Istoriile lui Roderick

Septembrie 27, 2014

Iezmăciune

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 9:21 pm

NOIÉMBRIE s. (pop.) brumar, brumărel, (reg.) iezmăciune, vinicer, (prin Mold.) promorar.”  (Sinonime, dexonline.ro)

La acest nume al lunii noiembrie se observă un (probabil) sufix -ciune, care coincide cu cel din ”răpciune”, numele popular al lunii septembrie (v. și https://hroderic.wordpress.com/2010/09/23/rapciunele-si-hotia/). E posibil ca acest sufix să fi existat și la alte denumiri populare ale lunilor anului, azi dispărute.

Ar fi exagerat să ne gândim la un sens specific ”lunar” sau, mai general, temporal al acestui sufix; nu e exclus însă ca el să fie doar omonim cu cel din ”slăbiciune” de exemplu. Rămâne un subiect de investigat; sl. časŭ ”ceas” ar proveni dintr-un PIE *k(ʷ)ēs- ”time”, ca și -după unii- alb. kohë; lat. tempus ”timp, anotimp” are origine necunoscută.

E posibil ca iezmăciune să coincidă semantic cu brumar și promorar. Am putea avea un vechi nume, dispărut, al brumei, poate cu aceeași origine (necunoscută) ca și engl. ice (” from Proto-Germanic *isa- (cognates: Old Norse iss, Old Frisian is, Dutch ijs, German Eis), with no certain cognates beyond Germanic, though possible relatives are Avestan aexa- „frost, ice,” isu- „frosty, icy;” Afghan asai „frost.” ” -etymonline.com), sau din PIE *eig’- ”ice-floe, icicle” (lit.  ìža-s ”sloi de gheață”).

Altă posibilitate ar fi originea în PIE *g’heim-, *g’hyem- ”snow, frost, winter”, care ar fi dat un tracic *zim-/*zeim-/*ziem-. Evoluția în *iezm- cred că este posibilă.

*

În altă ordine de idei, iezmăciune ar putea fi legat de iazmă/iasmă, cuvânt enigmatic:

IÁZMĂ s. f. (În mitologia populară românească) Termen generic pentru o categorie de demoni feminini (sau zâne rele), care patronează bolile și aduc în lume numeroase variante ale morții. Reprezentată, de obicei, ca o bătrână sinistră, cu rânjet înspăimântător și respirație glacială.” (DE, dexonline.ro)

ĭázmă f., pl. ĭezme (probabil, vsl. bg. ĭazva, rană, decĭ „boală, dihanie”, ca smidă 2 din *svidă). Vest. Nălucă, vedenie, strigoĭ, stahie [!]. Fig. Gînd care inspiră frică: ĭazma neîncrederiĭ (Od.). Ființă foarte slabă și urîtă (o femeĭe, un cal): cine e ĭazma asta? ” (Scriban, dexonline.ro)

iazmă f. 1. (Banat) aghiasmă; 2. monstru: iazma ce a născut păcatul AL.; 3. nălucă, vedenie urîcioasă: a slăbit ca o iazmă; 4. fig. iazma neîncrederii o urmăria pretutindeni OD.; 5. femeie foarte slabă, numai oase și piele.” (Șăineanu, dexonline.ro)

iásmă (iásme), s. f. – Spectru, fantasmă, strigoi. – Var. iazmă. Origine incertă. Este posibil să fie vorba de o simplă reducere de la aghiasmă „apă sfințită”, cf. forma aiasmă, întrucît aceasta este maniera tipică de a alunga aparițiile fantastice; ar fi, în acest caz, o formulă eufemistică, așa cum este cruce’n casă sau bată-l crucea „diavolul”. Celelalte explicații nu sînt suficiente: din sl. jazva „plagă”, cf. rus. jazva „flagel” (Cihac, II, 146; Scriban); din sl. jazka (Conev 106); din sb. jêzna „îngrozitoare” (Skok, ZRPh., 1923, 193 și Skok 60); din v. germ. ethma „spirit” (Diculescu, Dacor., IV, 1552); din sl. jasna „luminoasă” (DAR).” (DER, dexonline.ro)

Dicționarele nu se pun în acord cu privire la etimologie. Însă Iezmăciune-Noiembrie ar putea fi într-adevăr o lună a iazmelor , a strigoilor, a duhurilor care, venite din lumea cealaltă, o bântuie vremelnic pe cea pământească; o lună cu sărbători dedicate morților, cu tradițiile de Sf. Dumitru și Sf. Andrei.

În afară de etimologiile redate în DER, aș mai propune și eu câteva.

Sensul de bază al lui iazmă ar putea fi cel de ”ființă foarte slabă, excarnată, scheletică” (cf. ”a slăbit ca o iazmă”, ”femeie foarte slabă, numai oase și piele”).

Același sens l-ar fi putut avea și strigoi ; se consideră ca derivat din strigă , însă lat. strigosus înseamnă în engleză ”lean, lank, thin, meagre”, ”meagre, dry, tasteless”.

”Iazmă” ar putea avea la bază PIE ā̆s- ”to burn” (arm. azazim ”uscat”), ori ai-dh- ”to burn”  (lit. íesmė  ”lemn de foc”), mai puțin probabil u̯ei-2u̯ī̆ ”to wither” (lat. viēscō ”a se ofili”; am fi putut avea un *viasmă, din care a dispărut v, ca în varianta regională iezure =viezure, ori un *iuzmă contaminat cu iasmă=agheasmă).

Ar mai putea fi vorba de niște divinități devenite malefice, din PIE *Ans- ”deity” (v.ind. ásu- `breath, life, spirit’), ori de spirite malefice ale iernii (”cu rânjet înspăimântător și respirație glacială”), al căror nume s-ar putea lega de cel al lunii Noiembrie discutat în paragraful anterior.

Nu în ultimul rând, Iezmăciune ar putea reflecta PIE ai-dh- ”to burn” (cf. lit. íesmė  ”lemn de foc”), sensul fiind însă cel de ”vreme a aprinderii focurilor”, pe dealuri (vezi focul lui Sânmedru), dar -desigur- și în sobe.

(rădăcinile PIE- cf. starling.rinet.ru și dicționarului lui Pokorny)

6 comentarii »

    • E foarte posibil ca aceasta să fie conexiunea, dar nu și explicația.

      În aromână ayizmari= cules de vie, delapidare. ayizmat=cules. Sens ca al rom. răpciune.
      Te las pe tine să găsești etimologia, așa ar fi cavaleresc.

      Totuși, e posibil ca ”iezmăciune” să se lege și de sensurile menționate în postare, să fie o confuzie la mijloc.

      Comentariu de Roderick — Septembrie 28, 2014 @ 6:55 am | Răspunde

    • P.S. e posibil ca momentul culegerii viilor să fi fost legat în trecut de căderea brumei (”mai pe brumă, mai pe-omăt”). În munți iarna vine repede, iar bruma cade în septembrie.

      Comentariu de Roderick — Septembrie 28, 2014 @ 7:16 am | Răspunde

  1. ”vídmă (-me), s. f. – Fantasmă, nălucă, stafie. Sb., rut. vidima „vrăjitoare”, pol. widma „nălucă” (Tiktin; Candrea). În Mold. Cf. iasmă „nălucă”, care ar putea fi foarte bine același cuvînt, cu pierderea inițialei ca în (v)iroagă.” (DER, dexonline.ro)

    Comentariu de Roderick — Septembrie 28, 2014 @ 1:22 pm | Răspunde

  2. Cf. apropierii dintre ”vidmă” și ”iasmă” -”ar putea fi foarte bine același cuvânt”, scrie Ciorănescu, arom. ayizmari, ayizmat ar putea avea la origine chiar lat. vindemia ”culesul viei” (care a dat fr. vendange), poate o formă *vindimia.

    ”Aiazmă” din ”luna aiazmei”, adică iezmăciune-noiembrie din dacoromână este însă destul de probabil un cuvânt diferit și de cel din aromână și de aiazmă-agheasmă.

    Comentariu de Roderick — Septembrie 30, 2014 @ 7:48 pm | Răspunde

  3. De pe vremea când mă entuziasma zona etnografică a Viștei (Valea Izinelor): adj.izină (jeg, murdărie, necurățenie).
    Cu puțină imaginație scoți un Iezmăciune.

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 1, 2014 @ 11:41 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: