Istoriile lui Roderick

Aprilie 21, 2015

Nergana

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 8:58 pm

Nergana este unul din afluenții care formează râul Nera, prin unirea cu Nerganița. Pe o porțiune scurtă, se pare că râul Nera se numește ”Neargăn”:

”Comuna Sasca Montană este străbătută de râul Nera lung de 125 km, având o suprafaţă de recepţie totală de 1.400 km2 (exclusiv pe teritoriul României) care îşi are obârşia  în munţii Semenicului, din două izvoare, unul de sub vârful Piatra Goznei (1.477m) Nergăniţa şi celălalt de sub Vârful Piatra Nedeii (1.453 m) Nergana. Confluenţa celor două pâraie are loc sub dealul Flămânda, de unde râul primeşte şi numele de Neargăn.” (http://sascamontana.ro/?page_id=86)

O legătură etimologică între Nera și Nergana mi se pare foarte plauzibilă; dar în ce poate consta această legătură? ce înseamnă acel -gana?

E posibil să fie un sufix. Ar fi plauzibilă o diminutivare a numelui râului; poate cf. letonului -gans , care e însă un sufix adjectival (sinonim cu engl. -ish; ”added to adjectives to form „weakened” adjectives, less intense or less prototypical than the original adjectives” -wiktionary.org). Dacă e așa, am putea avea un caz -probabil unic- de diminutiv dacic păstrat în toponimie.

Un sufix -gan apare și în unele limbi turcice, cu o semnificație care nu-mi e deocamdată clară.

Nergana este considerată de hidrologi practic cursul principal al Nerei; este numele râului pe cursul superior. Ar putea însemna chiar ”izvorul Nerei” (??).

Chiar dacă această semnificație ar fi sigură, despre etimologia acestui formant -gana pot doar să speculez.

Ar putea corespunde cu acel -gin din engl. begin, după etymonline.com ”West Germanic *ginnan, of obscure meaning and found only in compounds, perhaps „to open, open up” (compare Old High German in-ginnan „to cut open, open up,” also „begin, undertake”), with sense evolution from „open” to „begin.””. În dicționarul lui Pokorny, cuvântul este explicat prin PIE ĝhē-2 : ghǝ-  ”to gape, to yawn”. (Mă gândesc și la reprezentarea plastică a unui izvor, cu origini antice, ca un chip omenesc cu gura deschisă, din care curge apa.)

Am mai putea admite PIE ĝen-1 ”to bear, to be born”, dar cu o evoluție ”centum” (în lb. trace a dat zan-, zen-, zin-).

PIE  ken-3to appear, be born; to begin” ar prezenta dificultăți fonetice; la fel PIE agro- /egro-top, first, beginning” (*Ner(I)grana?).

Alte posibilități etimologice: PIE  gʷā- ”to go, come”, PIE ĝheu- ”to pour”, PIE ĝeuto advance; to hurry”, PIE *gʷhen-/ gʷhen-2(ǝ)- ”to hit, to drive” (cf. dicționarului lui Pokorny și site-ului starling.rinet.ru), niciuna suficient justificată.

*

PIE meregh- ”to soak, drizzle” ar putea sta independent la originea unui hidronim ca Nergana, Neargăn.

Dacă nu e vorba de un toponim antic, să notăm coincidența cu numele turcesc al narcisei, nergis , prezentă în flora din zonă.

Cred însă că Nera și Nergana reflectă denumiri din antichitate; în ceea ce privește hidronimul Nera, probabil din PIE snā- ”to flow” (cf. Nereus, zeul grec); ori PIE (s)ner-2 to turn, wind”, etimologie care a fost propusă, în legătură cu semantica engl. narrow, Naracon, braț îngust al Dunării din antichitate, osset. naräg ”îngust” (v. http://www.banaterra.eu/romana/valea-nerei, http://www.enciclopedia-dacica.ro/?option=com_content&view=article&id=668&Itemid=319). Cea din urmă interpretare ar fi conformă cu o realitate geografică, sectorul impresionant de chei al Nerei (22 km).

E posibil și ca denumirile separate ale cursului superior și inferior să coexiste din antichitate, fiind sinonime în dialecte diferite. Nu e exclus ca Neargăn/Nergana să fie ”originalul”, iar Nera un derivat regresiv (?) antic, puțin probabil mai recent.

28 comentarii »

  1. pag.23 : http://www.banaterra.eu/romana/biblioteca_banat/monografii/Nume%20de%20ape%20din%20bazinele%20raurilor%20Timis%20si%20Bega.pdf

    Nu știu ce vrea să spună autorul cu loc.Nereta și oronimul Morač , doar face o aluzie fără deznodământ; nu merge pe firul etimologic. Morač se traduce în sb. drept chimen-dulce (var: molură, molotru, secărea, etc.). În funcție de dispunerea geografică a loc. Nereta pe valea Vardarului aș putea propune sensul de scufundat, localitate dintr-o vale.

    Cred că lit. Nereta semnifica *adânc conform rad. *(e)ner(ǝ)- lower, bottom; to sink, to shrivel (gr.nei̯ró- ‘lowest’)
    Am propus mai demult pentru vb. a nărui acest radical. E valabil și pentru nurcă.
    Acum cred că pot explica variabile de forma *nerg doar pe baza lexicului albanez și o parte a celui românesc. E vorba de o lărgire a temei. Îmi amintesc doar adjectivelărgite astfel.
    Sufixul -an(a) nu poate fi decât adjectival în acest caz. Sensul augmentativ nu prea are sens, la fel cum nici un adj. *nerg nu-i de găsit. Să fie râu bărbat? :)

    Tot în link-ul de mai sus dai peste încă o variabilă din tema *ner: un pârâu Nermeș, tributar al râului Marga (Marga – cea mai veche loc. cu același nume din secolul I din România? fort antic Margum), iar acesta e afluent al râului Bistra din județul Caraș-Severin. Aici explică mai bine Nermeș și Nera: http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A6429/pdf

    O altă lărgire clasică a temelor albaneze se face cu -m.

    Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 23, 2015 @ 9:04 am | Răspunde

    • *(e)ner(ǝ)- lower, bottom; to sink, to shrivel este, după cum scrie ”Tower of Babel”, ”different in Pokorny”.
      Unele cuvinte se regăsesc la (s)ner-2 ”to turn, wind” al lui Pokorny, împreună cu engl. narrow (probabil și nurca e tot aici), altele la ner-2 ”under”, cum este acel gr.νειρός ‘lowest” pe care l-ai menționat.

      Comentariu de Roderick — Aprilie 23, 2015 @ 12:07 pm | Răspunde

    • Mă întreb dacă nu cumva Tapae provenea din rad. *tap – to drown, de unde avem slavicele topilă (sl.topiti a cufunda în apă), a potopi, potop, etc. Banatul a avut multe mlaștini până au început lucrările de îndiguire și asanare. Primii germani colonizați aici se prăpădeau repede, în trei luni peste 50%.

      În Apuseni: „Daca iti trasneste casa ori sura, numai cu lapte mai poti stinge focul ala, zice mosul. Poti sa tapi apa pe el cat ii lumea, degeaba. De-aia eu de sarbatori nu lucru, nici nu pun mana pe sculute, Doamne feri! Ca aici, la noi, is patimoase sarbatorile si te loveste imediat foca si palia. Cateodata vezi cand vine Boholdu, furtuna mare…” (bohold > boșold, bașaldă?
      http://www.formula-as.ro/2009/877/societate-37/sercanul-11358

      Cred că s-ar traduce „a turna” peste, deci ori e o resemantizare după o temă *tap, ori din radicalul *ti a curge, a se topi, etc. Fără diacritice nici forma corectă n-o putem ghici: să tăpi ori să tapi?

      PS: cred că este mai vechiul „a țâpa”!

      Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 23, 2015 @ 3:00 pm | Răspunde

      • Pentru Tapae ar fi posibilă, cred, și o origine celtică (sau, mai general, dintr-o limbă care să transforme IE kʷ- în p).
        Din PIE tekʷ- ”to run, to flow” (Pokorny), cu sensul de trecătoare, pas. Galez go-dep ”refugiu”, irl. intech ”drum”.

        Comentariu de Roderick — Aprilie 23, 2015 @ 3:57 pm

    • Râul Marga ar putea fi un relict care a supraviețuit miraculos slavilor și romanilor din antichitate până azi. Coradicalul său direct poate fi vechiul Margus , azi Veliki Morava în Serbia. Poate însemna chiar margă (marnă), la fel cum se intuia că s-ar traduce hidronimul Osam/Osem (Assamus) din Bulgria și Samus (Someș).
      http://en.wikipedia.org/wiki/Osam

      În Bulgaria e o situație neagră privind minoritatea românilor. Pare-se că românii sunt subiectul unor politici discriminatorii vechi. Bulgăroii cu ceafa lată ne sunt la fel de dușmani precum ungurii. Aș vrea să putem spune cât de întinsă e comunitatea românească la sud de Dunăre. Acum mai bine de o sută de ani, unii vizitatori spuneau c-au găsit comunități numeroase până-n Grecia. O rămășiță ar fi cei din Troyan, pe Osam. http://en.wikipedia.org/wiki/Troyan
      În evul mediu, munții Balcani erau plini de români și aceștia sunt cei care au transmis numele tracice ale râurilor și munților.

      De exemplu Munții Șiroka (Shiroka Planina „Wide Mountain”), de unde izvorăște vechiul Cebrus (Tsibritsa), ar putea fi coradical cu un moesic *serus sau *șerus, poate chiar *seroka/șeroka, un adjectiv. http://en.wiktionary.org/wiki/%D1%88%D0%B8%D1%80%D0%BE%D0%BA#Adjective
      Evident este același cu alb. i gjerë, poate chiar și etnonimul serri surprinde un nume getic al Bărăganului. Poate și acel regional șar (vad)
      ex: Șarul Cândrenilor, Șaru-Dornei.

      Cebrus sau Ciabrus ar putea foarte bine să conțină aceeași temă tracică cu hidronimul Cibin.

      Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 28, 2015 @ 8:46 am | Răspunde

      • Niciun popor nu e de obicei prieten cu niciun vecin de-al lui; până nu sunt toți ”înghițiți” în altă structură nu au relații oneste.
        Din păcate, evident.

        Comentariu de Roderick — Aprilie 28, 2015 @ 12:48 pm

      • http://www.dacoromania.inst-puscariu.ro/articole/2004-2005_14.pdf

        Am regăsit o legătură mai veche despre toponimia Bantului muntos. Găsim niște supoziții interesante privind bigor/bigăr(foarte probabil un adjectiv sau un genitiv din bigă), Marga, un sinonim probabil al zbăgurilor(ascunziș) de origine latină, Fera, și altele.

        Acest presupus mora- „ridicătură de pământ”, ar putea fi legat și de alb. morë (alpine pasture). Marga n-ar mai avea de o rotacizare *iranică, nici de acel lat.malga (ven.malga- fermă alpină de vaci), ci ar fi chiar un cuvânt autohton. Pentru neamurile de munteni, înălțimile și pajiștile alpine se extrag deseori din același radical.
        Tot în zona acestui Marga ar fi un lat Augmonia. Să fie oare un latinism care înlocuia Acmonia (cu sincopare?) sau chiar se întâlneau dacica și latina sub un radical IE?

        *aug (lat.augeo, august, augment; lit.augti- a crește) http://en.wiktionary.org/wiki/augeo#Latin
        N-am păstrat decât … agurá (-réz, -át), vb. – A prezice, a prevesti

        Nu resping nici prezența unui dacic *akme (sl.kamenica) „piatră, stâncă”, dar acest parcurs n-ar presupune că avem un sufix genitival, la fel cum bănățeanul muroniu (moroi) POATE FI un genitiv după o temă *mora – ființă supranaturală, spirit malefic? alb. morë (bogey, nightmare)

        Cred că Mărgaia din jud.Alba (comuna Lupșa) ar putea surprinde păstrarea unui latinism mergo – scufundat (cu un sufix lat. -ae; poate și dacic), satul fiind așezat într-o depresiune. La fel și Mărgău, la nord de Apuseni, unde se folosea *gomoțeasca. S-ar face că avem un relict latin.

        Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 29, 2015 @ 9:01 am

    • IE *(e)ner(ǝ)- lower, bottom; to sink, to shrivel (gr.nei̯ró- ‘lowest’)

      nir, niri, s.m. (reg.) pasăre de baltă; corcodel.

      Corcodelul mai e numit cufundar sau *bodârlău.
      CORCODÉL s. (ORNIT.; Podiceps cristatus) bodârlău, cufundar, (rar) scufundaci, scufundar, (reg.) furidac.

      niríște s.f. (înv.) clădire pustiită.
      nirăi https://dexonline.ro/definitie/nir%C4%83i
      niráj s.m. (reg.; în sintagmă) nirajul morii = pârâul miorii. https://dexonline.ro/definitie/niraj

      Radicalul dacic ar trebui să fie *ner (sau *nir), și abia mai târziu vocala devine una neutră în majoritatea graiurilor.

      Comentariu de Sorin5780 — Mai 11, 2016 @ 7:08 pm | Răspunde

      • Corcodelul (nir) este denumit în limbile baltice corespunzător aceluiași radical: let. nirējs, lit.naras. Exact același înțeles ca în Română (scufundac), Albaneză (zhytës; zhyt- immerse, duck, sink) sau în alte limbi indo-europene: eng.diver, germ.taucher (eng.to duck).

        Cred că e una din acele vietăți ale cărei caracteristici principale era arhicunoscută și acceptată, la fel cum numele calului în limbile indo-europene se traduce mereu prin fugă, fugaci.

        Comentariu de Sorin5780 — Mai 11, 2016 @ 8:47 pm

  2. http://en.wikipedia.org/wiki/Neretva

    Numele antic Narenta este o formă de participiu activ, din câte îmi amintesc, și e destul de comună în denumiri ilirice de neamuri și râuri.
    Variabila Narona conține un sufix adjectival propriu limbilor ossetină, română (păstrun, motrun, poate și gorun, etc.) și greacă antică. Probabil nu era același lucru în iliră.
    În zona asta delimitată cu roșu din link a „băciuit” o comunitate mare de morlaci (vlahi nordici) dela care au rămas doar urme topografice și ceva elemente etnografice. Deserveau orașele dalmatice cu produse lor până au fost căsăpiți de cruciați, tâlhari sârbi/muntenegreni și (cred) de către turci de asemenea.

    puțină istorie locală: https://books.google.ro/books?id=sFNGAAAAYAAJ&pg=PT114&lpg=PT114&dq=Norin+dalmatia&source=bl&ots=YBmCBrI_Wp&sig=y13LIImGN59iCkCVqvEHOh5ad0Q&hl=ro&sa=X&ei=VOQ4VfP1D5XtaozagfgK&ved=0CEkQ6AEwCA#v=onepage&q=Norin%20dalmatia&f=false

    Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 23, 2015 @ 12:59 pm | Răspunde

    • Narenta este un râu carstic, ca și Nera dealtfel.
      Dacă rădăcina ner-/nar-/nor- apare și la alt gen de râuri (care nu au defilee sau chei), originea numelui lor este probabil *snā- ”to flow”. Dacă toate se încadrează în categoria ”râu cu defileu”, apropierea de engl. narrow / osset. naräg e mai plauzibilă. Trebuie studiată geografia.

      Comentariu de Roderick — Aprilie 23, 2015 @ 3:44 pm | Răspunde

  3. hidronimul Năruja (Vrancea)

    „Nera reprezintă denumirea oficială a râului bănăţean, însă locuitorii din satele aşezate de-a lungul văii, îl numesc şi acum Nergana, Nergăn sau Nărgăn. Pornind de la acest fapt, dar şi de la atestările din evul mediu ale râului (Naragh, Nyragh), se presupune că termenul dacic „ner”, influenţat de oseticul „narag/narak” (îngust, strâmt), iar apoi, prin adăugarea sufixului „-an (a)” şi prin transformarea lui Narag în Narga, ar fi condus la forma Nera/Nergana (ceea ce ar desemna aşadar, o vale îngustă). Pe de altă parte, hidronimul ar putea proveni şi de la numele unei aşezări dispărute („Nerr”). ”

    http://www.banaterra.eu/romana/valea-nerei

    Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 24, 2015 @ 8:00 am | Răspunde

    • Da, se pare că nu am prioritatea în ceea ce privește conexiunea cu osset. naräg ”îngust”; chiar o să modific articolul și o să introduc linkul acolo.
      Dar nu asta era ideea principală, ci legătura dintre formele Nera și Nergana.

      Comentariu de Roderick — Aprilie 24, 2015 @ 11:51 am | Răspunde

      • Important e că a fost consemnat drept Naragh în evul mediu, deși s-ar putea să fie reproducerea maghiară cu silabe deschise tipică lor, nu o formă veche mai apropiată de etimonul presupus.
        S-ar putea ca Nera să fie conectat cu Năruja și mai puțin cu Nergana și celălalt. Nu cred că e îngust pe toată întinderea sa. Să vedem ce mai găsim.

        Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 24, 2015 @ 7:52 pm

      • Numele de râuri apar în dicționarul lui Paliga; le pune pe seama aceleiași rădăcini, ”which seems specialised for river names”, ea nefiind exclus să apară și în ”a nărui”.
        Nera nu prea are cum să nu fie legată de Nergana, aceasta e practic o porțiune din același râu.

        Comentariu de Roderick — Aprilie 25, 2015 @ 4:37 am

    • nărujít, -ă, adj. (reg.) mușcat, încolțit sau atacat de câini.

      Ăsta rămâne cam singurul element lexical ce poate fi conectat direct cu termenul anglo-ossetin. Foarte probabil însemna a încolți, apoi sensul de a mușca.

      Comentariu de Sorin5780 — August 25, 2015 @ 10:37 am | Răspunde

      • Un cuvânt dubios. Nu prea merge sensul pe care îl vezi, pentru că haita nu te ”bagă la colț”, ci te înconjoară. Dimpotrivă, când e atacat de lupi, mistrețul se bagă singur într-un loc strâmt ca să-și asigure spatele și să anuleze avantajul lor numeric.

        Comentariu de Roderick — August 25, 2015 @ 8:46 pm

    • Neris: The name Neris is of Baltic origin, a cognate of the Lithuanian nerti generally meaning „to dive, swim downstream” as well as „to net, crochet”. It is likely that the name had a more general meaning of „flow”[3] or particularly „swift and swirling flow”[5] in early times.

      https://en.wikipedia.org/wiki/Neris
      https://en.wikipedia.org/wiki/Lake_Narach
      file:///C:/Users/Andreea/Downloads/13593-40980-1-PB.pdf

      From the perspective of navigation, the Neris River had always been very ‘capricious’ because there were many dangerous shoals and
      large stones9 in it.

      Năruja și hidronimul leton Naruža:
      http://www.lituanus.org/1996/96_2_06.htm
      http://www.ancientsites.eu/en/objects/place/232-naruza-devils-ditch-naruzas-velna-gravis

      Comentariu de Sorin5780 — Mai 25, 2016 @ 8:57 am | Răspunde

  4. Cum strică ungurii ăștia totul! Eu tot cred că avem un hidronim autohton sub mai multe forme, iar maghiarii au numit locuri apropiind cuvinte după limba lor (fac aluzie la denumirea medievală Nyragh după mag. nyires -mestecăniș); metoda lor nătângă de a maghiariza totul.
    https://books.google.ro/books?id=CMx1BwAAQBAJ&pg=PT109&lpg=PT109&dq=etimologie+N%C4%83ruja&source=bl&ots=QDA5GKs1Hm&sig=CC1VdMLj_m0IQhB1x0_XMjDQUjw&hl=ro&sa=X&ei=hEE7VcqzNo7VaqK-gLgE&ved=0CDIQ6AEwAw#v=onepage&q=etimologie%20N%C4%83ruja&f=false

    Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 25, 2015 @ 7:43 am | Răspunde

  5. Pușcariu îl citează pe Tiktin care a studiat cuvântul „noroi” și crede că îl poate conecta cu un paleoslav naroj (impetus). Inițial și-ar fi imaginat un compus in-ruo, -ere (din latină).
    Forma veche ar fi *năroi, iar sensul fundamental ar fi fost de „pământ (mâl) adus din locuri mai înalte de torentele de apă”. Un anume domn M. Ittu îi comunică lui Pușcariu că verbul noroi însemna „a aduce pământ din locuri mai înalte, când vin torentele”.
    N-am idee dacă vorbește despre româna dialectală, dar eu cred că da. Mai demult am găsit verbul năroi (a se) = a cădea jos de pe cal (N.Costin).
    Ieri am găsit și un compus albanez care folosea un derivat din radicalul ăsta discutat, dar…am neglijat să-l notez.

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 18, 2015 @ 11:40 am | Răspunde

  6. Densușianu spune că într-o epocă f. îndepărtată se zicea, atât în Banat, cât și în Hațeg, neru, f. neră, adică neagru, -ă.
    Amintește două sate bănățene dispărute, Ner (1598), Neresci (1636) și faptul că-n cântecele poporane despre Iovan Iorgovan, Cerna care curge pe la Mehadia este numit neră.
    Nera se numise odată și apa Cernei care curge în Transilvania pe lângă Hinedoara.4 (cred că-i greșeală de tipar)
    Aici are o mențiune în josul paginii: 4. După cum resultă din numele comunei Meria sau Mneria de lângă isvorele acestui râu. Pe charta Lipszky de la 1806, valea Cernei, din aceeași regiune, ne apare cu numele Valle Miria; iar două sate românesci (Lunca Cernei de sus și de jos) din aceeași vale, se mai numesc și astăzi unguresce Nyires-falva.

    Am citat, cu aproximație, un fragment dintr-o carte postumă mult hulită. Important aici este de întrevăzut o chestie foarte haioasă poate, dar tragică pentru dacofili ca noi. E vorba de posibilitatea f. distinctă de a avea un derivat coloristic dacic care preceda pe regionalul mărac (*mer-ac).

    Știu de variantele nero (negru), niuru, din dialectele italiene. Le menționează și Densușianu mai pe larg. https://en.wiktionary.org/wiki/nero#Etymology_3

    Totuși, nu cred că exista variabila asta în timpul latinei vulgare preluate de către daci. Mai degrabă avem o ușoară denaturare a adj.dacic după cel latin (negru). La fel de bine putem avea o transformare sau o paralelă bine cunoscută m/n: nalbă din lat.malva, nintă din lat.menta, negură din dacicul *mergula (dim.) cf. alb.mjergull (var.gheg njegull(ë), njeg) https://en.wiktionary.org/wiki/mjergull

    E o oscilare între două rădăcini IE: https://en.wiktionary.org/wiki/njeg#Albanian

    Am mai spus-o dată că lipsește adjectivul de bază pentru acest mărac. Aromâna folosește adj.laiu cu același semantism.

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 22, 2015 @ 2:03 pm | Răspunde

    • Din ”a merge” am putea avea un der. (expresiv dealtfel) *mergălău. Forma *neargalău nu poate fi însă redusă la asta.

      Comentariu de Roderick — Mai 22, 2016 @ 4:54 pm | Răspunde

  7. Din PIE (s)ner-2 „to turn, wind, etc.” (Pok.) ar putea fi

    „nérgeș adj. m. (reg.; despre cai) cu șira spinării curbată.” (DAR 2002, dexonline.ro)

    Posibil autohton (?), nu văd în derivatele lui (s)ner- un etimon plauzibil.

    Comentariu de Roderick — Mai 22, 2016 @ 4:34 pm | Răspunde

  8. pag.38 http://www.alil.ro/wp-content/uploads/2012/08/stratificarea-genetica.pdf

    Şi noi credem că Năruja, Nereju şi Nergăn descind din această bază,
    orientindu-ne după variantele hidronimelor baltice: Neris, de pildă, afluent
    al Niemenului, este atestat în formele: Nyeriz, Nieriz, Nerge, Nerga, Nergia,
    Neryne, Nare• Ne Întrebăm însă dacă un pirîiaş de \J km cum este Neretina
    citată de Ivan Duridanov, sau chiar unul din 2D km cum este Năruja şi-ar
    fi putul menţine numele preroman în condiţiile perturbaţiilor demografice
    din lunga perioadă a migraţiilor.

    Scrie mai multe acolo despre hidronimul leton. Nu cred totuși că Nergana este dublu sufixată: *nere- eg (*-egio, *-ugio) -anu
    Cred că ori avem un coradical al adj.osset, ori vine din tema *nera cu sufixul augmentativ -gan, care la rândul lui era un cuvânt în sine dacă ne luăm după albaneză.

    Comentariu de Sorin5780 — Iunie 11, 2016 @ 10:23 am | Răspunde

  9. noroiníță s.f. (reg.) loc prăpăstios care se surpă mereu. În dicționarul meu accentul cade pe al doilea [o].
    Clar înrudit cu verbul a se nărui și celelalte din tema daco-albaneză *nar : humnerë (var.humbnerë) = „abyss, chasm, gulf, precipice” https://en.wiktionary.org/wiki/humner%C3%AB

    Acum trebuie să vedem cât de slavic este sufixul -niță (*nitja sau -nicja; coradical cu suf. balto-slavic -neik, -nik?)

    Comentariu de Sorin5780 — Iunie 30, 2016 @ 12:49 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: