Istoriile lui Roderick

Februarie 8, 2015

Peștii cardinali

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 2:44 am

După o legendă populară atestate în Moldova (cf. Simion Florea Marian, în vol. ”Legendele Cosmosului”, Ed. Grai și suflet- cultura națională), Pământul este sprijinit pe spinările a patru pești aflați cu fața către cele patru puncte cardinale. La răsărit -”Începătoriul”, la miazăzi- ”Arătătoriul”, la apus -”Ascultătoriul”, iar la miazănoapte ”Somnorosul”.

Mă întreb dacă la originea reprezentărilor acestor pești mitologici -atât cât s-a păstrat din imaginea lor în legendă- se află pești reali, care își duc viața undeva departe, în direcția punctului cardinal pe care îl reprezintă.

Această posibilitate devine destul de limpede doar în cazul Arătătorului:

”Arătătoriul, pe lângă ghimpii de pe spinare, mai are și unul pe cap, ca de vro șase prăjini de lung, care-l poartă de la răsărit spre apus și care arată soarelui calea încotro are să pornească și să meargă.”

E posibil ca imaginea Arătătorului să fie inspirată de peștele-spadă, Xiphias gladius. Ne putem imagina ”ghimpele”-spadă jucând rolul degetului arătător, indicându-i soarelui calea pe cer.

(sursa imaginii: Wikimedia)

Peștele spadă e întâlnit rar și în Marea Neagră, dar este comun în Mediterana, de unde este originar și unde este pescuit din timpuri străvechi:

”Swordfish have been fished widely since ancient times, among others in the sea between Sicily and Calabria, such as off the Tyrrhenian coast in the Reggio Province. It is a typical dish in the cuisine of this region” (http://en.wikipedia.org/wiki/Swordfish)

În spațiul nostru, peștele spadă trebuie să fi fost privit ca o specie sudică (devenită legendară?), corespunzând situării spre miazăzi a Arătătorului.

Într-o variantă a legendei -pe care am aflat-o doar ”la mâna a doua”, de aici, peștele numit Somnorosul moare înecat în timpul potopului, locul său fiind luat de Sânt-Ion Stâlpnicul (în varianta de care am vorbit mai sus, un pește moare strivit de greutatea Pământului încărcat de apă la potop).

Un pește nu poate muri înecat, însă un mamifer marin -da. Delfinii, balenele, chiar și morsa în ”Carta Marina” a lui Olaus Magnus au fost considerați multă vreme pești, așa cum trebuie să fi fost și în legendele populare. Un pește ”înecat” poate fi o balenă eșuată. Ca o coincidență, în apele nordului există un rechin numit ”somnoros” –sleeper shark-, Somniosus microcephalus, însă cred că dacă Somnorosul nostru mitologic are un corespondent în fauna marină, acesta e o balenă sau un delfin care se hrănește noaptea.

Începătorul, fiind peștele dinspre răsărit, ar trebui să aibă un ”avatar” chiar în Marea Neagră. Acesta trebuie să fi fost, foarte probabil, un sturion uriaș, specific spațiului Mării Negre. De aici și imaginea ”ghimpilor” de pe spinare, pe care legenda îi atribuie și celorlalți pești.

(în imagine- șipul, Acipenser sturio, pește marin declarat dispărut din fauna României; sursa: Wikipedia)

*

Despre Începător și Somnoros se spune că scot pe o nară foc, iar pe cealaltă gheață. Cel puțin în cazul Somnorosului, ar putea fi o descriere plastică a geografiei punctului cardinal pe care îl reprezintă, cu aisbergurile nordului, dar și vulcanii Islandei.

Anunțuri

3 comentarii »

  1. Pare genul de legendă pe care numai niște insulari l-ar inventa.

    Comentariu de Sorin5780 — Februarie 8, 2015 @ 3:16 pm | Răspunde

  2. Românii au o oarecare nostalgie a mării.
    Marea apare în unele colinde și basme; se vede că e un domeniu nu prea bine cunoscut, dar e privit cu reverență. ”Marea cu sarea”, ”nouă mări și nouă țări” sunt sintagme tipice. Unele legende ”maritime” ar putea proveni din lumea romanică (cf. și acelor câțiva termeni de vocabular maritim moșteniți din latină pe care îi avem). O altă sursă veche ar putea fi lumea traco-elenă, balcanică. Probabil că și slavii și-au adus aportul.
    Dar cred că avem și elemente dintr-o tradiție ancestrală, autohtonă.

    În legenda de mai sus, Somnorosul -peștele de la miazănoapte- trebuie să fi adus aminte, prin numele lui, de un somn.

    ”somn (-ni), s. m. – Pește răpitor (Silurus glanis). – Var. înv. som. Megl. som. Sl. (rus.) somŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 354; Sanzewitsch 209; Conev 53), cf. bg., sb., cf., slov. som. Fonetismul indică o apropiere de somn „faptul de a dormi”.” (DER, dexonline.ro)

    Comentariu de Roderick — Februarie 10, 2015 @ 9:49 pm | Răspunde

  3. Pe farfuriile de Horezu apar uneori 4 pești (alteori 3 sau 2), figurați pe marginea farfuriei (simbolic marginea lumii?). Mă întreb care din cele trei variante (cu 4, 3 sau 2) e mai aproape de original.

    Comentariu de Roderick — Mai 3, 2015 @ 6:23 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: