Istoriile lui Roderick

Septembrie 30, 2014

Digodanul

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 2:02 pm

”In Apuseni, cand este vreme mare, cu fulgere, trasnete si tunete, localnicii spun ca vine Digodanul…” (http://digodana.info/about/)

Un cuvânt pe care nu mă aștept să-l ”descifrez” atât de simplu; să încercăm însă.

Ar putea conține un sufix expresiv -dan (ca roșcodan , mogâldan , mocodan), caz în care rămâne de explicat rădăcina digo-; ar putea avea o origine comună cu digoare, variantă a lui duhoare. Sensul ar fi de ”suflu puternic, vânt”, având probabil la origine rădăcina PIE dheu-4 (Pokorny) ”to reel, dissipate, blow, etc.” ; cf. let. dugains ûdens ”impure water” (iată o expresie care dă de bănuit că ”digodan” ar putea fi un compus), dū̃kis ”frenzy”, dùcu, dùkt ”roar”.

Ca ”vreme sălbatică”, Digodanul ar putea fi legat și de rădăcina PIE  *d(h)eik- ”wild” (cf. galez dig ”furie, furios”, rus ди́кий ”sălbatic”). A doua parte a cuvântului poate fi un sufix, ori un formant cu sensul legat de evenimente atmosferice (din PIE au̯(e)-10 ”to blow”, cf. galez awyđ ”rafală violentă de vânt”, ori PIE dhu̯en-, dhun- ”to hum”, cf. engl. din, lit. dundḗti ”a bubui, a tuna”, ori…?).

Cu o mai mică probabilitate, reg. digan ”sănătos” -despre care s-a mai discutat aici- ar putea fi legat de prima parte a cuvântului.

Ca ipoteză fantastică, Digodanul aduce aminte (evident, dar deocamdată întâmplător) de numele zeului celtic Dagda, din mitologia irlandeză; și el, asemenea lui Zeus ori Indra, se manifestă uneori prin tunete și fulgere. Numele zeului ar proveni din proto-celticul *Dagodeiwos, „the good god” (http://en.wikipedia.org/wiki/The_Dagda). Nu e exclus ca numele unui zeu străvechi să supraviețuiască în denumirea unui fenomen meteorologic destul de rar.

Un cuvânt care -fie el arhaic sau mai nou- are o sonoritate aparte și ar putea avea asociată o mitologie străveche.

Mulțumiri autoarei interesantului blog menționat mai sus, de unde am aflat întâia (și până acum singura) oară despre Digodan.

Anunțuri

9 comentarii »

  1. Nu amintești nimic de alb.djeg (burn..), care putea evolua spre fulger, și -dan ce poate ilustra verbul alb.dhe- a pune. :)

    Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 30, 2014 @ 3:36 pm

  2. Nu amintesc, nici nu cred că putea evolua atât de ușor spre fulger.

    Ciudat e că acest cuvânt începe cu Di- (ca ”dimineață”), nu cu ”dzi-” (ca ”ziuă”). Deci prezența lui i acolo e mai nouă, dacă e un cuvânt vechi.

    Apropo de amintire, mi-am amintit că încă nu ai venit cu etimologia lui ”ayizmari”.

    Comentariu de Roderick — Septembrie 30, 2014 @ 5:23 pm

  3. http://dixionline.net/index.php?inputWord=ayizmu
    http://boatseaarmaneasca.ro/cultural/grailu-armanescu/dictionar-aroman-roman/a-b-c-d-dh-e/litera-a

    ayizmari = cules de vie. ayizmari = delapidare. ayizmat = cules. ayizmu = via a culege. ayizmusescu = aghezmui.

    Nu culegi nimic în noiembrie, deci „problema” nu e o problemă. Apoi de unde începi să găsești etimologii pentru dialectul ăsta aromân, prea puțin studiat?
    Paradoxal îmi este mai ușor să înțeleg albaneza decât aromâna.
    Ar putea fi tc. semere (harvest), doar că că termenul în discuție era și este în original „ghizmedz” transformat ulterior prin palatalizarea lui „ghi” în y (i lung).
    E interesant termenul, dar reconstrucția ar da dureri de cap. Știu că aromâna păstrează grupul ”gl”,( nu devine „ghi”).

    Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 30, 2014 @ 7:00 pm

  4. nu era un ”ghi”, ci un v, ca în ayinj ”viță de vie”

    Opinia tocmai mi-am scris-o într-un comentariu la ”iezmăciune”.

    Comentariu de Roderick — Septembrie 30, 2014 @ 7:51 pm

  5. Uitasem că ăștia au probleme cu „v”. Mă gândeam odată că originatorii acestei transformări v < ghi puteau fi carpo-dacii prin aromâni,moldoveni, ceva bănățeni dacă mi-aduc bine aminte și o parte mică a maramureșenilor, dar acum cred că ar trebui imaginat iners drumul. Din punga asta de românism dată de istorici, (parte din Serbia, Oltenia, Banat, Timoc, Ardeal), cred că s-a propagat particularitățile astea de vorbire.

    Etimologia dată de tine e conformă cu transformările spre aromână. Trebuia să-mi dau seama după traducerea în engleză. Ăla era indiciul.
    Dacă aveam și noi un derivat ar fi sunat *viezmui sau *viezma și *viezmăciune, dar nu avem nimic moștenit.
    Aromânii au avut o civilizație urbană și rurală mai prosperă, mai așezată decât noi la nordul Dunării. Așa se explică existența unui cumul lexical latin mai extins pe alocuri decât al nostru. Am zis odată că trebuia să studiem mai bine aromâna și să împrumutăm ce ne lipsește.

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 1, 2014 @ 9:33 am

  6. roșcodan, mocodan, digodan
    marod

    Să avem oare un compus de două sufixe, unul adjectival -od și unul augmentativ -an? Așa, toponime dacice cu sufixul -od mai aveam: Paloda,

    .*dʰeygʷ- ‘to stick, set up’ (compare Latin fīgō ‘to affix, fasten’) Lithuanian diegti ‘to prick; plant’, dýgsti ‘to germinate, grow’) https://en.wiktionary.org/wiki/ditch

    Ăsta era radicalul care explică semantismul lui deghen(viteaz, curajos) și digan (*țeapăn, sănătos)? Poate și Diegis se explică la fel, dar Digodanul poate fi un idol al fertilității, cum era Kottis (cotiata), deși pare că-i masculin..deci Zeus, Perun.

    Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 6, 2017 @ 11:21 pm

  7. Ar fi oare deplasat să considerăm și top.Rumbodona drept forma feminină a acestui sufix compus -odan? http://groznijat.tripod.com/thrac/thrac_4a2.html

    Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 7, 2017 @ 12:28 pm

  8. Lb.albaneză moștenește câte ceva:
    deng m. – sack crammed with things, pile (of objects)
    dëng m ‎(feminine dënge) – full, stuffed (semantism transparent)

    https://en.wiktionary.org/wiki/deng#Etymology
    https://en.wiktionary.org/wiki/d%C3%ABngla#Albanian

    NP : https://dexonline.ro/intrare/D%C4%83nga/198597
    dangă, dangauă ar fi fost bune candidate la acest radical. dangà f. Mold. semn întipărit cu fier roșu pe vite. [Turc. DANGÁ]
    Cred că rămâne digan până la urmă, iar dacă Digodanul ăsta are valențe fertilizante, îl putem asemăna cu Derzalos (dârz).

    //Ca nume, Digul, conform DLR, trimite la ”vig”. Diga, Digă, Dihul (în balada Miului,de Alexandri) , Dihan, (cu mutația g > h), Diham (oronim).//
    //Deag < alb.degë (ramură), pl. Dejii, Degu cu frații săi//
    pag.25: http://en.calameo.com/read/0008274335b621fdb22bb

    Cum am zis și eu mai demult, dihanie este coradical cu digan, dar ce-i acest vig? Știu ăștia cu dicționarele de reg. jig (var.jic) sau vigan (alb.vigan)? Dar năvic (*năvig) cu paralela spre novac?
    Ei înțeleg doar mag.vig (vesel)? Și de ce ar fi vig comparabil cu dig. Nu există alternanța v/g, din câte știu.

    Lit.Dangus (sky, heaven) https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/d%CA%B0eng%CA%B0-

    Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 7, 2017 @ 9:56 pm

  9. ”jic de om”

    jicul/jigul ar putea fi conplementar cu digan-ul.

    Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 7, 2017 @ 10:09 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: