Istoriile lui Roderick

Octombrie 18, 2014

Ieură

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 8:46 pm

IÉURĂ s. v. pepene.”

PÉPENE s. (BOT.) 1. (Citrullus vulgaris) (reg.) bostan, boșar, curcubete, die, duleți (pl.), harbuz, himanic, lubă, lubeniță, șiarchin, trăgulă, zămos, tigvă de tină, (prin Olt.) bolbotină. (Pepene verde.) 2. (Cucumis melo) (reg.) boșar, cantaloș, cantalup, caune, gălboi, harbuz, himunic, ieură, popone, vleg, zămos. (Pepene galben.) ” (Sinonime, dexonline.ro)

Un cuvânt pe care l-am aflat nu de multă vreme (știe cineva în ce zonă a țării se folosește?). Cred că e posibil (dar poate greșesc) să aibă în limba noastră o vechime cel puțin egală cu a stratului latin.

Luând în considerare sinonimele ”vleg” și ”zămos”, ieură ar putea avea un semantism asemănător, fiind legat probabil de cuvinte ca

liórc interj. – Exprimă zgomotul bălăcelii. Creație expresivă, rară. – Der. leoarcă (var. lioarcă), s. f. (femeie stricată; broască; gură, cioc, plisc; poșircă), se folosește mai ales în expresia ud leoarcă „foarte ud” (după Cihac, II, 174, din pol. liura, lura „poșircă”, după Diculescu, Elementele, 492, dintr-un lat. *libricus care ar proveni din gr. λιβρòς „umed”), cf. și leoarbă, lioarbă; bleoarcă (var. fleoarcă), s. f. (gură, plisc), cf. bleancă, fleancă, fleoarță; leorcăi (var. liorcăi, liorciori, liocei), vb. (a fi ud leoarcă; a stoarce; a asuda; a se bălăci; a hălpăi, a înghiți), cf. liorpăi, licăi; leorcăială, s. f. (bălăceală); liopotaie (var. liopardac), s. m. (Trans. de E, venetic, străin care nu cunoaște limba); lefetiță, s. f. (Trans., gură, plisc), poate prin încrucișare cu leafă „satîr”; lefîrdău, s. m. (Trans., flecar, limbut; intrigant); lefîrdaie, s. f. (femeie flecară), pe care Bogrea, Dacor., IV, 826, îl lega de lab. ljapërdhi „ciugulire” și DAR de mag. lehordó „persoană care înjură”. Toate aceste cuvinte se întîlnesc cu rezultatele expresive ale lui lup și licui.” (DER, dexonline.ro; tot după DER leurdă ar putea avea aceeași origine expresivă)

Problema este, î.a.c., de ce ieură și nu *leură? Probabil că ieură reprezintă rezultatul firesc al evoluției unui cuvânt (latin, din gr. λιβρòς „umed”?), cf.  lĕporem > iepure.

La originea îndepărtată a lui ieură ar putea fi PIE lē̆i-4 ”to pour”.

*

O altă posibilitate semantică ar fi legată de forma fructului.

Numele unei specii de pepene –anguriaprovine din v.gr. angoúrion, care desemna inițial un recipient, un vas.

La fel, ieură ar putea proveni -fonetic posibil- din lat. hebria ”un vas pentru vin”. Forma acestui vas îmi este necunoscută.

Să notăm, însă, faptul că printre vasele folosite în popor pentru băutul apei și vinului se numărau și tigvele (tătarci, tâlvi), făcute din fructul lemnos al unui cucurbitaceu (rudă cu pepenele).

Tigvă mai înseamnă și cap, craniu, iar -f. interesant- unul din sinonimele sale este sărăboi (”SĂRĂBÓI s. v. tărtăcuță, tigvă, tâlv. ”, Sinonime, dexonline.ro), posibil descendent (?) al PIE *k’ara- ”head”.

*

Lubenița -un împrumut slav- ar avea la bază PIE leup- , leub-, leubh- ”to peel, cut off, harm”, ca și lat. liber (parte a scoarței). E posibil și ca ieura să se încadreze aici (cf. aspectului cojii exterioare?).

(sursa imaginii: Wikipedia)

6 comentarii »

  1. „Vleg” provine din același radical ca reg. vlog (burniță), vlagă (cantitate mică de apă sau de vapori de apă într-un mediu; umezeală) și alb.lag?

    „Caune” e alt sinonim interesant. Poate-i legat de bielorus.kavun sau tc. kavun http://ro.wiktionary.org/wiki/kavun#turc.C4.83

    „die” poate fi slavic, legat de termeni ai pepenelui ”dinya”? https://hroderic.wordpress.com/2013/07/09/dinupula/

    Ca să ne dăm seama ce tip de pepene am avut în antichitatea dacică și evul medieval ar trebui consultat un tratat de specialitate. Așa aflăm și cum numeau dacii acești pepeni importați probabil ca semințe din cele mai vechi timpuri și adaptați zonei noastre.
    Boșar are etimologie necunoscută și seamănă oarecum cu verbul „a buși”(a-i da sângele pe nas) de care discuta foarte vag tizul meu, S.Olteanu.

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 19, 2014 @ 8:31 am | Răspunde

  2. ”BOȘOÁLCĂ s. v. gâlcă, scurtă, uimă, umflătură.” (Sinonime, dexonline.ro)

    legat probabil de

    ”BOȘÚȚĂ s. v. spânz.” (Sinonime, dexonline.ro), fiind vorba de planta care vindecă umflătura.
    Semantic cf. și spânz ”Lat. spongia, de unde sp. espundia „rană la cai” (REW 8173), cf. și germ. Schwamm „burete” și „tumoare”, logud. ispundzola „boală a cailor”. Numele plantei se explică prin folosirea ei ca remediu al bolii.” (DER)

    Sunt ceva șanse să ne conducă la PIE b(e)u-2, bh(e)ū̆- ”to swell, puff” (Pok.)

    La fel și pentru ”boș” -testicul (??).

    ”Boșar” ar putea fi legat de acestea.

    Comentariu de Roderick — Octombrie 19, 2014 @ 12:44 pm | Răspunde

    • Fr. bosse
      ”En bas-latin bocia, bocium, d’une racine ancienne que l’on retrouve dans l’allemand butze, butzen, « quelque chose d’émoussé, d’obtus » et le flamand butse, « bosse », tout comme le celtique (voir breton bos, bosen, « tumeur pestilentielle » et kymri, bôth « tumeur »).” (http://fr.wiktionary.org/wiki/bosse)

      Avem și
      ”BOCIOÁCĂ s. v. capsulă, măciulie.” (Sinonime, dexonline.ro)

      Comentariu de Roderick — Octombrie 20, 2014 @ 8:34 pm | Răspunde

  3. Die -cred că ai dreptate cu originea slavă (probabil mai vechi *dinie).

    Ce mi se pare interesant: seamănă cu numele românesc al Vidinului, Diiu (care a dat patronimul destul de rar Dianu). Poate că nu e străin de denumirea antică a orașului, Dunonia (?).

    Caun apare în dicționare etimologice:
    ”caún și căún m. (turc. rus. kaún). Bas. Dobr. Pepene (zamuz) cu mezu [!] verde saŭ violet. ” (Scriban, dexonline.ro)

    Vleg- când l-am alăturat lui ”zămos”, la așa ceva m-am gândit și eu; ”vsl. vlaga, umezeală, suc, adică „sevă, vigoare” ” (Scriban).

    Comentariu de Roderick — Octombrie 19, 2014 @ 12:55 pm | Răspunde

  4. O posibilitate mai curioasă (dar mai improbabilă) ar fi înrudirea lui ”vleg” cu sanscr. vAluka ”pepene”. Poate din PIE *(e)wel- ”a k. of creeper; tendril” (??)

    Lui ”vrej” i se atribuie origine bulgară sau sârbă.

    Comentariu de Roderick — Octombrie 19, 2014 @ 1:02 pm | Răspunde

  5. Legate de ”SĂRĂBÓI s. v. tărtăcuță, tigvă, tâlv. ” (Sinonime, dexonline.ro)

    sunt desigur

    ”sărăoáie, sărăuăi, s.f. (reg.) 1. tigvă (plantă). 2. țeavă de tras vinul din butoi (făcută din tigvă); tâlv.” (DAR, dexonline.ro)

    ”sărărói, sărăroaie, (sărăoi, sărăoaie), s.n. – Balon de sticlă terminat cu o prelungire de forma unei țevi, utilizat pentru scoaterea vinului din butoi (Șainelic 1986: 36). – Et. nec. (MDA).” (DRAM, dexonline.ro)

    Posibile cuvinte cu rădăcină autohtonă, din PIE *k’ara- ”head” (starling.rinet.ru) / k̂er- ”head” (Pokorny).

    O altă conexiune posibilă ar fi lat. sēria ”a cylindrical earthen vessel, a large jar”, cu dim. sēriola ”a small jar” (latinlexicon.org)

    Comentariu de Roderick — Aprilie 6, 2015 @ 12:35 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: