Istoriile lui Roderick

Septembrie 29, 2014

Mulliare

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 12:29 pm

Miliare sau Millare, râu în vestul Daciei, menționat de Iordanes. I.I. Russu propune ca origine a cuvântului IE *mel- ”de culoare închisă” și oferă o identificare probabilă a râului – Crișul Negru.

Pe harta Daciei a lui Abraham Ortelius apare râul Mulliare, ca afluent al lui Marisus (confundat cu Rhabon!). Mulliare se varsă în Marisus puțin în aval de Alba Iulia. Cred că acest Mulliare este destul de probabil Târnava.

Târnava, care ar însemna ”râul cu spini” în slavă; destul de inexact spus, pentru că acest târn nu este orice fel de spin. În română înseamnă porumbar (Prunus spinosa), ca și scr. trnina, rus tёрн ș.a.

Probabil că numele Mulliare înseamnă același lucru. Poate cf. sl. malina „zmeură”, din același *mel-  (mel-6 la Pokorny) “dark” (v. și https://hroderic.wordpress.com/2012/09/21/miere-mierie/).

Aceasta ar însemna faptul că s-a realizat un transfer semantic între un nume dacic al râului și unul slav sau românesc (sufixul -av există și în română).

Mulliare, însă, nu e neapărat un nume dacic; ar putea să fie latin, cf. sp. majuelo ”păducel”, majuelicos bordes ”porumbar”, care ar avea la origine un lat. malleolus (?), cf. ”Diccionario de la lengua castellana”. Lat. mulleolus ”reddish” ar fi putut da un rom. *mulior.

*

La originea lui Miliare sau Mulliare ar fi putut sta și PIE *mel- ”sand, clay”/mel-1to grind, hit; fine, ground” (semantic, poate cf. numelui râului Moldova).

Pe harta lui Ortelius apare și un posibil nume antic al Crișului Repede: Scarmiuga. Ar putea reflecta PIE *(s)ker- ”to spring, to run”, ca și numele tracic Scoris. (V. și https://hroderic.wordpress.com/2012/12/06/doar-doua-crisuri/.)

10 comentarii »

  1. Există un lat. mullo, āre ”a coase”, ceea ce ne-ar putea face să bănuim o rădăcină *mul- însemnând ”ac” (??)

    Dacă este așa, ar putea fi din PIE mel-8 ” to appear, come up” (Pokorny), cf. slov. molė́ti ”project, protrude”. Un dacic *mul- ”spin” ar putea proveni și de aici.

    Lat. mullus ”chefal” (deci un pește cu înotătoarea spinoasă) ar fi legat însă de sensul de ”roșu”, cf, calceus mulleus ”pantof purpuriu sau roșu”, mulleolus ”roșcat”.

    Comentariu de Roderick — Septembrie 29, 2014 @ 5:34 pm | Răspunde

  2. „Râul Valea Muierii este un curs de apă, afluent al Pârâului Negru.
    Râul Valea Muierii este un curs de apă, afluent al râului Valea Brusturetului.
    Râul Valea Muierii este un curs de apă, afluent al Padina Dâncioarei.” Wikipedia

    „Mulliare” sună tare bine pentru un străromânesc „muiare”, pronunțare arhaică din Pravilă pentru muiere.

    Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 29, 2014 @ 6:40 pm | Răspunde

  3. E posibil ca Mulliare să îl reproducă pe Miliare prin erori de copiere. Putea fi scris Mylliare (vezi Scorilo- (S)Coryllus), care apoi a fost redat fonetic ca Mulliare.
    E posibil să fie și râuri diferite, ori chiar varianta Mulliare să fie mai apropiată de original.

    Cred că intenția copiștilor a fost și ca numele să fie distinct de cunoscutul lat. mulier ”femeie”, cu care nu l-au confundat. Deci nu cred că e cazul.

    Comentariu de Roderick — Septembrie 29, 2014 @ 7:31 pm | Răspunde

  4. Pentru acel Scarmuiga îmi vine la îndemână alb. shkërmoq- 1. to crumble, crush; 2. to pound, trample;
    https://jlu.wbtrain.com/sumtotal/language/DLI%20basic%20courses/Albanian/Albanian-English%20Dictionary.pdf
    Avem și noi un omonim: scârmocí, scârmocésc, vb. IV (reg.) 1. a scormoni, a scotoci. 2. (refl.) a se neliniști, a se agita. 3. (refl.) a se răsuci, a se zvârcoli, a se contorsiona, a se încovriga (de durere). 4. (refl.) a se hârjoni. 5. (fig.) a vorbi ce nu trebuie.

    Cred că pentru Crișul Repede găsisem pe o hartă numele Scretisca.

    Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 29, 2014 @ 8:22 pm | Răspunde

  5. Ca o ciudățenie, Mulliare și Târnava ar putea corespunde semantic și dacă ar fi legate de ceva mai fantezist: Târnava din răd. IE *taron- ”thunder”, care a dat sl. *tъronъ, iar Mulliare de același mel-1 ”to grind, hit”, dar cu sensul de ”ciocan, trăznet” (lat. malleus ”ciocan”, ON Mjɔllnir ”ciocanul lui Thor”, v.prus. mealde ”fulger”).

    Doar o fantezie, desigur.

    Comentariu de Roderick — Septembrie 29, 2014 @ 9:46 pm | Răspunde

  6. IE *mel- ”de culoare închisă”
    „Teritoriul tribului „apsinthioi” era mărginit la sud de un râu numit Melas, dar și Apsinthos”.
    un link mai puțin tâmpit: http://soltdm.com/langtdm/thes/a/Axiopolis.htm

    Citez: Ἀξίοπα, pe care o explică prin *ṇ-ks(e)y-„ne-luminos, negru, închis” (cf. av. axaēnā „negru, închis”, de la xšay- „a străluci, a lumina”) şi -οπα, -υπα- = *upa, rudă cu lit. upe ‘râu'[7]. Sensul acestui toponim trac ar fi fost aşadar ‘apă neagră’, sens păstrat în numele moderne, unde sl. Černa-voda şi tc. Kara-su înseamnă acelaşi lucru.

    Cred că tot S.Olteanu discuta despre transformarea cs > ps, ct > pt la traci, undeva la începutul primului mileniu creștin. Oare Apsinthos însemna tot negru și surprindem aici aceeași transformare?
    Tot în zona asta de interferențe între traci, iliri și traci era hidronimul Axios, numit și Vardar (gr. Βαρδάρης Vardárīs). Cele două nume au același înțeles, doar că primul ar fi tracic, iar al doilea ar putea fi ilir sau traco-ilir.

    Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 20, 2015 @ 12:07 pm | Răspunde

    • Am discutat și despre etimologia localităților românești de lângă Tisa, numite Apșa. Să fie un adjectiv dacic?

      Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 20, 2015 @ 12:11 pm | Răspunde

  7. Așa cum spunea și Olteanu despre y ca fiind o convenție greacă pentru un diftong „ui” (la greci, dar și traci), așa cred că putem întrevedea și acest *MYLLIARE (comentariul 3).

    http://www.antenasatelor.ro/reportaje-antena-satelor/9475-lioara,-insuratirea-fetelor-de-pe-valea-crisului-negru.html

    „Frumuseţea florilor parfumate ale primăverii, numite liori, miliori sau simplu, Floarea Paştilor, este şi astăzi fermecătoare pe Valea Crişului Negru.
    Lioara este un ritual de însurăţire a fetelor, regăsi şi sub numele de Juguţ sau Feleaga. Fetele şi feciorii aleg un pom înflorit din care îşi fac cununite, înconjoară copacul de trei ori, rostind: “Să fim surate, sau fârtaţi până la moarte!”.

    https://dexonline.ro/lexem/lioara/159766
    http://jurnalul.ro/special-jurnalul/lioara-alesul-suratelor-540102.html

    „Frumuseţea florilor parfumate de primăvară, numite liliori, miliori, viorele, ori chiar Floarea Paştilor, s-a contopit parcă în această tradiţie despre care ne-a vorbit Florica Bradu. „Aria de răspândire a «Lioarei» este cel mai bine reprezentată pe Valea Crişului Negru. «Lioara» are elemente comune cu «mătcălăul» sau «înfrăţirea» şi «însurăţirea» din părţile bănăţene, ale Caraşului, denumit şi «Ziua fetelor şi feciorilor», semnalat de At. M. Marienescu.”

    Cred că numele de viorele și milioare reprezintă ambele o culoare. Al doilea trebuie să fie cel dacic de pe Crișuri.
    *mel- ”de culoare închisă”
    A nu se confunda cu adj.mieriu, pe care-l reconsider cumva ca etimologie.

    Mă tem ca lioară și milioară sunt cuvinte separate, iar cele două sunt legate decât de o falsă omonimie. N-am cum să verific acum, dar e dubiosul sensul de legământ „Feciorii îşi aleg fetele cu care se prind în «Lioară» ca într-un legământ de căsătorie, legământ acceptat în faţa comunităţii satului.”

    Comentariu de Sorin5780 — August 11, 2016 @ 10:58 am | Răspunde

    • Sau avem un hipocorism lioară din milioară, iar cel din urmă e coradical cu lat.miles sau sanscr. milati `to meet, encounter, JOIN’, mela-, melaka- `meeting, assembly’ prin rad. *mīl- „crowd, detachment”.

      „Lioară, lioară,/ Fată milioară,/Vrei să-mi fii surată,/ Soră apropiată?”

      Comentariu de Sorin5780 — August 11, 2016 @ 11:04 am | Răspunde

    • http://www.e-calauza.ro/index.php?afiseaza=folclor_show&page=all&id=794
      http://www.reperedidacticemoderne.com/Arhiva/RDM_4.pdf

      Practic te afunzi și mai mult în ipoteze dacă încerci să dai de cap acestui cuvânt. N-aș exclude acum nici ca reg.melean să fie corespondentul masculin al acestui milioară, deci având o etapă între adolescență și mătorie, atunci când sunt buni de însurătoare.
      Cred că pot să adaug și această denumire la împărțirea făcută de Hașdeu pe vârste (de la făt, prunc și până la moș)

      Comentariu de Sorin5780 — August 11, 2016 @ 11:23 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: