Istoriile lui Roderick

Octombrie 31, 2014

Sălbăție

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 10:16 pm

Sălbăție, nume al gramineei Lolium temulentum, după DER un derivat din ”sălbatic”:

sălbăție, s. f. (plantă, Lolium temulentum), numită poate astfel datorită proprietăților sale narcotice.” (DER, dexonline.ro)

SĂLBĂȚÍE s. (BOT.; Lolium temulentum) (reg.) beție, ciormoiag, năgară, nebunariță, nebuneală, neghină, obsigă, odos, zizanie.” (Sinonime, dexonline.ro)

Aș privi cu îndoială totuși această explicație. În general sunt numite ”sălbatice” manifestările energice, violente, furia ori cruzimea. Simptomele intoxicației cu sălbăție sunt însă altele, incluzând, dimpotrivă, starea de apatie:

”In humans, darnel poisoning is characterized by the sensation of intoxication, ataxia, giddiness, apathy, various abnormal sensations, mydriasis, nausea, vomiting, gastroenteritis, and diarrhea. It is rarely fatal.” (http://research.vet.upenn.edu/PoisonousPlantsofPA/Loliumtemulentum/tabid/5459/Default.aspx)

Fenomenele de intoxicaţie se manifestă la nivelul sistemului nervos (creier şi măduva spinării), simptomatice fiind : durerile de cap, ameţeală, tulburarea vederii, vâjâituri în urechi, oboseală.”  (http://crm.derotel.ro/Efecte-toxice-buruieni)

La originea cuvântului ar putea fi verbul latin solvō, solvere, cu un anume sens: ”to relax, benumb, make torpid, weaken” (latinlexicon.org)

E posibil însă ca sălbăție să derive din salbăd/ salbed , o mai veche formă a lui searbăd:

sárbăd, -ă adj., pl. ezĭ, ede (alb. tharbăt, acru, de unde și olt. harbăd, rudă cu germ. herb, aspru la gust. V. sărbușcă). Care a’nceput să se acrească, să se strice (vorbind de lapte). Fig. Harbăd. Pocit la gură, prezicător de nenorocire: gură sarbădă. Galben, palid (cu fața „acră”): om sarbăd, față sarbădă. Inferior, prost: o copie sarbădă. Anost, plicticos: o zi sarbădă. – Vechĭ sálbed (Neagoe, Învăț. 118). În Munt. searbăd (după seară, seamănă saŭ ca seamă îld. samă), pl. serbezĭ, serbede. V. sărbezesc, cĭumărat.” (Scriban, dexonline.ro)

Coincidența e că alb. i tharbët (cel pe care Scriban îl pune la originea lui searbăd) are sensurile de ”sour, sourish, mad”, ultimul fiind figurat (cf. ”stricat la cap”?). Cel puțin semantic, dacă nu și etimologic, sălbăție (=nebunariță, nebuneală) și-ar putea găsi un corespondent în alb.  i tharbët.

Dar legătura cu salbed ar putea fi plauzibilă și prin prisma gustului neplăcut al pâinii care conține cantități mari de semințe de Lolium temulentum.

Atât rom. searbăd/salbed, cât și alb. tharbët sunt cuvinte cu etimologie disputată. Una din variante (acceptată de Gr. Brâncuș și V. Orel) este legătura dintre alb. tharbët și ther ”a tăia”, fiind vorba fie de un gust ”aspru”, fie de sensul de ”lapte tăiat”=searbăd.

Dacă e vorba de un cuvânt autohton, searbăd (ca și ”sălbăție”?) ar putea proveni din PIE seu-3to bend, turn”, ori su̯ē̆(i)- to bend, turn, swing”; ori sū-ro-, sou-ro-salty, bitter; cheese” (engl. sour), variantă care -bănuiesc- a mai fost propusă de alții.

*

Se poate observa coincidența (probabil întâmplătoare) dintre săl-băție și beție, alt nume al plantei.
Tot ca o coincidență apare sp. sollo ”sălbăție”, cuvânt despre care nu am aflat nimic.

Mai e posibil și ca sălbăție să însemne simplu ”bălărie, buruiană”, cf.

sălbățícă adj. f. (reg.) 1. (despre plante) care a crescut de la sine necultivată; care nu este altoită.” (DAR, dexonline.ro)

*

O altă variantă, cu o probabilitate destul de mare, e ca sălbăție să fie legat de salbă, nume al secarei:

SECÁRĂ s. (BOT.; Secale cereale) (reg.) hărană, salbă, secărea.” (Sinonime, dexonline.ro)

Sălbăție ar putea însemna, deci, ”plantă asemănătoare secarei”.

Nu știu ce origine ar putea avea acest salbă-secară. Ar putea fi un cuvânt arhaic, din PIE sel-3 ”to take, grab” (i.e. ”recoltă”), ori sal-2 ”dirty grey” (??), ori  k̂el-3a thin shaft, stalk” (v.ind. śará- `a sort of reed or grass; arrow, shaft’).

Hărană seamănă cu lat. arinca ”secară” (PIE arenko- ”a k. of cereal”), dar nu suficient de clar (poate e o deformare din *hărancă, influențat de ”a hărăni”?). Mai amintește de m.irl. arān ”pâine” (după Pokorny din PIE ar(ǝ)-  ”a ara”). Ar putea proveni și din aro-m ”reed” (gr. ἄρον).

O similitudine frapantă există între hărană și sp. herrén ”secară”; acesta ar proveni, însă, din lat. ferrago ”furaj” (?).

(articol modificat în 2.11.2014, prin adăugarea acestui ultim paragraf.)

8 comentarii »

  1. Harbăd. Pocit la gură, prezicător de nenorocire
    hárbăd, -ă adj. (var. din sarbăd, adică „acru, mînios”). Olt. Care nu-șĭ stăpînește vorba, care vorbește furios: a fi harbăd la gură.

    alb.harboj https://en.wiktionary.org/wiki/harboj#Albanian

    Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 17, 2016 @ 2:54 pm | Răspunde

  2. E posibil ca numele de secară și secărea să fie autohtone dacă le comparăm cu alb.thekër (thekën). Se vede că traco-ilirii nu au format grup comun cu nordicii care folosesc rad. *wrugʰyo- ‎(“rye”), deși în alte privințe au termeni comuni. https://en.wiktionary.org/wiki/rudzi#Latvian
    Cred că radicalul ăsta, *wrugʰyo, chiar însemna bălărie ori o culoare.

    „Secara, nefiind cultivată în antichitate, s-a răspândit ca buruiană în lanurile de grâu din Asia Mică de unde s-a răspândit în Europa.”
    Although archeological evidence of this grain has been found in Roman contexts along the Rhine, Danube, and in Ireland and Britain,[citation needed] Pliny the Elder was dismissive of rye, writing that it „is a very poor food and only serves to avert starvation”[2] and spelt is mixed into it „to mitigate its bitter taste, and even then is most unpleasant to the stomach”. https://en.wikipedia.org/wiki/Rye

    S-ar putea ca dacii să fi folosit tema originală a adj.salbed pentru a denumi această cereală, dacă era vorba de gust, la fel cum probabil au făcut-o albanezii cu thekën sau Latinii cu secale.

    „Rye is highly susceptible to the ergot fungus. Consumption of ergot-infected rye by humans and animals results in a serious medical condition known as ergotism. Ergotism can cause both physical and mental harm, including convulsions, miscarriage, necrosis of digits, hallucinations and death. Historically, damp northern countries that have depended on rye as a staple crop were subject to periodic epidemics of this condition.”

    De aici numele de plantă sălbatică sau era comparat cu alacul, o cereală adaptată condițiilor vitrege,dar cu un randament scăzut? Bănuiesc că era destul de folosită de dacii noștri, ținând cont de condițiile locale, geografice și de vreme. Secara de iarnă ar fi fost foarte utilă, iar pentru faptul că era atât de rezistentă și creștea în condiții de teren mai proaste decât în cazul altor cereale, vor fi numit-o conform rad. *salwos (lat.salvus, salvie, rom.salbie, daco-moesic *saldus, alb.gjallë, alive, strong, etc.)

    Oricum ar fi, e interesant acest nume.

    Comentariu de Sorin5780 — Mai 14, 2016 @ 9:06 am | Răspunde

  3. https://en.wiktionary.org/wiki/searbh

    coincidență sau ne indică radicalul din care a evoluat searbăd? Poate și dacii transformă v în b după consoanle lichide: swerwos.

    Comentariu de Sorin5780 — Mai 23, 2016 @ 4:45 pm | Răspunde

  4. Acum o săptămână propuneam pentru adj.salbăd, salbed o origine comună cu alb.gjalpë (unt) și eng.salve, dar propuneam un înțeles de unguent. Putea însemna orice probabil, poate chiar ceva care crește pe coaja copacilor: https://hroderic.wordpress.com/2013/11/07/roua-grasa/

    Mă gândeam acum la expresia huned. „nici salbădă(urmă) de om”. Și acesta putea însemna grăsime sau sucul unei plante.
    La fel cred că ar trebui înțeles verbul a pângări. Nu ca der. din subst. păgân, ci din lat.pingue (pinguis) „grăsime”, coradical cu acel tip de mâncare foarte grasă numit pingușă și cingușă în zona Huned.-Apuseni.

    https://en.wiktionary.org/wiki/pinguis

    N-ar trebui respinsă complet nici ipoteza originii autohtone (piengeti).

    Nu respingem nici un alt sinonim dacic *riba (gras, grăsime; mare, corpolent), altfel nu am avea verbul a răbui (a unge; „a plăti o datorie” < răboș) sau răb ("purceluș alb, urât", contaminat cu râp = murdărie).

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 1, 2016 @ 2:19 pm | Răspunde

    • https://en.wiktionary.org/wiki/feige#German
      https://dexonline.ro/definitie/p%C3%A2ng%C4%83ritur%C4%83

      *pAik-, *pAig- ‎(“ill-meaning, bad”) Probably related to one of the forms of *faihaz ‎(“hostile”) or („colored”), with the latter potentially indicating a meaning of „marked for death”.[1]
      https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Germanic/faigijaz

      Regizorul Paul Feig, care a *îngropat franciza „Vânătorii de fantome”, are un nume de familie interesant ce provine din radicalul ăsta. Cât de oportun și potrivit! Omul are rădăcini evreiești, dar numele sigur e germanic.

      Oare verbul nostru a pângări nu-i coradical? Se potrivește mai bine decât ca coradical al lat.pinguis, deși.. sunt de acord că mai trebuie investigat. Dacă nu găsesc coradicale albaneze, problema rămâne în suspensie.

      Comentariu de Sorin5780 — Iulie 31, 2016 @ 9:33 am | Răspunde

    • „nici salbădă de om”

      Există un lat. solivagus, solivaga ”wandering in solitude, roving alone; isolated, narrow”, din solus+vag-, dar ar putea da cel mult *salbăgă. Nici *salbăgă de om= nici măcar un singur om.

      Dacă ar fi existat un adj. compus din solus+vado, ar putea explica acest ”salbădă” (fonetic, ar putea proveni din subalbida, exalbida, dar semantic?)

      Comentariu de Roderick — August 3, 2016 @ 3:17 pm | Răspunde

      • De când am căutat explicații pentru formarea alb.gjurmë (urmă), cred că am înțeles un lucru. Tiparul mental pentru acest tip de cuvinte provin din verbe care înseamnă a trage după(drag), a scărpui, a zgârma.
        Nu cred că termenul albanez a fost „etimologizat” cum trebuie: https://en.wiktionary.org/wiki/gjurm%C3%AB
        Mă gândeam mai demult că ar putea fi coradical cu verbul nostru a surpa, a cărei formă veche surupa este datorat influenței maghiare. Sau e formată pe cont propriu, cine știe!
        Al nostru „urmă” este coradical cu alb.varrë, vrragë, lat.vestigium din *uer(s)- ‘to cut (off), tear’.
        https://en.wiktionary.org/wiki/varr%C3%AB#Albanian
        https://en.wiktionary.org/wiki/vestigium

        salbădă (urmă) trebuie să se încadreze la un astfel de semantism.

        PS: dacă gjurmë e coradical cu sansc.sarma și gr.horme, posibil ca și salbădă să fie o resemantizare dintr-un radical cu sens similar celor două: proto-germ.*albi (sued.älv- râu, fluviu) https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Germanic/alb%C4%AB
        Numai că la daci putea numi o inundație, apoi resemantizat spre „dârele” lăsate în urmă. Salbădă ar putea fi sufixat cu rad.dhe- to set, put, care formează cuvinte pre-romanice (la noi și-n albaneză).

        Comentariu de Sorin5780 — August 3, 2016 @ 4:58 pm

      • „salbădă , s.f. = Sens neprecizat, în expresii ca: ,,n-am scos salbădă de vorbă”, ,,n-am văzut salbădă de om”. ” (Ion Filip)

        Din cele două exemple e greu de dedus sensul originar al lui ”salbădă”. Ar putea fi legat și de vorbit/auzit (”salbădă de om” poate însemna și ”grai omenesc”).
        Poate cf. slavului slovo, PIE *k’lewe- ”to hear”, dar ar putea moșteni salutul roman ”salve” (rom. *salbă +un sufix -dă? ).

        Comentariu de Roderick — August 4, 2016 @ 10:13 am


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: