Istoriile lui Roderick

Octombrie 2, 2014

Zeul întristat

Filed under: Panteonul Dacic — Roderick @ 3:24 pm

Unii cercetători (v. http://en.wikipedia.org/wiki/Pensive_Christ) au sesizat similitudinea dintre o temă a iconografiei apusene- ”Christos îndurerat”- și vechi reprezentări neolitice; una din ele ne e binecunoscută: Gânditorul de la Hamangia.

(sursa imaginilor: Wikipedia)

*

Cine este și ce reprezintă postura Gânditorului de la Hamangia? Două întrebări care vor rămâne probabil multă vreme fără răspuns.

”There are not enough data to reveal his functions, but we mat suppose that he is either a god of vegetation, an old year-god who must die in order to be reborn the following spring, or o god of death, consort of the Great Goddess in her aspect of death” (Marija Gimbutas, ”The Gods and Goddesses of Old Europe”)

Pentru cea de a doua ipoteză pledează și contextul în care a fost descoperită statueta: într-un mormânt, împreună cu ”perechea” ei feminină.

(sursa imaginii: Wikipedia; nu sunt piesele originale, ci copiile lor aflate la muzeul din Constanța)

Statuete feminine sunt întâlnite aproape în toate mormintele culturii Hamangia; e vorba foarte probabil de aceeași zeiță, înfățișată de multe ori stilizat, corpolentă, cu forme proeminente. ”Marea zeiță” care -având în vedere reprezentările- era legată de cultul fertilității, foarte probabil și al vegetației, dar și de moarte.

În mitologia greacă există o asemenea zeiță: Persefona, consoarta lui Hades, zeul infernului, cea care petrece lunile de iarnă cu soțul ei în infern, iar în restul anului stă deasupra pământului împreună cu zeii, patronând vegetația. Am putea presupune o similitudine și cu zeița Cotys a tracilor.

Gânditorul de la Hamagia ar fi, deci, reprezentarea consortului infernal al Marii Zeițe. Un zeu al lunilor de iarnă, al lumii subpământene și al morților, corepunzând lui Hades al grecilor. Poate că geții l-ar fi numit Gebeleizis, iar slavii (cu un nume înrudit?) Veles (v. https://hroderic.wordpress.com/2012/07/02/gebeleizis-o-ipoteza).

Postura lui e asociată în ”limbajul trupului” cu tristețea meditativă. Marija Gimbutas scrie:

”There are figures of a squatting or seated man on a stool or a throne; his arms either rest peacefully on his lap, or they are propped on his knees to provide a support for his head…the facial expression…imply contemplation and worry”  (”The Gods and Goddesses of Old Europe”)

Un zeu al inacțiunii din lunile reci ale anului. Mi-l imaginez pe Gânditor stând pe scăunel în fața focului din vatră, într-o toamnă târzie, ca aceea evocată în versurile lui Alecsandri:

”Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăț călare!
Vântul șuiera prin hornuri răspândind înfiorare.
Boii rag, caii rânchează, cânii latră la un loc,
Omul, trist, cade pe gânduri și s-apropie de foc.”

(articol modificat în 8.12.2014)

5 comentarii »

  1. Unele mituri sunt foarte asemănătoare la popoarele IE, semn că provin fără discuție dintr-un filon unic. La slavi Morana este fiica lui Perun, zeul fulgerelor, la fel cum Persefona este fiica lui Zeus. Hierogamia (incestuoasă) dintre Jarilo și Morana asigura pacea între cele două tabere ale zeilor cei mai puternici, Veles subpământean și Perun cel ceresc. Cei doi ar putea fi asemănați cu Appolo și Artemis, fiind gemeni, decât cu Persefona („care curmă lumina”) și Hades.
    Chiar dacă funcțiile acestor demoni (zei și semi-zei) nu erau mereu aceleași, e de remarcat unele similitudini observate și de antici. Îmi dă speranțe că prin mitologia noastră populară putem evidenția unele figuri care să provină din mitologia dacică, și ea o piesă importantă pentru reconstruirea puzzle-lului IE-ean.
    De exemplu Zalmoxe („cel acoperit cu blană”) ar putea fi de fapt un semi-zeu ca Hercule, reprezentat și el acoperit de blana leului Nemeian. Sunt și acele legende din S-V și S României despre Iovan Iorgovan, un uriaș în adevăratul sens al cuvântului. La fel ca Indra se luptă cu un balaur, o hidră.

    Gânditorul de la Hamangia, fiind neolitic, nu are o legătură culturală evidentă cu acele statui din vest decât dacă presupunem că IE-enii s-au format în Balcani și Europa Centrală și de S-E.

    În mitologia noastră sunt enumerate câteva rase pentru care sunt curios dacă și alte popoare mai au așa ceva: prima rasă ar fi a căpcăunilor, apoi a uriașilor, a oamenilor și ultima va fi a blajinilor, ființe mai mici ca noi.

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 4, 2014 @ 4:15 pm | Răspunde

  2. Hamangienii -veniți pe mare și stabiliți de-a lungul țărmurilor și cursurilor de apă- au caractere care îi diferențiază de toate celelalte populații neolitice sau mai târzii de la noi.
    Cei care seamănă cel mai bine cu ei mi se par grecii, ajunși mult mai târziu pe țărmul pontic (dar cam din aceeași zonă).

    Persefona și Hades cred că erau la origine zei neolitici, legați de ciclul agrar.

    Comentariu de Roderick — Octombrie 5, 2014 @ 4:32 pm | Răspunde

  3. […] Poate că era o zeiță a renașterii naturii, care petrece și un anotimp în infern (v. și https://hroderic.wordpress.com/2014/10/02/zeul-intristat). E posibil ca acel craniu de măgar sălbatic să fi fost legat tot de aceste […]

    Pingback de Capete îngropate | Istoriile lui Roderick — Octombrie 9, 2014 @ 11:02 pm | Răspunde

  4. Who are you,Mr.Roderick?My name is Ion Carstoiu

    Comentariu de Ion Carstoiu — Martie 1, 2015 @ 1:39 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: