Istoriile lui Roderick

septembrie 30, 2014

Digodanul

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 2:02 pm

”In Apuseni, cand este vreme mare, cu fulgere, trasnete si tunete, localnicii spun ca vine Digodanul…” (http://digodana.info/about/)

Un cuvânt pe care nu mă aștept să-l ”descifrez” atât de simplu; să încercăm însă.

Ar putea conține un sufix expresiv -dan (ca roșcodan , mogâldan , mocodan), caz în care rămâne de explicat rădăcina digo-; ar putea avea o origine comună cu digoare, variantă a lui duhoare. Sensul ar fi de ”suflu puternic, vânt”, având probabil la origine rădăcina PIE dheu-4 (Pokorny) ”to reel, dissipate, blow, etc.” ; cf. let. dugains ûdens ”impure water” (iată o expresie care dă de bănuit că ”digodan” ar putea fi un compus), dū̃kis ”frenzy”, dùcu, dùkt ”roar”.

Ca ”vreme sălbatică”, Digodanul ar putea fi legat și de rădăcina PIE  *d(h)eik- ”wild” (cf. galez dig ”furie, furios”, rus ди́кий ”sălbatic”). A doua parte a cuvântului poate fi un sufix, ori un formant cu sensul legat de evenimente atmosferice (din PIE au̯(e)-10 ”to blow”, cf. galez awyđ ”rafală violentă de vânt”, ori PIE dhu̯en-, dhun- ”to hum”, cf. engl. din, lit. dundḗti ”a bubui, a tuna”, ori…?).

Cu o mai mică probabilitate, reg. digan ”sănătos” -despre care s-a mai discutat aici- ar putea fi legat de prima parte a cuvântului.

Ca ipoteză fantastică, Digodanul aduce aminte (evident, dar deocamdată întâmplător) de numele zeului celtic Dagda, din mitologia irlandeză; și el, asemenea lui Zeus ori Indra, se manifestă uneori prin tunete și fulgere. Numele zeului ar proveni din proto-celticul *Dagodeiwos, „the good god” (http://en.wikipedia.org/wiki/The_Dagda). Nu e exclus ca numele unui zeu străvechi să supraviețuiască în denumirea unui fenomen meteorologic destul de rar.

Un cuvânt care -fie el arhaic sau mai nou- are o sonoritate aparte și ar putea avea asociată o mitologie străveche.

Mulțumiri autoarei interesantului blog menționat mai sus, de unde am aflat întâia (și până acum singura) oară despre Digodan.

Reclame

18 comentarii »

  1. Nu amintești nimic de alb.djeg (burn..), care putea evolua spre fulger, și -dan ce poate ilustra verbul alb.dhe- a pune. :)

    Comentariu de Sorin5780 — septembrie 30, 2014 @ 3:36 pm | Răspunde

  2. Nu amintesc, nici nu cred că putea evolua atât de ușor spre fulger.

    Ciudat e că acest cuvânt începe cu Di- (ca ”dimineață”), nu cu ”dzi-” (ca ”ziuă”). Deci prezența lui i acolo e mai nouă, dacă e un cuvânt vechi.

    Apropo de amintire, mi-am amintit că încă nu ai venit cu etimologia lui ”ayizmari”.

    Comentariu de Roderick — septembrie 30, 2014 @ 5:23 pm | Răspunde

    • http://dixionline.net/index.php?inputWord=ayizmu
      http://boatseaarmaneasca.ro/cultural/grailu-armanescu/dictionar-aroman-roman/a-b-c-d-dh-e/litera-a

      ayizmari = cules de vie. ayizmari = delapidare. ayizmat = cules. ayizmu = via a culege. ayizmusescu = aghezmui.

      Nu culegi nimic în noiembrie, deci „problema” nu e o problemă. Apoi de unde începi să găsești etimologii pentru dialectul ăsta aromân, prea puțin studiat?
      Paradoxal îmi este mai ușor să înțeleg albaneza decât aromâna.
      Ar putea fi tc. semere (harvest), doar că că termenul în discuție era și este în original „ghizmedz” transformat ulterior prin palatalizarea lui „ghi” în y (i lung).
      E interesant termenul, dar reconstrucția ar da dureri de cap. Știu că aromâna păstrează grupul ”gl”,( nu devine „ghi”).

      Comentariu de Sorin5780 — septembrie 30, 2014 @ 7:00 pm | Răspunde

      • nu era un ”ghi”, ci un v, ca în ayinj ”viță de vie”

        Opinia tocmai mi-am scris-o într-un comentariu la ”iezmăciune”.

        Comentariu de Roderick — septembrie 30, 2014 @ 7:51 pm | Răspunde

      • Uitasem că ăștia au probleme cu „v”. Mă gândeam odată că originatorii acestei transformări v < ghi puteau fi carpo-dacii prin aromâni,moldoveni, ceva bănățeni dacă mi-aduc bine aminte și o parte mică a maramureșenilor, dar acum cred că ar trebui imaginat iners drumul. Din punga asta de românism dată de istorici, (parte din Serbia, Oltenia, Banat, Timoc, Ardeal), cred că s-a propagat particularitățile astea de vorbire.

        Etimologia dată de tine e conformă cu transformările spre aromână. Trebuia să-mi dau seama după traducerea în engleză. Ăla era indiciul.
        Dacă aveam și noi un derivat ar fi sunat *viezmui sau *viezma și *viezmăciune, dar nu avem nimic moștenit.
        Aromânii au avut o civilizație urbană și rurală mai prosperă, mai așezată decât noi la nordul Dunării. Așa se explică existența unui cumul lexical latin mai extins pe alocuri decât al nostru. Am zis odată că trebuia să studiem mai bine aromâna și să împrumutăm ce ne lipsește.

        Comentariu de Sorin5780 — octombrie 1, 2014 @ 9:33 am | Răspunde

  3. roșcodan, mocodan, digodan
    marod

    Să avem oare un compus de două sufixe, unul adjectival -od și unul augmentativ -an? Așa, toponime dacice cu sufixul -od mai aveam: Paloda,

    .*dʰeygʷ- ‘to stick, set up’ (compare Latin fīgō ‘to affix, fasten’) Lithuanian diegti ‘to prick; plant’, dýgsti ‘to germinate, grow’) https://en.wiktionary.org/wiki/ditch

    Ăsta era radicalul care explică semantismul lui deghen(viteaz, curajos) și digan (*țeapăn, sănătos)? Poate și Diegis se explică la fel, dar Digodanul poate fi un idol al fertilității, cum era Kottis (cotiata), deși pare că-i masculin..deci Zeus, Perun.

    Comentariu de Sorin5780 — ianuarie 6, 2017 @ 11:21 pm | Răspunde

  4. Lb.albaneză moștenește câte ceva:
    deng m. – sack crammed with things, pile (of objects)
    dëng m ‎(feminine dënge) – full, stuffed (semantism transparent)

    https://en.wiktionary.org/wiki/deng#Etymology
    https://en.wiktionary.org/wiki/d%C3%ABngla#Albanian

    NP : https://dexonline.ro/intrare/D%C4%83nga/198597
    dangă, dangauă ar fi fost bune candidate la acest radical. dangà f. Mold. semn întipărit cu fier roșu pe vite. [Turc. DANGÁ]
    Cred că rămâne digan până la urmă, iar dacă Digodanul ăsta are valențe fertilizante, îl putem asemăna cu Derzalos (dârz).

    //Ca nume, Digul, conform DLR, trimite la ”vig”. Diga, Digă, Dihul (în balada Miului,de Alexandri) , Dihan, (cu mutația g > h), Diham (oronim).//
    //Deag < alb.degë (ramură), pl. Dejii, Degu cu frații săi//
    pag.25: http://en.calameo.com/read/0008274335b621fdb22bb

    Cum am zis și eu mai demult, dihanie este coradical cu digan, dar ce-i acest vig? Știu ăștia cu dicționarele de reg. jig (var.jic) sau vigan (alb.vigan)? Dar năvic (*năvig) cu paralela spre novac?
    Ei înțeleg doar mag.vig (vesel)? Și de ce ar fi vig comparabil cu dig. Nu există alternanța v/g, din câte știu.

    Lit.Dangus (sky, heaven) https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/d%CA%B0eng%CA%B0-

    Comentariu de Sorin5780 — ianuarie 7, 2017 @ 9:56 pm | Răspunde

  5. digoare, tigoare sunt variante cu înțelesul de duhoare (vezi și dihor sau reg.dĭug, putoare, om trîndav).). Care-i originalul nu știu, dar var. tigoare ar putea fi coradicalul exact al eng.stench, ”from Proto-Germanic *stankwiz (“smell, fragrance, odor”), from Proto-Indo-European *(s)tewg- (“to push, hit”)”. https://en.wiktionary.org/wiki/stench

    Dacă mă gândesc mai bine, ambele ar putea proveni separat din radicali cu înțeles asemănător. Digoare din *dʰeygʷ- ”to stick, set up” și tigoare din *(s)tewg- (“to push, hit”)”. Olmuri înțepătoare!

    Ultimul ar trebui să fie coradical și cu reg.țigmă.

    PS: dihorul prinde păsările noaptea amețindu-le cu putoarea luĭ, așa cum spune Scriban? :)

    Comentariu de Sorin5780 — noiembrie 22, 2017 @ 8:49 pm | Răspunde

    • Cu dihorul, e doar o credință fantezistă, ca atâtea altele. De ex. : viezurii fură porumb în echipă, unul stă cu burta în sus, iar celălalt îl încarcă cu știuleți și apoi îl trage la vizuină ca pe o sanie.

      Comentariu de Roderick — noiembrie 22, 2017 @ 10:09 pm | Răspunde

    • Deși comentariul de mai sus are sens așa cum l-am gândit, nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva digoare este termenul dacic coradical cu dohot (var.duhot, dehot, dihot, dihod) și din același radical *dʰegʷʰ- “to burn”. Derivarea cu acest sufix este perfect încadrabilă dialectelor preromanice.

      Dacă luăm în considerare și alternanța g/h, chiar și acest dohot (dihot, dehot) ar putea fi suspect. Cred că are loc o asimilare a lui ”e” spre ”o” datorită terminației, căci etimonul original era dehot, iar paralele regionale adeveresc acest lucru. La fel avem șipot, șupot, a șupuri, coradicale cu megl.șuputuri (=gălăgie).

      dóhot s. m. – 1. Păcură de uns osiile. – 2. Miros urît, putoare.
      (dóhot sn [At: (a. 1741) FURNICĂ, I. C. 14 / V: (îrg) díh~, dúh~, (reg) ~hod, ~hor, ~hat, dúhod, dúhut, díhod
      https://dexonline.ro/definitie/dohot

      Aș vrea să facem un efort în a folosi termenii vechi cei mai corecți dpdv etimologic (dacici, romanici sau slavici), chiar și acele arhaisme fonetice ce au dispărut cu desăvârșire.

      În albaneză mai au termeni conecși acelui djeg, dar nu apar în limba literară: pag. 83 în jos
      https://jlu.wbtrain.com/sumtotal/language/DLI%20basic%20courses/Albanian/Albanian-English%20Dictionary.pdf

      digan m. = tigan (?) tigaie? https://sq.wiktionary.org/wiki/tigan
      dig (foc?) în expr. nji dig i madh prej drunit

      S-a mai discutat despre posibilitatea de a avea prin țigan o intruziune a unui verb autohton, dar nu cred că era daco-albanezul *dega, deși ”d” alternează cu ”t” în albaneză.
      Eu dădusem acest IE *t[ē]g(‘)- to burn. https://hroderic.wordpress.com/2014/11/19/tigai/

      Oricum, demn de menționat că ”d” (sau t) nu devine o africată dacă accentul nu cade pe vocala ”i” sau ”e”. Vezi digoare sau dihot (*digot, *degot) de mai sus.
      În albaneză aproape că nu se întâmplă niciodată această transformare.

      Comentariu de Sorin5780 — februarie 16, 2018 @ 3:06 pm | Răspunde

  6. Am o carte de călătorii a lui Burada unde trece prin multe comunități Românești din afara țării, una fiind la istro-români. După cum se știe aceștia sunt puternic rotacizanți, la fel ca cei din vestul țării în vechime. Părerea mea e că aceștia sunt urmașii acelor români dislocați de unguri în secolul 10.

    E interesant vocabularul lor, deși împestrițat cu slavisme și italienisme. Au de exemplu nume ca Floredan și Buzedan. Mă întreb din nou dacă nu cumva e un compus, așa cum spuneam mai sus. Flored este un adjectiv vechi, cred că l-am găsit undeva; buzed nu.
    surlă (fluier gemănat) ca-n Vrancea
    foale (cimpoi)
    feguri (figuri)
    brente (ciubere)
    coamnac, coromac (pălărie neagră de stofă)
    crujat (jiletcă)
    coretu (mintean)
    fașă (eșarfă)
    corună de chite(coroană de flori)
    stative (laițe)
    stanța (cameră
    halea (manta tip chebe ciobănească)
    mergem rentie (înainte)
    ”pe mireasă o însoțesc comparele sau diverul (cumnat?; vezi giver la noi), iar pe mire îl duce comare (?) sau diverița de anelo (nunul și nuna).”

    Mă gândesc la băn.cumbară. Eu îl tălmăceam corect, legat de alb.
    kumar-ë, kumari (var. kumbar-ë) = godfather
    Aș fi vrut să avem pe undeva și cumară, fără despicarea lui m.

    Mă gândesc la lat.pario care putea înlocui gnatus în cognatus, însă ar fi trebuit să avem forma de participiu. Ceva în sensul acestora: https://en.wiktionary.org/wiki/compar#Latin

    Să fie altceva, adică cumnatul de mână al Voloșbenilor?

    Am mai discutat despre acel coventu al lui Olteanu, chipurele păstrat drept komenton în sec. X. Să fim serioși, dacă e latin au încurcat v cu m, dar mai probabil vine din lat.comitis (*cumânt) la fel ca băn.cumăt (jurat), ca și acel arh.medieval găsit la Gonța, komentos sau alb.kumend.
    https://en.wiktionary.org/wiki/kmet#Etymology_2

    https://dexonline.ro/definitie/cumbară
    https://en.wiktionary.org/wiki/comes#Latin

    Am dat niște albanisme în comentariul 7: https://hroderic.wordpress.com/2012/07/24/como/
    Dacă îmi amintesc bine am zis odinioară că cumătru e coradical cu gr.koine sau din *koime (home, village). Nu știu dacă e vreo diferență. Celelalte albanisme ar trebui să fie tot coradicale, iar limba noastră le pierde treptat, dar nu complet.
    kumenjë (Tir. trib, familie)

    Ce observ eu legat la limba veche e că latina și dacica s-au aflat în competiție mult timp. Evident latina învinge, dar pe alocuri, unde terenul n-a fost romanizat direct sau era prea puțin atractiv (munții) s-au păstrat mai multe dacisme: Banatul de munte, Muntenia, Moldova, Apuseni și partea apuseană spre Tisa, de unde probabil că vin acei istro-români.

    Comentariu de Sorin5780 — decembrie 7, 2017 @ 10:56 am | Răspunde

    • Am o teorie năstrușnică care va da pe spate! Ce ar fi dacă cumbara este ”nașa de moț”, un derivat din acel daco-albanez komb (nation, knot, race)?

      comb, comburi, s.n. – (reg.; înv.) Nod (=knot): „A scos brăcinarul și a făcut pe el nouă comburi” (Bilțiu, 1994). – Din magh. gomb „nasture, buton, măciulie”.
      https://dexonline.ro/definitie/comb

      Nu înțeleg obiceiul acela păgân continuat nebătut până azi și la noi, și la albaneză sau ossetini. Probabil că biserica va încerca să-l suprapună cu nașii de botez.

      Pentru restul, ca de exemplu ist. cumpare (cumnat/cognatus,diver/givăr) nu avem un coradical, altul decât ”părintele” romanic (*per- “to bring forth”- Lat.parere =a naște; parentēs) cu coradicalii lor albaneză, probabil moșteniți la ei din preistori, iar comare este probabil chiar nașa asta balcanică, (vezi alb. kumar-ë)

      kumar-ë, kumari (var. kumbar-ë) = godfather
      kumenjë (Tir. trib, familie)

      Dacă ar fi fost cumpare, similar fr.comper (tovarăș), am avea o veche expresie ardelenească ”păr pe păr” (pag.217), ”schimb echitabil”: http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/dacoromania/pdf/BCUCLUJ_FP_279430_1927-1928_005.pdf
      ”on par” ar zice englezul azi: https://idioms.thefreedictionary.com/on+par

      Vezi Lat. compār (genitiv comparis) = fellow, partner, equal (person); spouse.

      Ar fi fost frumos să avem un cumpar (tovarăș) romanic, decât tovarășul ăsta al nostru, care mie îmi sună puțin a țigănism, argou, deși cunosc etimologia sa și uzul său din trecut. Face o trimitere mai puțin ”cool”-ă pentru mine, decât pentru generațiile astea mai tinere. Am prins și eu ceva din comunism și nu înțeleg atracția.. nici pentru terminologie, nici pentru socialism/comunism, dar cum o idee proastă are mereu fanii ei, probabil se v-a menține.
      Văd că ce am aruncat noi, voit sau ajutați de alții, iau vest-europenii și americanii (”in droves”) cu entuziasmul proletar.

      PS: sunt totuși bizare acele albanisme, trebuie să recunoaștem! kumar,-ë, kumbarë, kumenjë, arh.*cumânt. Indiferent de origine, probabil am fi moștenit și noi ceva din filonul acela, dar Romanii vor deforma acele noțiuni prin terminologia lor arhicunoscută. Mă hazardez să spun că au aplicat niscai etimologii populare, cum făceau și grecii înaintea lor.
      PS la PS: poate că ideea mea cu acea cumbară nu-i chiar ”on par”, așa cum credeam. Ar fi trebuit să avem o idee păstrată acolo, în definiție.

      Comentariu de Sorin5780 — iunie 12, 2018 @ 5:09 am | Răspunde

      • Uau! Numărul greșelilor de scriere și al dezacordurilor gramaticale ar face pe unii să creadă că am douăzeci de ani, poate chiar un produs al noului sistem de educație. E doar puțină neatenție. Mă zoresc să scriu ideile astea după cum îmi vin, pentru a nu omite ceva ce consider important pentru următoarea idee. Internetul a devenit depozitarul gândurilor mele! :)

        Comentariu de Sorin5780 — iunie 12, 2018 @ 5:28 am | Răspunde

  7. Nu știu dacă nu-i un împrumut slavic, turcesc sau e autohton în dialect, dar .. vă prezint ”dană”:
    ”După ce au fost vândute, turtele de caşcaval se împachetează, punându-se nouă bucăţi una peste alta. Toate acestea alcătuesc o dană. Două dăni fac o sarţină (sarcină); iar două sarcini o furtie (încărcătură) de cal sau de catâr.”

    pag.292: http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/dacoromania/pdf/BCUCLUJ_FP_279430_1924-1926_004_partea1.pdf

    La pag.305 mai sunt crună, drugă cu sensuri noi. Primul ar putea fi coradical cu let.kraut, sakraut (load, stow, pile) sau lit.krūva (pile, stack, heap, reams, mountain, hill) . Vezi și let.dūnas (down, pile)
    https://en.wiktionary.org/wiki/dune#Etymology.

    Cred că provin din rad.*kAr[e]d-, *krēd- (”stack, pile, roof”) de unde avem cu siguranță reg.corda.
    https://dexonline.ro/definitie/corda

    http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=1020&root=config
    Slavic: *kordā `поленница; костер’ = woodpile; bonfire – a.bg. krada `Scheiterhaufen, Holzstoß’ (*krōdā).

    Comentariu de Sorin5780 — ianuarie 11, 2018 @ 3:25 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: