Istoriile lui Roderick

Februarie 1, 2015

Turcei

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 8:10 pm

Turcei este numele dat ienuperilor (Juniperus communis, ssp. sibirica/alpina/nana) în Munții Retezat (unde au dat și numele Tăului Turcel). În pofida faptului că e un cuvânt nu tocmai necunoscut -mulți turiști români și nu numai bat cărările Retezatului-, nu l-am întâlnit până acum în dicționare.

Aș avea -ca de obicei- mai multe etimologii posibile pentru acest cuvânt.

Ne-am putea gândi la o origine latină în legătură cu thūsthūris ”incense, frankincense”, tūreus ”of frankincense”, tureus virga ”the frankincense-shrub”, tūribulum ”an incense-pan”, tūrifer ”incense-bearing” etc. (latinlexicon.org). Originea acestor cuvinte este gr. thúos burnt offering”, din PIE *dhūw- ”to smoke, to raise dust” (starling.rinet.ru). Dealtfel, există și gr. thǘon a tree whose wood was burned because of its sweet smell ”.

Turcel ar putea fi un diminutiv format în română, desemnând ienupărul pitic de munte (și derivând dintr-un *tur ”ienupăr”). Semantismul, cf. gr. κέδρος ”ienupăr”, din PIE ked- ”to smoke, fume” (Pokorny).

 

O altă origine posibilă este legată de lat. torqueō ”a întoarce”, torquis ”a wreath, ring of flowers” (latinlexicon.org). Ar putea fi legată (?) de obiceiul depunerii coroanelor cu flori (a căror structură e dată de niște ramuri de conifere) pe monumente sau morminte (două cuvinte care înseamnă la originea latină același lucru). Ori, mai simplu, de aspectul tufelor sau al ramurilor contorsionate.

Avem în graiul maramureșean:

turcățắl, (torcățăl), s.m. – (bot.) Holbură: „Pă Iza-n jos, holbură; îi spunem torcățăl pentru că să torce sângur pângă mălai, ca siru pă fus când torce femeia” (ALR 1971: 409; Moisei). – Din toarce (< lat. troquere, cf. it. torcere) + -ățăl.” (DRAM, dexonline.ro), cuvânt înrudit îndeaproape cu

tortél și torțél m., pl. (d. tort 1, adică „răsucit, învîrtit”. Cp. cu otrățel). Vest ș. a. O plantă convolvulacee parazită (de doŭă felurĭ) care atacă inu, trifoĭu, hameĭu ș. a. (cúscuta [europáea și epithýmum]). – Și întorțel. Tortel la Ĭov. 128. ” (Scriban, dexonline.ro)

O cu totul altă origine are

TURICÉL, turicei, s. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse în rozetă și acoperite cu peri, cu flori mici, albe sau gălbui (Turritis glabra). – Et. nec.” (DEX 98, dexonline.ro)

Evident înrudit cu denumirea științifică turritis, corespunde cu denumirile în franceză (tourelle ”turnuleț”), spaniolă (torreada), cf. engl. tower mustard. E posibil -dar nu sigur- să avem în turicel o moștenire a lat. turris ”turn”.

E puțin probabil ca acesta să fie și cazul turceilor, care nu sunt ”turnulețe”, ci nu se înalță prea mult de la sol în bătaia vântului din golul alpin.

Nu este exclus însă ca turcel să fie un cuvânt autohton, din PIE *terK- ”branch” (gr. térkhnos ”lăstar, ramură”-starling.rinet.ru), ori poate din PIE ter-3  ”to rub”.

(sursa imaginii: Wikipedia)

 

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: