Istoriile lui Roderick

Mai 4, 2015

Ghionoaie

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 9:48 pm

GHIONOÁIE, ghionoi (ghionoaie), s. f. (Ornit.; pop.) Ciocănitoare. [Pr.: ghi-o-Var.: gheonoáie, gheunoáie s. f.] – Cf. alb. gjon „cucuvea”” (DEX 98, dexonline.ro)

Cuvântul este admis de mulți cercetători ca autohton, mai ales prin prisma alb. gjon. De cealaltă parte, după Ciorănescu este un derivat al lui ghin; lingvistul mai trece în revistă alte etimologii propuse:

ghionoi, s. n. (tîrnăcop); ghionoaie, s. f. (ciocănitoare, Picus maior, Picus minor), cf. celălalt nume, ciocănitoare, de la ciocan (identitatea cu ghionoi „tîrnăcop”, deși evidentă și semnalată încă de către Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 282, nu a fost admisă; după Tiktin, aflat în legătură cu gaură; Cihac, I, 119, se gîndește la sl. žlŭtŭ „blond”, sb., cr. žunja „blond”; Philippide, II, 714 propune o legătură cu alb. gjon „cucuvea”; cf. DAR și Pușcariu, Lr., 265; DAR se gîndește la posibilitatea unei rădăcini expresive, dar se referă mai curînd la intenția de a reproduce strigătul păsării; iar după Scriban, trebuie plecat de la vioi „ager”; nici una din aceste sugestii nu este convingătoare)” (DER, dexonline.ro)

Este plauzibilă, cred, legătura cu gaură (cf. Tiktin), probabil din acel *gău (după Ciorănescu la originea lui găună, găunos, dar și a lui ghioc). În cazul lui ghioc ”alterarea fonetismului se explică poate printr-o intenție expresivă, care ar fi apropiat acest cuvînt de rădăcina ghiolc-, care indică zgomotul unui lichid într-un recipient închis, și al cărui sens coincide în parte cu cel de ghioc” (DER, dexonline.ro). Nu știu cum s-ar putea explica alterarea fonetismului în cazul lui ghionoaie (dintr-un *găunoaie? v. și https://hroderic.wordpress.com/2013/09/21/gaun/, unde am mai propus câteva ipoteze și în legătură cu ghionoaie). Semantic, etimologia nu are probleme: ghionoaia găunește copacii.

Dacă e un termen autohton, ghionoaie ar putea reflecta PIE gʷhen-2(ǝ)- ”to hit”; corespondentul albanez ar fi gjanj ”a vâna, a urmări”. Din această rădăcină provin nume baltice ale ciocănitorii: lit. genỹs, let. dzenis.

Alte posibilități: PIE gʷel-2, gʷlē- ”to throw”, din care ar proveni după unii pol. żołna ”prigorie”, sloven žolna ”ciocănitoare”; PIE gʷel-1 ”to stick”, pe care am propus-o în art. anterior; PIE ĝhel-1 / ghel- ”to shine; green, gold, blue”.

Ultima posibilitate se leagă de faptul că denumirea de ghionoaie este dată mai ales ciocănitorii verzi (Picus viridis); cf. și unei etimologii menționate în DER (?): ”Cihac, I, 119, se gîndește la sl. žlŭtŭ „blond”, sb., cr. žunja „blond””.

(Picus viridis – Wikipedia)

*

Gheonoaia din basmul ”Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” e o făptură înspăimântătoare, care doboară copacii prin ciocănituri:

”A doua zi, când se revărsa ziorile, ei se pregăteau să treacă pădurea. Făt-Frumos înșeuă și înfrână calul, și chinga o strânse mai mult decât altă dată, și porni; când, auzi o ciocănitură groaznică. Atunci calul îi zise:

– Ține-te, stăpâne, gata, că iată se apropie Gheonoaia.

Și când venea ea, nene, dobora copacii: așa de iute mergea…”

E ciudat cum o pasăre frumoasă, prezență obișnuită în păduri, e regăsită ”supradimensionat” în mitologia populară, sub forma acestui personaj malefic, care nimicește arborii și umple câmpia cu oase omenești. În mitologia romană ciocănitoarea (Picus) este asociată zeului războiului, Marte.

Însă poate că Gheonoaia din poveste a fost la origine un monstru serpentiform, asemenea Echidnei. Aș exclude vreo legătură -etimologică- cu ”lighioană”. Numele ar putea reflecta PIE angʷ(h)i- ”snake, worm”, cf. lat. anguis , anguīnus; probabil am avut un *înghion(oaie), din care a dispărut în-, ca în gheară (lat. *ung(u)laris -DER). Fonetica acestui cuvânt -dacă ipoteza e valabilă și e altul decât ghionoaia-pasăre- rămâne problematică.

Anunțuri

11 comentarii »

  1. Mai demult citasem o explicație logică pentru denumirea unor păsări al căror nume proveneau din numele unor spini. În română era lugaciul, varietate de spin (Dipsacus silvestris),dar și numele pițigoiului (Pyrrhula vulgaris). În latină sticlete era numit carduelis, iar spinul carduus, în germană distel (spin, scai) și distelfink (sticlete).
    http://dexonline.ro/definitie/ghin
    http://dexonline.ro/lexem/ghimp/214706

    În Banat apare ca gheunoane, (și gheonoare) , Haț.gheuroan, Vionoaie în muscel. Sufix de agent -one, -oană (cu n palatal)

    IE *gʷelǝ- to stab, to sting (lit.geluonis = bold, spin, canin)
    E un radical foarte productiv în tracică: galdă, gâldău(Ban. baltă), gălbează, ghimpe, ghion, ghin, ghioș (ornament gravat, desen), ghioagă (sufix daco-ossetin -og, -ag) etc. Avem oare și un nume al urzicii sau al spinilor? alb.glep

    I.I.Russu spune că tema ar fi *glon, rad. *g(h)el- a striga, a țipa, zbiera. nord.gala (a cânta cocoșul, a cânta), got.goljan, isl.gola (a urla), sax.galm (vuiet, răsunet), gr.chelidon (rândunică, χελιδόν).
    Din același rad. vine și acea Ghionoaie de poveste. Povestea mitologică seamănă un pic cu niște motive din mitologia greacă: „poporul spune că este o femeie curioasă, pedepsită de Dumnezeu: dându-i un sac cu toate soiurile de gângănii, ca să-l arunce în baltă, femeia neputând răbda, dezleagă sacul pe drum; s-a umplu lumea de gângănii.Prefăcută în pasăre, de atunci zboară în toate părțile, doar va prinde gâzele scăpate din sac.”
    „când cântă se zice în popor că e semn de ploaie”
    Pute foarte bine numi și strigoaicele în dacică.

    Cred că mai avem ceva derivate dacice de care nu s-a discutat.
    ghiomán s.m. (reg.) 1. sărbătoare la țară înaintea Paștelui. 2. om năbădios.
    Poate și golan de asemenea.

    Comentariu de Sorin5780 — Mai 5, 2015 @ 12:10 pm | Răspunde

    • IE *gʷelǝ- to stab, to sting este acel gʷel-1 ”to stick” al lui Pokorny.

      Semantismul nu poate fi similar lui carduus-carduelis. Sticletele se numește așa pentru că trăiește în mărăcinișuri, îi plac plantele cu spini. Dacă numele ghionoaiei provine din sursa menționată, e vorba de faptul că ea ”dă gaură”, perforează scoarța arborilor.

      *g(h)el- a striga, a țipa, zbiera – improbabil, poate dacă ghionoaia ar fi o bufniță, cf. alb. gjon ”cucuvea”. Nu prea e cazul, cred că e o coincidență mai degrabă.

      Comentariu de Roderick — Mai 5, 2015 @ 1:07 pm | Răspunde

    • lugáci (lugáci), s. m. – 1. (Banat) Varietate de spin, Dipsacus, silvestris. – 2. (Bucov.) Pițigoi, Pyrrhula vulgaris.(bot.varga ciobanului)

      Nu cumva acesta provine din rad. *lewg- (“bend, twist”) la fel cum lat.virga (veargă, vargă) provine din *wisgeh₂ (“flexible rod or stick”), coradical cu mold. a vișca?
      La fel și numele acestor păsări, n-ar fi atât legătura pe care o făceam între cioc și numele spinilor (sau mărăcini), ci o caracteristică dintotdeauna a acestor păsări mici, fugace, foarte mobile (nimble).
      Să ne amintim de capîntortură, caporemă(Jynx torquilla). Caracteristicile anumitor păsări vor fi mereu evidente pentru orice limbă. De asta cred că și dacii au observat-o cu acest caporemă (vezi și ramăt)

      https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/lewg-

      La fel trebuie văzută și etimologia acestor termeni: alță, arță = “flexible rod or stick”

      Comentariu de Sorin5780 — Iulie 3, 2017 @ 5:48 am | Răspunde

  2. eventual gheara din *gWer- , conform Alb. „dorrë”= mâna.

    Comentariu de AlxM — Mai 6, 2015 @ 1:33 pm | Răspunde

  3. Ghionoaia este pasărea care dă ghionturi în copaci, de răsună pădurea

    GHIONT, ghionți, s. m. Lovitură dată cuiva cu pumnul sau cu cotul (pentru a-l îmbrânci, a-i atrage atenția etc.); ghiold, brânci2. [Pl. și: (n.) ghionturi] – Et. nec.
    Sursa: DEX ’09 (2009)

    Comentariu de sabinus — Mai 7, 2015 @ 10:24 am | Răspunde

  4. E foarte posibil ca „vionoaie” (*vieunoaie?) să fie originalul, nu neapărat derivat din ”viu”.

    În art. https://hroderic.wordpress.com/2013/09/21/gaun/ am menționat un radical celtic *wano ‘tip, sting’ (rom. ghin?).

    Poate fi un cuv. autohton, rămânând de studiat multe posibilități:
    -PIE wey- ”bird”: sanscr. vāyasá- `bird, large bird, crow’, germ. Weihe ”erete”
    -PIE u̯ǝ- sau u̯en- ”to hit, wound” (Pokorny): corn. gwane `perforare’, mcymr. gweint ”I pierced”
    -PIE u̯ai ”woe” (arm. gayl ”lup”) sau u̯āb- ”to call, cry, complain”; cf. ipotezei că numele ghionoaiei se trage de la un strigăt.
    -PIE u̯ebh-2 ”to wander, roam, swarm” -din care se trag mai ales nume de gândaci în diverse limbi (de ex. engl. weevil); poate fi la baza unui nume al păsării sau al hranei ei (ghionoaia verde mănâncă mai ales insecte la sol).
    -PIE u̯eib- ”to turn, sway”: lit. vỹburiu ”wag”. După Scriban, numele de ”vionoaie” este purtat și de capîntortur și codobatură

    -proto-germ. *wiban (engl. wife, germ. Weibe); ar fi o conexiune curioasă, dar avem ghionoaie ”muiere rea” (DAR) și legenda în care ghionoaia este o femeie prea curioasă.

    Se poate ca ”ghionoaie” și ”vionoaie” să fie cuvinte distincte, ușor însă de confundat.

    În ”vionoaie” aș presupune că a existat inițial un diftong vie-, ca în viezure, vierme. În unele zone acesta a devenit ghe-; cf. de ex. ghespar ”viespe”, în Oltenia de S (v. http://blog.zaibar.ro/2010/11/cum-vorbeau-%E2%80%93-si-mai-vorbesc-%E2%80%93-bailestenii-iii/), ghiers= viers ș.a.

    Comentariu de Roderick — Octombrie 21, 2015 @ 1:06 pm | Răspunde

    • „In southern Oltenia, a particular type of palatalization occurs when labial fricatives are followed by front vowels: [f] becomes [fkʲ] or even [skʲ], and similarly [v] becomes [vɡʲ] or [zɡʲ]: [fkʲer / skʲer, ˈvɡʲerme / ˈzɡʲerme] for fier, vierme.” (https://en.wikipedia.org/wiki/Wallachian_dialect)

      Comentariu de Roderick — Octombrie 23, 2015 @ 6:23 pm | Răspunde

  5. ”negráică s.f. (reg.) numele unei specii de ciocănitoare; chirioară, foică, ghionoaie, ghihoroane, sușcă, țipătoare, horoi-de-brad, vârdare-neagră.” (DAR (2002), dexonline.ro)

    Ciocănitoarea neagră, Dryocopus martius. Nu am văzut-o niciodată, dar se pare că deseori am auzit-o în păduri de brad.
    O multitudine de nume:

    chirioară – onomatopeic? cf. chiriac, poate și chiră (?)

    ”CHIRIÁC ~éci m. pop. Insectă având corpul scurt și gros, de culoare neagră, antene lungi și subțiri, picioare adaptate la sărit, care emite un sunet pătrunzător prin frecarea picioarelor posterioare de elitre; greier. [Sil. -ri-ac] /Onomat.” (NODEX, dexonline.ro)

    ”Their voice is remarkable in that it has two different calls. One is a short single high-pitched note, a loud, whistling kree-kree-kree, done only twice in a row. The other is a screech-like shrill while in flight. ”
    ”Inconfondibili sia i richiami che emette in volo (un metallico „krukrukrukrukrukru…”) o posato (un lamentoso „klihh..”), sia il tambureggiamento territoriale, sonora raffica di colpi di becco su un tronco udibile a più di un chilometro.” (Wikipedia)

    foică – dubios; poate cf. ung. fa ”tree, wood”.

    Sau poate dintr-un cuv. latin dispărut însemnând ”negru”, cf. fūlīgō, fuscus, furvus (toate din PIE *dhūw- ”to smoke” -cf. starling.rinet.ru)

    sușcă – poate un nume dintr-o răd. onomatopeică veche (semantic, cf. ”țipătoare”)

    PIE su̯ei-, su̯i- ”to hiss, whistle” (Pokorny)

    PIE *k’au- ”to howl” (v.ind. śúka- ”papagal”, lit. šaukiù, šaũkti `scream, shout, call”)

    Atrage atenția și v.rus шишька, ceh šiška, šuška ”con de brad”.
    (rus сосна́ ”pin”, dintr-un PIE *k’esn- ”pine” -starling.rinet.ru)

    Comentariu de Roderick — Iunie 8, 2016 @ 6:15 am | Răspunde

    • vârdare-neagră ar fi fost un pleonasm, căci ambii termeni însemnau același lucru. La fel am zice și despre expresiile plin ras sau singur cuc.

      horoi-de-brad este iar interesant. Horoi (ciocănitoare; top.Horoiata) circula prin Moldova cu siguranță, dar posibil să fi fost și-n Ardeal. Eu l-aș pune lângă verbul a hori, autohton din punctul meu de vedere. Probabil că l-aș pune într-o formă *horonjë, dacă căutam în albaneză.
      IE *h₂er- (“to utter, to pronounce a ritual”)

      Cine știe, am putea să avem și prin Heros tracic un derivat cu sensul cântat și sfânt, din același radical. Știm bine cum binecuvântările astea IE-ene se transformau în ceva sfânt. Recitau preoții și sihaștri tracilor o këngë (cântec) și brusc devenea kaga, “sfânt“. Deci să fie coghită (cântată).

      Comentariu de Sorin5780 — Iulie 3, 2017 @ 6:03 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: