Un cuvânt care pare atât de asemănător cu autohtonul țarc, putând avea (?) o evoluție fonetică similară.
”ȚANC2 ~uri n. pop. Bețișor gradat cu care se măsoară laptele muls la o stână. ◊ La ~ exact când trebuie; la momentul potrivit. /Orig. nec.” (NODEX, dexonline.ro)
” Băț crestat de măsurat lichidele´ntr´un vas (maĭ ales laptele). Semn la care trebuĭe să ajungă orĭ să se oprească ceĭ ce se întrec la un joc: a ajunge, a lovi la țanc.” (Scriban, dexonline.ro)
Ar putea fi vorba de un cuvânt autohton din rădăcina PIE k̂ā̆k-2, k̂ank- ”branch”(Pokorny)/*k’ank- ”bough, stake” (starling.rinet.ru); un băț folosit ca instrument sau chiar unitate de măsură.
Mai puțin probabilă fonetic ar fi originea în PIE sē̆k-2 ”to cut” (ca ”tăietură pe răboj, semn”), dar în acord cu cei care văd originea lui țarc în PIE serk- ”hedge, to fence”.
Legătura cu țanc ”vârf ascuțit și înalt de stâncă” este, cred, problematică.
Un sinonim al lui țanc, tot din sfera pastorală, ar fi hăragul (var: hărac).
hărág (hărác), s.n. (reg.) 1. băț rotund cu ajutorul căruia ciobanii măsoară cantitatea de lapte pe care o dă o oaie la mulsoare; țanc. 2. (înv.) unealtă de tras linii spre a scrie drept, lineal. par pentru susținerea viței de vie (Basarabia)
Nu i-am găsit o explicație încă, dar are șanse să fie un cuvânt dacic. Presupun că forma autentic era *vărac.
Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 15, 2015 @ 7:27 pm |
În secolul 17 circula arh. țeanchiu (țianchiu) cu sensul „țintă, exact la timp, țel”. Trebuie conectat de mai cunoscutul țintă, sub aceeași umbrelă etimologică: *k’net-, *k’ent- (-th- to pierce (gr.kentéō, centaur).
http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=+918&root=config
S.Olteanu vorbea de un cuvânt tracic similar.
Se explică și forma asta țanc; adică de ce nu avem forma *țânc cum ar fi fost normal. E vorba de o diftongare a lui e.
„exact/fix la țanc” – exact la timp.
PS: multe cuvinte ne-au mai lăsat dacii ăștia.
Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 8, 2015 @ 7:43 pm |