Istoriile lui Roderick

Ianuarie 28, 2015

Român-Verde

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 2:56 pm

”…A venit și rândul lui Român-Verde, că-i spunea așa pentru că era viță de voinic adevărat și un gligan de om înalt, spătos și tare, de sfărâma pietre în mână; iar lemnul, între degetele lui, se muia ca ceara. Mânuia paloșul și pavăza, că s-ar fi luptat cu zece deodată. Pe vremea aceea oamenii se hrăneau mai bine și Român-Verde, la prânz, mânca cât trei, dar mult și ales, că era vrednic la muncă și-și agonisise omul o stare!”

În limba română, verde are și sensurile de ”proaspăt, tânăr, viguros”, ”puternic, viteaz” (DER), posibil moștenite din latină (viriditas ”freshness, briskness, vigor”, viridis ”lively, vigorous” -latinlexicon.org). Lat. viridis -cu sensul de bază de ”verde”- din PIE u̯eis-1 ”to sprout, grow”.

În descrierea lui Român-Verde într-un basm popular, citată mai sus, apare însă o caracteristică pe care nu o evocă sensurile lui verde din dicționare: ”un gligan de om înalt, spătos și tare”, care ”mânca cât trei”. Un om cu o statură și putere colosală, aproape un uriaș.

Poate că acest verde ”(om) înalt, namilă” este alt cuvânt, reflectând probabil PIE u̯erdh-, u̯redh- ”to grow, high” (v.ind. vr̥ddhá- ”mare”, avest. varǝd- ”a crește”, let. ręsns ”fat, thick, stout”).

Mai puțin probabil, PIE u̯ei-3  ”to reach towards smth., to pursue or wish smth.; to be strong” (v.ind. váyas- ”vitality, vigor of youth, adolescence”; lat. vīs ”forță, putere”; din aceeași rădăcină, cu origine slavă, rom. voină, voinic), rădăcină legată -după Pokorny- de PIE u̯ī̆ro-s  ”man, warrior” (lat. vir etc.).

Există și un nume celtic, Virdumarus / Viridomarus, căpetenie a aeduilor. Primul formant al numelui, Vird- sau Virid-, ar putea să coincidă cu Verde din Român-Verde.

*

Român-Verde este cel care învinge și ucide un balaur cu șapte capete, care locuiește într-o bortă, sub pământ. Față de versiunile obișnuite ale lui Făt-Frumos din basme, există o diferență care intrigă: Român-Verde nu se însoară cu fata împăratului, ci primește doar răsplata jumătății de împărăție, pentru uciderea balaurului. Împăratul nu are o fiică, ci un fiu, moștenitor care este mâncat de către balaur. După moartea împăratului, Român-Verde are să primească și cealaltă jumătate de împărăție.

O succesiune la tron bazată pe fapte de vitejie pare să fi existat la daci, atestată de momentul când Decebal îi urmează lui Duras.

Un alt amănunt al basmului:

”…povestea noastră e de demult, de pe când nu se cunoșteau chibriturile, dar nici măcar amnarul cu cremene, ci pe când scânteia de foc cu greu se căpăta și cine îl avea în veci nu-l stingea.”

Posibil o fantezie a povestitorului, acest detaliu face ca povestea să aducă aminte vremea în care omul nu descoperise încă modul de obținere a focului și se lupta cu ”monștrii” cavernelor, urși, lei și hiene de peșteră.

Român-Verde va obține scânteia de foc din peștera unor ciclopi, ”uriași cu un ochi în frunte și care fierbeau fierul în cărbuni”.

Basmul se găsește în volumul 25 al colecției ”Povești nemuritoare”, apărut în 1983 la editura Ion Creangă și reeditat de editura VOX 2000; dacă îl căutați azi, mai există pe la chioșcuri.

3 comentarii »

  1. Roman-verde, inseamna, nici mai mult, nici mai putin, un om crud; verde-crud, omul care inmugureste. In spania, este folosit in acest sens; hombre verde, macho (mascul, tinar) verde ( cu sensul -adevarat- de om tinar, puternic si nestiutor, fara experienata, necopt). In multe sate spaniole, radacinile trace sint presente si azi, Nu uitati ca tracia se intindea pina in catalunia. Exemplu: Dinica e c-am verde.

    Comentariu de Miha — Februarie 2, 2015 @ 11:50 am | Răspunde

    • Aceste sensuri ale lui ”verde” din spaniolă coincid cu cele din română și cu cele din latină, unde își au cu foarte mare probabilitate originea.

      Mă refeream la alt sens al lui ”verde”, anume de ”om înalt, corpolent; găligan, namilă”, care ar putea dezvălui alt cuvânt, cu altă origine, care s-a confundat cu cel din latină (confuzia e ușoară în acest caz).
      Apoi mai este galicul Virdumarus, care nu este latin și unde nu putem ști sigur ce înseamnă virdu-.

      În basme mai există un personaj numit ”verde”, anume Câmpan Verde și Frumos. Până la formularea unor ipoteze fascinante, dar și rezonabile, toate cele trei componente ale numelui rămân de origine latină; Câmpan din ”câmp” (lat. campus), ori -cine știe?- poate chiar din Campanus (Campania, regiunea din Italia).

      În română ne-au rămas mult mai multe cuvinte dacice decât se crede, însă româna e o limbă romanică.

      Comentariu de Roderick — Februarie 2, 2015 @ 3:24 pm | Răspunde

  2. Căutam mai devreme ceva privind tc.surduk (mag.szurdok, un termen folosit și-n România) și am descoperit anticul oraș Rittium (azi Surduk). http://en.wikipedia.org/wiki/Surduk

    Ce posibilitate ar fi să avem o moștenire paleo-balcanică din radicalul *wredh- , *werdh- aici dacă considerăm alb.rit (grow, make large)? http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=2176&root=config

    SURDÚC s. n. (Reg.) Vale strâmtă între doi munți; coastă râpoasă și pietroasă. – Tc. surduk, magh. szurdok. http://dexonline.ro/definitie/surduc

    Nu e clar cât de bine se conserva *wr în dacică. Poate că nu se asimila *w consoanei vecine, cum se întâmplă în EPA.

    Comentariu de Sorin5780 — Februarie 14, 2015 @ 6:53 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: