Istoriile lui Roderick

Mai 6, 2015

Dârzar

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 6:09 pm

Un cuvânt cu multe enigme.

dârzar(i) m. pl. Banat, chemații miresei cari merg spre ospătare la mire. [Lit. cei semeți].” (Șăineanu, dexonline.ro)

Cuvântul amintește oarecum de

drúșcă f., pl. ște (vsl. družĭka, amică, d. drugŭ, amic; ruz. družka, amicu mireluĭ. V. drujbă). Mold. Trans. Asistenta mireseĭ la cununie la țară, ca domnișoara de onoare la oraș (Rebr. 287 și 289). ” (Scriban, dexonline.ro)

Dârzar nu mi se pare derivat din dârz, dar ar putea avea aceeași origine (ca și drușcă dealtfel) în PIE dher-2 ”to hold, support”; un posibil cuvânt autohton, dintr-o rădăcină tracică *darz- (cf. Darzala) sau *dard-i- (cf. numelui propriu Dardiolai).

Se pare însă că numele dârzarilor derivă din dârze, daruri pe care dârzarii le duc rudelor mirelui, din partea miresei:

”Stegarul, stegarita, cumnatii de mana, cateva rude si muzica merg la familia fetei, unde sunt asteptati. Aici vor fi inmanate rudelor mirelui darurile miresei (atat din partea familiei, cat si cele primite de la invitati). Aceste daruri („darzele”) sunt purtate pe umeri sau pe brate.” (http://www.luncavita.com/Romaneste/Nunta_1.htm)

Dârzar ar putea să provină deci, ca și dârze, din PIE dō- , dǝ- ”to give” (cf. dar, sl. darú, v.gr. dō̂ron ).

Însă ce ar putea fi aceste dârze ? Probabil că la origine constau, în afara găinilor vii, mai ales în textile. (Țin minte -ca prin vis- că dârzar înseamnă undeva un material textil, un fel de ștergar decorativ; nu am regăsit acest sens în dicționare și nu mai știu sigur unde l-am întâlnit.) Dârzar ar putea să provină deci din PIE *dherg’h- ”to weave, to spin” (starling.rinet.ru; npers. darza ”cusătură”).

O mărturie importantă despre dârzari ar putea oferi o altă etimologie:

”Intrarea în rol a dârzarilor se produce însă în ziua de luni, când, după cum vă spuneam, se continua petrecerea ,,cuscrilor”. Aceasta debutează cu adunarea dârzarilor, care se produce pe la orele prânzului, la casa mirelui. Aici servesc masa, după care încep să se costumeze. Ideea, precum și costumaţia, aparţine fiecărui participant, cel mai important fiind ca aceasta să fie cât mai inedită, și pe cât posibil persoana de sub această înfăţișare, cu hainele ponosite și cu feţele sub ,,tone” de machiaje, să fie recunoscută cu cât mai multă greutate.” (Costa Vlaicu, în ”Vestea de Mehadia”, nr. 1/2012)

Dârzar ar putea avea o origine latină, cf. dorsennus ”soothsayer; a fool, clown, jester” (latinlexicon.org). În cazul în care cuvântul desemnează și o țesătură, ar putea avea de asemenea o origine latină (cf. dorsuale ”a cover for the back”). Cred că evoluția fonetică e plauzibilă în acest caz, dar nu tocmai ușor de explicat.

Mai puțin probabil e ca dârzar să reflecte PIE dor-d-, dr̥-d-  ”to murmur, to chat” (sb. drdljati ”chatter”, galez dwrdd ”zgomot”, irl. dordaid ”boncănit de cerb”, v.ind. dardara ”a k. of drum ”). Din această rădăcină avem sigur dârdală ”persoană care vorbește mult și fără rost; flecar”, posibil prin filieră slavă. Dacă rădăcina este și originea lui dârzar, e vorba de un semantism mai vechi, legat probabil de ”strigarea darului”.

Altă posibilitate este PIE deru- ”tree”, semantismul fiind legat de purtarea darului pe prăjini prin sat, cum era obiceiul. Cf. și dârjală-prăjină, cuvânt de origine slavă.

 

 

25 comentarii »

  1. Munt. dârză reg. – zdreanță (*der- „to split, peel, flay,” ) http://www.etymonline.com/index.php?term=tear&allowed_in_frame=0

    Am întâlnit și eu cuvântul ăsta bănățean, dîrzare, cu sensul de zestre. Monografia Voislovei, pag.184: http://www.banaterra.eu/romana/files/MONOGRAFIE_VOISLOVA.pdf .
    Tot aici la mireasă se mai spune cinără (dial.pt. tânără, nu *ken- new, fresh) la mireasă (pag.181) și cinăr la mire. Foarte probabil o paralelă latină a dacicului mireasă (mire).

    În afara propunerilor din articol, aș mai pune sensul „ceea ce este ținut în mână” din *dhergh-, *dherg’h- to hold , căruia îi mai putem atribui și îndârja, dârjauă (mâner, manivelă, coadă) http://dexonline.ro/lexem/%C3%AEnd%C3%A2rja/197798
    Unii ar spune că provine din slavă cf. IE *der, *dru- lemn, copac.
    Din latină avem a înfărma (a apuca, a prinde; etc.) http://dexonline.ro/lexem/%C3%AEnf%C4%83rma/138754

    Tot în Ban. mai circula reg. condur, tot zestre.

    Alb.dorë este explicat oficial prin radicalul *ǵʰés-r- mână, dar să fie oare adevărat? http://en.wiktionary.org/wiki/dor%C3%AB
    Același radical a dat tracicul zestre și probabil verbul a zăsti (a îngrămădi). La drept vorbind, îmi pare că verbul a venit primul, apoi sensul de zestre. Forma mentis (traco-românească) ar fi deja stabilită pentru acest reg.dârzare (*dhergh-, *dherg’h- to hold), dar, ca să nu zică din nou autorul blogului că sunt încrâncenat doar pentru că-i ideea mea, dau și citatul următor din link. Ar oferi suportul pentru radicalul *dherg’h- ”to weave, to spin”: „Mai multe persoane apropiate purtau pe brațe darurile miresei: pricoiți, ponevi, perne, covoare țesute, „măsaie de ciptă”, cearşafuri. (tot pagina 184)”

    PS: ce înseamnă florzeică?

    Comentariu de Sorin5780 — Mai 7, 2015 @ 7:24 am | Răspunde

    • DÂRLÓG, dârlogi, s. m. Cureaua frâului la calul de călărie, cu care se conduce animalul; ștreang legat de căpăstru, pe care îl ține de mână cel care duce calul de aproape, mergând alături de el. – Et. nec.
      Sursa: DEX ’98 (1998)

      Comentariu de sabinus — Mai 7, 2015 @ 10:19 am | Răspunde

      • Luncavița: „Sub carpa groasa, femeile purtau darlogi facuti din par impletit.”
        Voislova : dârlogei = codițe mai mici răsucite
        dîrlóg (dârlógi), s. m. – 1. Curea, frîu. – 2. Perniță folosită ca suport pentru coc (în Trans.)

        Trbuie să avem un sens de împletitură cu aceste regionalisme.

        alb.ndërlikë = 1.împletituri; nuiele, gard de nuiele 2. grilaje, ferestre zăbrele 3. [Fig] măgulire
        ndërlik = a răsuci / entorsă / a disloca [o parte a corpului] 3 [fig] a complica;a confunda,a dezorienta
        http://www.seelrc.org:8080/albdict/detail.jsp?nWordID=1216711
        http://www.seelrc.org:8080/albdict/words.jsp?sSearchString=N

        Moldova vb.a îndrulica = a coase sau o țese când gros, când subțire.

        Comentariu de Sorin5780 — Mai 7, 2015 @ 1:42 pm

      • De la termenul alb.ndërlikë provine „îmbârligătură”, sau chiar îndârligătură (cuvânt inexistent)

        Comentariu de sabinus — Mai 9, 2015 @ 5:32 pm

    • *dhergh-, *dherg’h- to hold este (din) același dher-2 ”to hold, support” al lui Pokorny. Semantismul e foarte greu de aproximat, se pot formula doar ipoteze în legătură cu obiceiul -care variază de la o zonă la alta.

      Desigur, nu pot cuprinde toate posibilitățile, în parte pentru că scriu pe apucate, fără să studiez prea mult. E un risc asumat. Cealaltă posibilitate ar fi să nu mai scriu deloc, ci să studiez temeinic, o oră azi, una poimâine.

      Comentariu de Roderick — Mai 7, 2015 @ 12:03 pm | Răspunde

  2. dârzar(i) m. pl. Banat, chemații miresei cari merg spre ospătare la mire. [Lit. cei semeți].” (Șăineanu, dexonline.ro)

    Nu cred că semnifica „cei semeți”, deși cadrul de a defila ca niște cocoși era așezat. S-ar putea să avem traducerea sintagmei „cumnați de mână” din același radical *dhergh-, *dherg’h- to hold. Poate chiar un sens mai cuprinzător cum ar fi (toți) țiitorii de mireasă și/sau mire,adică neamuri și prieteni.
    Întâmplarea face probabil să avem și un omonim perfect în dacică din acel *dherg’h- ”to weave, to spin”.

    Comentariu de Sorin5780 — Mai 7, 2015 @ 7:43 am | Răspunde

    • La cumnații de mână se spune gevar în Luncavița: „Dupa ce s-au adunat invitatii baiatului, nasul aduna birul, cam 5 lei de persoana in valoarea de azi, pe care il preda „gevarului”, adica cumnatului de mana care e din familie. Dupa ce a predat birul se aranjeaza cate doi, nasii in frunte, apoi mirele cu „geverita” (cumnata de mana) si apoi ceilalti nuntasi. Pe drum gevarul si nasul poarta plosca, imbiind pe cei intalniti.”

      Trebuia să-mi dau seama că trecând prin graiul bănățean unele cuvinte nu mai prezintă fonetismul original. Givărul (Voislova) sau gevarul (Luncavița) sunt de fapt *devăr și *devar, adică vechiul apelativ indo-european *dhever- sau *daywer = cumnat
      http://en.wiktionary.org/wiki/levir#Etymology_2
      http://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:Proto-Indo-European/dayh%E2%82%82w%E1%B8%97r
      (lat.levir s-a păstrat doar în sudul Moldovei și curbura interioară a Carpaților ca „ler”; poate și-n alte zone apropiate conform toponimiei.)

      Givărul este tălmăcit (comentariul 8, 9) : https://hroderic.wordpress.com/2013/02/16/gugani-si-golani/

      Comentariu de Sorin5780 — Mai 7, 2015 @ 1:38 pm | Răspunde

  3. dârzari

    alb. dars [f] (t) ‘to banquet, dine’
    Present: dars(ënj); Aorist: darsa
    PAlb. *dartśei- < QIE *dorkw-eie/o- {1}
    Alb. da(r)smë [f] (tg) ‘wedding dinner’; dasëm [f] (tg) ‘wedding dinner’, cf. darkë, drekë (AE 123)
    PIE *dorkw- ‘meal?’ (Pok. 210)
    Gr. δόρπον ‘supper, dinner; evening’
    Notes: {1} Old denominative along the pattern of the original causatives.

    Comentariu de Sorin5780 — Mai 7, 2015 @ 11:09 am | Răspunde

    • Da, asta e o chestie. A fost pusă în legătură și cu ”zestre”.

      După Orel e un p-alb. *dartsima ”wedding feast”, derivat din dárkë (PIE *dorkʷ- ”supper”, după starling.rinet.ru).
      Nu mi se pare însă să corespundă fonetic cu rom. dârzar. Poate explicația cuv. albanez nu e cea bună.

      Comentariu de Roderick — Mai 7, 2015 @ 12:11 pm | Răspunde

  4. Tot în obiceiul de nuntă din Luncavița se mai punea în scenă un spectacol condus de fratele miresei, numit „voievod de dârzari”. Se pune un burlan la roți de plug simulându-se tragerea cu tunul în invitați și încă o năzbâtie. Poate chiar este vorba de un coradical al sl.druga < *dʰrowgʰos, (*dher- to hold) http://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:Proto-Slavic/drug%D1%8A#Etymology

    Alt obicei: "Se organizeaza in ziua de marti (Sf. Mucenic Teodot) asa-numitele "Babe" sau "Pleuca" http://www.luncavita.com/Romaneste/Zapostitul_1.htm
    Până găsesc altă explicație, mă gândesc la alb.plak (bătrâni, îmbătrânit) din rad. pel- gray http://en.wiktionary.org/wiki/plak#Etymology

    rugă = nedeie [Vechiu-rom. nedeae, sărbătoare, adunare solemnă] http://www.luncavita.com/Romaneste/Nedeia_1.htm
    "Nedeia cetate se afla într-un spatiu spiritual si reprezenta cetatea care proteja pe daci in planul spiritual, forta protectoare nevazuta".
    Poate nu mai e așa departe ipoteza existenței unui dacic sarmi(ze) coradical cu Skt. śárman- "cover, protection, refuge, din IE *k'el to cover, to hide, (șaltă = coif; lit.šalmas; eng.helmet ) cu rotacizare.
    getusa s-ar traduce cetate, la fel și-n tema secundă Dino-getia.

    "Ruga este un obicei precrestin, ramas de la Rugmani sau Rohmani, care "Sunt si ei crestini si credinta lor este tot asa ca si la noi, numai ca n-au luat invatatura de la Hristos…" (Mircea Olinescu, Mitologie Romaneasca, Bucuresti, 1944).Nedeia (Ruga)"

    Comentariu de Sorin5780 — Mai 7, 2015 @ 3:12 pm | Răspunde

    • Faptul că nedeia și ruga sunt sinonime cu hram (Sl. chramŭ „casă, templu” (Cihac, II, 142), cf. rus. chram „biserică”) îmi amintește de radicalul propus pentru harmyá din sanscrită „vatră; cămin; familie”. *g’hArm- temple, castle.
      În dacică ar fi dat *dzarmă, dar oare primele temple IE nu erau legate de arderea focului și adorarea soarelui?

      E curios totuși că albaneza a ajuns la un semantism aproape identic: zjarrmi = fervor, fever, glow, ardor, ardour, fire
      provenit din zjarr (foc). Ar fi avut lesne la îndemână parcursul logic de la foc la vatră și în ultim caz, cămin.
      Îmi maginez că și radicalul *g’hArm trebuie să aibă pe undeva sursa tot după un apelativ al focului (ex.lat.aedes)

      Comentariu de Sorin5780 — Mai 7, 2015 @ 3:54 pm | Răspunde

      • Mai demult îmi exprimam niște îndoieli privind originea unor cuvinte: jar, dogoare, zgură (*ker- ‎sau *gʷʰer “to burn”). Am arătat că lexicul legat de rad. *gʷʰer- ‎(“hot, warm”) este mult mai numeros decât se credea. (a îngeni; îngeneală = alb.ziej/dial.zienj)

        Oare putem aduce încă vreo două cuvinte aici?
        garf, gárfuri, s.n. (reg.) 1. bucată de carne de porc din zona primelor vertebre. 2. costiță; pârjoală.
        garf n., pl. urĭ. Munt. Olt. Pîrjoală, costiță, friptură cu osu coasteĭ.

        gáră (-re), s. f. (Banat) Cenușă de paie. Sb. gara (Bogrea, Dacor., IV, 816). – Aceleiași familii îi aparține gărînă, s. f. (Banat, Olt., hoceag), care a însemnat probabil la origine „loc de ars în pădure”, cf. sl. garanŭ „ars”; și gariște, s. f. (Banat, cîmpie), cf. sb. gàrište „loc ars”.DER (1958-1966)

        https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Slavic/gor%C4%9Bti

        Dacă albaneza a luat un adjectiv zjarm și a numit și focul după el, probabil a eliminat un o-grade *gʷʰor-. Știm că a moștenit și ngroh (to warm, heat)
        https://en.wiktionary.org/wiki/ngroh#Albanian

        Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 15, 2016 @ 9:14 am

    • *dʰrowgʰos, (*dher- to hold) https://en.wiktionary.org/wiki/draugas#Lithuanianâ
      Trabant = From some West Slavic language (possibly Old Czech drabant ‎(“one that accompanies”)), via Middle High German drabant ‎(“Hussite foot soldier”).
      https://en.wiktionary.org/wiki/Trabant
      rom.dorobanț, darabant, dărăbant

      Foarte probabil avem corespondentul celtic al termenilor balto-slavici. Oare câte cuvinte au moștenit popoarele actuale din Slovacia, Cehia și Ungaria de la celți? Aceștia n-au dispărut chiar fără urmă, cum nici dacii n-au ieșit din scena istoriei fără a lăsa un lexic.Dar dacii din SLovacia, Polonia și Galiția?

      http://www.seelrc.org:8080/albdict/detail.jsp?nWordID=1216559
      ndejë „come to celebrate something”
      https://en.wiktionary.org/wiki/ndej
      http://www.seelrc.org:8080/albdict/detail.jsp?nWordID=1216568

      Seamănă destul de mult cu ce avem noi privind nedeia, dar clar n-am fi avut ac. transformare. Noi am moștenit pe Tândală (Lithuanian: tandùs, ‎“lazy, sloppy”), a tăndăli, tindă, poate și altele. LEGAT de tândăli, m-am întrebat mereu dacă sufixul ăsta -li este chiar expresiv cum se spune sau doar unul din multe altele. Avem câteva verbe, destule, cu această terminaie. Unele parcă nici nu-mi par atât de ..străine pe cât spune dicționarul explicativ. De exemplu a prăbăli, nu cumva este o formă prefixată înrudită cu alb.ballin (frunte)? Un temerar care o ia cu fruntea înainte. La fel am deslușit NP Decibalus, Decebalus, un supranume cu sensul în „fruntea dacilor”.
      La momentul primelor confruntări, dacii cu siguranță au folosit verbul a înfrunta, iar dacă au spus „we have to „përball” the romans! aș crede că e posibil. :)
      https://en.wiktionary.org/wiki/p%C3%ABrball

      ne duhet të përballet me romakët

      https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/ten-
      De văzut cum în lituaniană și latină a dat câte un sufix (-tinis, -tinus). Nu avem și noi unul asemenea?

      Comentariu de Sorin5780 — Iunie 9, 2016 @ 5:49 am | Răspunde

  5. ”dârzar înseamnă undeva un material textil, un fel de ștergar decorativ”

    Înseamnă cârpă de șters, undeva în Ardeal :)

    Comentariu de Nauti's — Mai 7, 2015 @ 4:23 pm | Răspunde

    • Da, cf. și dârză ”zdreanță”- reg. din Muntenia, amintit de @Sorin5780.

      Probabil din PIE *dhreg’- ”to move, to glide” / dhreĝ- ”to pull” (Pokorny); cf. acțiunii de a șterge; lit. drežóti ”to smooth”.

      Dar rămân la părerea inițială, cred că e de fapt un cuvânt desemnând o țesătură; semantismul a evoluat probabil ”depreciativ”, poate ca și în cazul lui ”cârpă”.

      Comentariu de Roderick — Mai 7, 2015 @ 4:29 pm | Răspunde

      • Îmi place ideea asta cu ștergarul, are sens. Apoi de ce nu am avea omonime și-n dacică? Chestia e că se potrivesc multe explicații, și cea latină (dorsennus) privitor la acel teatru popular, și sensul de țesături (dacice), dar și un sens de ștergar. Bine era dacă găseam un verb cu sensurile a șterge (*dărzui?), a răbui, etc..

        Pentru dârzar am intuit că ar putea fi același concept precum alb.pëlhurë, dar n-am găsit un radical potrivit. Termenul alb. îl consider coradical cu un termen dacic pentru nobilii lor, cei acoperiți (pe cap) din IE *pel- ‘covering, hide’
        https://en.wiktionary.org/wiki/p%C3%ABlhur%C3%AB
        https://en.wiktionary.org/wiki/plah#Albanian

        Comentariu de Sorin5780 — August 24, 2015 @ 10:20 am

      • Câteva sensuri ar putea indica că mai avem dacisme și aici: https://dexonline.ro/definitie/pla%C8%99c%C4%83

        pláșcă1, plăști, s.f. (reg.) 1. un fel de plasă de pescuit, asemănătoare cu prostovolul. 2. plantă cu frunzele crețe; crețișoară, tășculiță. 3. (înv.) pelerină lungă, mantie, hlamidă; veșmânt lung. 4. (înv.) platoșă. 5. bandaj, pansament; cataplasmă. 6. acoperișul casei. 7. loc în care se păstrează nutrețul pentru vite. 8. obiect care servește la susținerea fagurilor. 9. (înv.) praștie de aruncat pietre.
        PLÁȘCĂ s. v. crețișoară, cuirasă, hlamidă, mantie, năpastă, platoșă, prostovol, răsplată, recompensă.

        Trebuie doar să decantăm resturile slavice de acele prețioase „pepite” dacice. La prima vedere, pare că majoritatea sunt dacice și pornesc de la același radical daco-alb. *plask, cu diferența notabilă că dacica (cuvintele de mai sus) folosește sufixul -esk de care am discutat la articolul Bleasc, iar albaneza folosește un sufix verbal -esk, foarte probabil comun și dacicei.

        Comentariu de Sorin5780 — August 24, 2015 @ 10:37 am

    • Varianta mai probabilă este cea de ”treanță”

      zdreánță f., pl. ențe, și (Trans.) zdránță, pl. zdranțe (var. din draniță, adică „despicătură, sfîșietură”; pol. drance, rut. drĕanĭ, dránka, zdrențe; bg. dran, sfîșiat. Cp. cu sfîrșesc). Bucată de haĭnă sfîșiată saŭ roasă de vechime: Cucurigu, Neamțule ! Cum îțĭ curge [!] zdrențele ! (P. P.) Haĭnă zdrențuită. Pl. Olt. Țol de fîșiĭ de pînză veche. – Și treanță (vest), streanță, streamță și zdreamță (est) și stranță (Trans.). V. cotrențe și bodroanțe.
      Sursa: Scriban (1939)

      Din treanță a derivat și ”trena” mireselor

      Comentariu de sabinus — Mai 9, 2015 @ 5:35 pm | Răspunde

    • Încă doi termeni cu înțeles de material textil care atârnă, de pânză care flutură în vânt

      trenciul englezesc

      TRENCI ~uri n. Pardesiu confecționat dintr-un material impermeabil. /<engl. trench[coat]
      Sursa: NODEX (2002)

      trinca, pânza de corabie aflată pe primul catarg

      TRÍNCĂ, trinci, s. f. Pânză pătrată așezată la baza arborelui trinchet al unei nave cu pânze. – Din it. trinca.
      Sursa: DEX '09 (2009)

      (arborele trinchet este cel situat la prova, vertical)

      Comentariu de sabinus — Mai 10, 2015 @ 3:02 am | Răspunde

  6. De la zdreanță, cu sensul de pânză, vine și termenul italienesc ”sdraio”

    ”Sedia a sdraio” înseamnă ”scaun cu sdraio, adică cu pânză”, mai pe scurt ”pânză”

    http://it.wikipedia.org/wiki/Sedia_a_sdraio

    Comentariu de sabinus — Mai 10, 2015 @ 3:09 am | Răspunde

  7. Dârzarul este un fel de Cavaler Trac

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Derzelas

    Derzelas sau Derzis (sec. V î.Hr. și în veacurile următoare) este zeul traco-dac al sănătății, cu trăsături grecești. Numit și „Zeul cel Mare”, el apare în mărturii epigrafice, numismatice, în izvoarele arheologice de la Histria și Odessos (Varna). În această ultimă colonie, dar și pe pereții de la Limanu (jud. Constanța), Derzelas este reprezentat călare, asimilat cu Cavalerul trac.

    Un templu dedicat acestuia a fost construit la Histria – o colonie greacă pe malul Mării Negre în secolul III î.Hr. Derzelas a fost zeul dac principal în timpul vieții înaltului preot al lui Burebista, Deceneu Sacerdot, care a devenit mai târziu rege. Derzelas și principalul zeu dac Zalmoxis au fost asemănați în final într-un singur zeu.

    Comentariu de sabinus — Mai 16, 2015 @ 2:51 pm | Răspunde

  8. dârză – 1. zdreanță (Densușianu, Țara Hațegului), râză, pânză, petice rupte. 2. femeie fără înfățișare, cârpă (de femeie) Brașov.
    dârzare – tapete (covoare) făcute din râze (A.Viciu)

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 13, 2015 @ 8:09 pm | Răspunde

    • Un sinonim dacic al dârzei este țâra (ruptură, zdreanță)., de pus în contul coradicalelor, numeroase de altfel, ale verbului alb.ther. Tot ca un răspuns la comentariul de mai sus, thelmë (petic, cârpă) ar putea avea un coradical în reg.țelt (cort de pânză).

      N-am căutat să văd dacă e un împrumut căci mi-a sărit imediat în minte ideea asta. https://en.wiktionary.org/wiki/thelm%C3%AB
      *ḱel ‘to hide, protect’. a mai dat „țol” și restul derivatelor.

      Au zis bine lingviști că cele mai multe derivate sunt în dreptul temelor dacice. Încă mai găsesc și acum noi sensuri, noi derivate pentru țeapă de exemplu: a țepui și țep
      țepuí, țepuiésc, vb. IV (reg.) a încercui cu un cordon de soldați; a străjui; a izola.
      țep, țepi, s.m. (pop.) … 2. (reg.) carantină, izolare.

      țipis https://dexonline.ro/definitie/%C8%9Bipis sufixul -eț = alb.-ësi, -esi
      țepur adj. https://dexonline.ro/definitie/%C8%9Bepur

      Acesta din urmă prezintă clar sufixul adjectival -ur, -or, mult folosit în albaneză.

      Comentariu de Sorin5780 — Februarie 4, 2016 @ 5:37 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: