Istoriile lui Roderick

Noiembrie 8, 2014

(Fără) ciudă

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 9:25 pm

Aparent un cuvânt explicat pe deplin, cu o foarte clară origine slavă:

ciúdă (ciúde), s. f.1. (Înv.) Minunăție. – 2. (Înv.) Uimire, stupoare. – 3. Ciudățenie, lucru ciudat. – 4. Supărare, necaz. – 5. Furie, mînie. – Mr. ciudie, megl. ciudă „minunăție”. Sl. čudo „miracol” (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 58); cf. bg., sb., cr., rut., rus. čudo, mag. csudo, csoda, alb. tšudi. Din mag. pare a proveni dubletul ciondă „monstru, sperietoare”. Pentru semantism, cf. Șeineanu, Semasiol., 222. Der. ciudat, adj. (înv., minunat; ciudat, neobișnuit, singular), cf. bg. čudat (Pascu, R. crit., V, 15); ciudățenie (var. ciudăție), s. f. (ciudățenie); ciudos, adj. (minunat; ciudat); ciudesă, s. f. (înv., minunăție), din sl. čudesa; ciudotvoreț, adj. (făcător de minuni), din sl. čudotvorĭcĭ; ciudotvorenie, s. f. (înv., minune), din sl. čudotvorjenije; ciudățime, s. f. (înv., minune; ciudățenie; uimire); ciudi, vb. (a uimi; a neliniști, a intriga; a supăra, a stîrni mînie), cf. sl. čuditi sę „a se minuna”; înciuda, vb. (a supăra, a necăji).” (DER, dexonline.ro)

ciudì v. 1. a se mira (sens ieșit din uz): în deșert dar ție mirarea și în zadar te ciudești PANN; 2. a se necăji: mă ciudiam cum de nu vine căruța ISP. [Locuțiunea a se ciudi de necaz: a se mâhni foarte («cum îl văzură zinele scăpat, se ciudiau de necaz că nu putură să-l prinză» ISP.) a servit de tranzițiune dela vechiul sens «a se mira» la cel modern «a se necăji»].” (Șăineanu, dexonline.ro)

Nicio legătură (?) deci cu

cioandă f. Mold. început de ceartă: a se lua la cioandă. [Origină necunoscută].” (Șăineanu, dexonline.ro)

ciondăní (-nésc, ít), vb.1. A bombăni, a bodogăni. – 2. A certa, a dojeni. – Var. ciondrăni. Creație expresivă ca dondăni, bombăni. După Cihac, II, 490, din mag. civódni; însă fonetismul este dificil. DAR propune săs. schäden „a certa”, care nu pare mai convingător (cf. Drăganu, Dacor., III, 1089). Der. cioandră (var. cioandă), s. f. (dispută, ceartă), pentru a cărui terminație cf. buleandră, fleandură; hoandră; ciondăneală, s. f. (ceartă); ciondănit, s. n. (ceartă).” (DER, dexonline.ro)

*

Eu bănuiesc că slavul  čudo „miracol” s-a suprapus de fapt unui cuvânt mai vechi (autohton), pe care l-a eliminat, acesta având sensul foarte asemănător cu ”ciudă” din ziua de azi. Provenea probabil din PIE k̂ād- , k̂ǝdes- ,k̂ǝd-s-uneasiness, displeasure, hate”, ca engl. hate, avest. sādra- ”sorrow, woe, misfortune ”, v.gr. kḗdesai̯be worried, care”, galez cawdd ”affliction, offence, wrath”. Cuvântul corespunzător din română (și neslav) putea fi *ceadă, *cioadă (cf. cioandă?) ori chiar *ciudă.

Coincidență întâmplătoare cu sl. čudo „miracol”, care este din PIE *kewǝd- ”miracle, sorcery” (starling.rinet.ru)/keu-1 ”to notice, observe, feel; to hear” (Pokorny), dar care a dus în timp la confuzie.

Anunțuri

2 comentarii »

  1. https://en.wikipedia.org/wiki/Chud

    „There are a number of hypotheses as to the origin of the term. Chude could be derived from the Slavic word tjudjo (‘foreign’ or ‘strange’) which in turn is derived from the Gothic word meaning ‘folk’ (compare Teutonic). [..] Folk etymology derives the word from Old East Slavic language (chuzhoi, ‘foreign’; or chudnoi ‘odd’; or chud ‘weird’), or alternatively from chudnyi, wonderful, miraculous, excellent, attractive. ”

    Cum ziceam noi regional, gotă, așa probabil c-am moștenit și ciudos. https://en.wiktionary.org/wiki/%C3%A7uditsh%C3%ABm

    Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 9, 2017 @ 12:39 pm | Răspunde

  2. č alternează cu ș : ciută/șută, cialmă/șalmă (a încelui), ciur/șur, șură (Șureanu), etc. etc.

    Cred că cioandă și șandrama (*ciandrama) sunt coradicale cu lat. scandula (scândură) prin rad. *skeyd-
    ”to split, to divide”. Am impresia că și rom.ceartă are o explicație etim. similară.

    șindră (Ban.), pl. șindrile (refăcut ca sg. șindrilă), iar șandrama este un derivat cu sufixul colectiv -amă, ce mai apare sporadic în graiuri, inclusiv în dialectele sudice românești, dar și în rusă.

    Probabil și svadă/sfadă se explică printr-un radical cu sens similar. *weidh- „to separate”
    Din ce am căutat în limbile slavice, sl. sŭvada nu apare deloc când cauți după ceartă. Doar în vechea slavonă bisericească.

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 19, 2017 @ 7:47 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: