Istoriile lui Roderick

Ianuarie 10, 2015

Dulău

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 3:32 pm

Alte ipoteze în legătură cu acest cuvânt, a cărui etimologie rămâne încă un subiect de dezbatere.

*

dulắu (dulắi), s. m.1. (Înv.) Cîine de vînătoare, copoi. – 2. Cîine de pază (Canis pecuarius). Probabil pol. dołow, din sl. loviti „a vîna” (Cihac, II, 104). După Șeineanu, Rom., XXX, 549, din mag. dullő, soluție care pare dificilă sub aspect fonetic. – Der. dolcă, s. f. (cățea de pază), pe care Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 173, îl considera de origine dacică.” (DER, dexonline.ro)

dulău m. 1. câine mare ciobănesc: dulău de stână AL.; 2. fig. bădăran. [Pol. DOLOW].” (Șăineanu, dexonline.ro)

dulắŭ m. (pol. dolów, sfîrșit de vînătoare, un fel de cîne de vînat, d. vsl. loviti, a vîna. V. lovesc). Vechĭ. Cîne de vînat. Azĭ. Zăvod, cîne foarte mare. V. cîne.” (Scriban, dexonline.ro)

Dulăul este, deci, câine de vânătoare sau câine de stână cu funcție de pază. Există o rasă de câini care a fost folosită în ambele scopuri: ciobănescul de Anatolia :

”For centuries the ancestors of the Anatolian Shepherd were used as combat dogs in war and for hunting. It was particularly valued for the victorious battles it could fight with wolves.” (http://www.dogbreedinfo.com/anatolianshepherd.htm)

”The muscles on this dog are thin but supple, giving it freedom of movement and efficient hunting and racing skills. The Anatolian Shepherd is consequently capable of great speed and endurance, and can be trained to become a racing or hunting dog as well.” (http://www.terrificpets.com/dog_breeds/anatolian_shepherd.asp)

Nu e exclus ca la originea cuvântului dulău să fie Anadolu, numele turcesc al Anatoliei, dulău însemnând la origine rasa de câini menționată mai sus. Totuși, afereza lui ana- e greu de explicat, mai ales că avem:

nadoleáncă (nadolénce), s. f. – Rasă de găini din Anatolia. Tc. Anadolu „Anatolia” (Tiktin; Șeineanu, II, 267). Legătura cu sl. nadoiti „a crește animale” (Cihac, II, 208), este iluzorie. Gîrleanu folosea var. odoleancă, prin confuzie cu odolean.” (DER, dexonline.ro)

NADÓL, -OÁLĂ, nadoli, -oale, adj. (Reg., adesea substantivat) Rău, crud, fără suflet. – Din Anadolia (= Anatolia).” (DLRM, dexonline.ro)

*

Dacă în dulău sufixul este de fapt -lău, cuvântul ar putea continua chiar o rudă a frigianului daos ”lup” (PIE  dhau- ”to press”, după Pokorny; v. și https://hroderic.wordpress.com/2011/11/04/dog/).

Dacă e vorba de un câine de vânătoare, dulău ar putea reflecta PIE dheu-1 ”to run” (gr. thoós ”fast”, thein ”to run”, sanscr. dhávate ”to run”), PIE deu-3 ”to move forward” (avest. duye ”chase away”, sanscr. duvás stirring, restless”), mai puțin probabil dei̯ǝ-2to swing, move” (v.irl. dīan ”fast”).

La baza cuvântului ar putea fi și un adj. coloristic, din PIE dheu-3shining, to shine”, cf. v.ind. dhavalá- ”alb strălucitor”.

Sensul vechi de ”câine de vânătoare” pe care îl are cuvântul transpare din numele românesc al constelației Canis Major, Dulăul:

”In Greek Mythology, Canis Major represented the dog Laelaps, a gift from Zeus to Europa; or sometimes the hound of Procris, Diana’s nymph; or the one given by Aurora to Cephalus, so famed for its speed that Zeus elevated it to the sky. It was also considered to represent one of Orion’s hunting dogs, pursuing Lepus the Hare or helping Orion fight Taurus the Bull; and is referred to in this way by Aratos, Homer and Hesiod.” (http://en.wikipedia.org/wiki/Canis_Major)

În unele reprezentări ale constelației, steaua Sirius apare pe botul câinelui. În tradiția românească, însă, Sirius este ”Ochiul Dulăului”.

Improbabilă, dar de menționat, mi se pare înrudirea cu sl. duh, dyhanije, got. dius ”wild animal”, lat. bēllua ”wild animal, monster”, din PIE dheu̯es- ”to dissipate, blow”; semantismul, în acest caz, e fie de ”câine puternic, sălbatic”, fie de ”câine de vânat animale sălbatice”.

Ca un posibil fenomen fonetic (?), dul- ar putea să provină dintr-un *dovl-/*duvl-, transformare prezentă la dulete (=dovlete), ”din du(v)l[eac] + suf. -ete” (DLRM, dexonline.ro). Din același *dovl- ar putea proveni, prin metateză, Dolfu, Dulfu -nume de câine. Rămâne să cercetez pe viitor această posibilitate (dubioasă).

Legătura dintre dulău și Dulfu ar putea fi destul de simplă, dacă și unul și celălalt reprezintă o rădăcină *dul- ”mare, umflat”:

bólfă (bólfe), s. f. – Nodul, umflătură, tumoare. Creație expresivă, cf. bîrfi, borh-, borț, buh-, bulz.Der. bolfe, s. f. pl. (gîlci, amigdalită), cf. boarfe; bolfi, vb. (a umfla, a se mări); bolfos, adj. (umflat); bulfei, adj. (umflat); Dolfa, s. f. (nume de cățea); Dolfu, Dulfu, s. m. (nume propriu de cîine); dolfan, adj. (Trans., bogătan, înstărit, opulent); dolofan, adj. (rotofei, grăsuț), pe care Cihac, II, 99 (urmat de Candrea) îl pune în legătură în mod curios cu sl. dolŭfinŭ „delfin”. Din rom. provine rut. boljfa „tumoare” (Candrea, Elementele, 407).” (DER, dexonline.ro)

Dintre ipotezele de mai sus, mai probabile mi se par acum cele care leagă dulăul de o rădăcină PIE însemnând ”a alerga, a se mișca”.

2 comentarii »

  1. https://dexonline.ro/definitie/dolie

    Spicuiesc câteva cuvinte și sensuri care mi se par interesante și care au în parte legătură cu etim.dulăului: apă dolie (leneșă, lină) . [..] Der. doli (var. dolii), vb. (a conduce pluta spre un loc liniștit); dolină. [..] dornă, s. f. (ochi de apă liniștită), probabil alterare de la *dolnă, conservat în Olt. și Trans. și în toponimul Dorna. Probabil aceleiași rădăcini sl. îi aparține dulaș, s. n. (cărare pentru oi).
    dolie – Partea lină a unuĭ rîŭ de munte.
    dólie f. (rus. rut. dólĕa, porțiune, parte). Nord. Refenea, cotizațiune (de la flăcăĭ p. lăŭtarĭ la horă)

    Ce am găsit eu separat de dicționarele virtuale:
    dolie – s.f.(Mold.) parte a albiei unui râu, cu înclinare mică și curgere lină, unde apa este adâncă. 2.loc adăpostit, ferit de vânt. 3.adâncitură într-un râu unde apa formează un vârtej; bulboană. [..] 6.partea cea mai înaltă a acoperișului unei case.
    7. bacșiș care se dă lăutarilor la nuntă

    Câteva sensuri mai sus au sensul de „liniștit, pâșin (v.pășen), molcom” care s-ar potrivi caracterului dulăului, câine de tip molosoid masiv. Aș fi intuit ceva legat de *dʰeh₁- ‘to suck și derivatele.
    *del- < alb. djalë, delmë https://en.wiktionary.org/wiki/djal%C3%AB
    Îi zice până la urmă Canis pecuarius, deci dulău (*dulou) ar fi un genitiv dacic (suf. -ou transf. în -ău) după un nume al oii.

    Rolul său de protector, apărător al stânelor ar putea sugera existența unui rad. dacic *dal-, *dol- to hit, strike și apoi de "apărător". Ceva în genul semantismului luat de lit.ginti – defend, chase (away) din *gʷʰen- to hit, strike, slay, kill sau lat. defendere "ward off, protect, guard, cu același etimon. Same sl.braniti și alb.mbroj.
    S-ar potrivi astfel și sensului de "câine de vânătoare", deși resping explicația slavă ca nefondată. Am mai explicat felul cum se derivează slavismele cu sufixul do- complet, în întregime. (pol.dolow- pit)

    Cel mai potrivit radical rămâne *del-3 ”to split, divide” (lat. dolare ”to hew away, to hew smooth, to hew, to chop”, alb.dalloj – discerne, a distinge, a urmări..single out, know, pick out, etc.) https://en.wiktionary.org/wiki/dalloj

    *dalluan ‘standing out https://en.wiktionary.org/wiki/dall%C3%ABndyshe
    Asta cu alb.dalloj cred că am mai spus-o odată! :)

    Alte sensuri din primele definiții de mai sus ar putea proveni din rad.*dhail (part, watershed),*dhal-, *dhel- to cut https://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:Proto-Germanic/dailiz

    der. *dhalk- stinging/cutting tool; lat.falx https://en.wiktionary.org/wiki/dalk#English și https://en.wiktionary.org/wiki/falx

    danez dele https://en.wiktionary.org/wiki/dele#Etymology_2
    alb.ndal -stop, halt, quit something.
    Acesta din urmă putea și el evolua semantic spre apărare, apărător.

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 15, 2015 @ 5:37 pm | Răspunde

    • „Legătura dintre dulău și Dulfu ar putea fi destul de simplă, dacă și unul și celălalt reprezintă o rădăcină *dul- ”mare, umflat”.”

      Am argumentat acest lucru într-un comentariu mai vechi prin existența acelui entopic dul, dulău, cu sensurile de umflătură și formă de relief. La fel de bine putea evolua în graiurile nordice un nume pentru un câine molossoid prin tema *mold-.
      Dar despre mosoc și var.mozoc se poate face același lucru?
      Știu că m-am gândit la alb.madh (ar sugera un dacic *madz- conform reg. majuri) mai demult.

      mosoc https://dexonline.ro/lexem/mosoc/102362

      Am găsit un verb în Apuseni a se mosoci (a face ceva foarte încet), iar recent încă unul cu sensul „a se umfla, a se mări” în Moldova și Transilvania. https://dexonline.ro/lexem/mosor%C3%AE/102363

      Trebuie să fie vreo două explicații paralele pentru sensurile luate, altfel nu văd legătura între un zăvod, un copil tăcut și un prichindel: „Fig. Copil tăcut (mozac). Mold. Prichindel. „

      Comentariu de Sorin5780 — Februarie 1, 2016 @ 11:24 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: