Dârzar

Un cuvânt cu multe enigme.

”dârzar(i) m. pl. Banat, chemații miresei cari merg spre ospătare la mire. [Lit. cei semeți].” (Șăineanu, dexonline.ro)

Cuvântul amintește oarecum de

”drúșcă f., pl. ște (vsl. družĭka, amică, d. drugŭ, amic; ruz. družka, amicu mireluĭ. V. drujbă). Mold. Trans. Asistenta mireseĭ la cununie la țară, ca domnișoara de onoare la oraș (Rebr. 287 și 289). ” (Scriban, dexonline.ro)

Dârzar nu mi se pare derivat din dârz, dar ar putea avea aceeași origine (ca și drușcă dealtfel) în PIE dher-2 ”to hold, support”; un posibil cuvânt autohton, dintr-o rădăcină tracică *darz- (cf. Darzala) sau *dard-i- (cf. numelui propriu Dardiolai).

Se pare însă că numele dârzarilor derivă din dârze, daruri pe care dârzarii le duc rudelor mirelui, din partea miresei:

”Stegarul, stegarita, cumnatii de mana, cateva rude si muzica merg la familia fetei, unde sunt asteptati. Aici vor fi inmanate rudelor mirelui darurile miresei (atat din partea familiei, cat si cele primite de la invitati). Aceste daruri (“darzele”) sunt purtate pe umeri sau pe brate.” (http://www.luncavita.com/Romaneste/Nunta_1.htm)

Dârzar ar putea să provină deci, ca și dârze, din PIE dō- , dǝ- ”to give” (cf. dar, sl. darú, v.gr. dō̂ron ).

Însă ce ar putea fi aceste dârze ? Probabil că la origine constau, în afara găinilor vii, mai ales în textile. (Țin minte -ca prin vis- că dârzar înseamnă undeva un material textil, un fel de ștergar decorativ; nu am regăsit acest sens în dicționare și nu mai știu sigur unde l-am întâlnit.) Dârzar ar putea să provină deci din PIE *dherg’h- ”to weave, to spin” (starling.rinet.ru; npers. darza ”cusătură”).

O mărturie importantă despre dârzari ar putea oferi o altă etimologie:

”Intrarea în rol a dârzarilor se produce însă în ziua de luni, când, după cum vă spuneam, se continua petrecerea ,,cuscrilor”. Aceasta debutează cu adunarea dârzarilor, care se produce pe la orele prânzului, la casa mirelui. Aici servesc masa, după care încep să se costumeze. Ideea, precum și costumaţia, aparţine fiecărui participant, cel mai important fiind ca aceasta să fie cât mai inedită, și pe cât posibil persoana de sub această înfăţișare, cu hainele ponosite și cu feţele sub ,,tone” de machiaje, să fie recunoscută cu cât mai multă greutate.” (Costa Vlaicu, în ”Vestea de Mehadia”, nr. 1/2012)

Dârzar ar putea avea o origine latină, cf. dorsennus ”soothsayer; a fool, clown, jester” (latinlexicon.org). În cazul în care cuvântul desemnează și o țesătură, ar putea avea de asemenea o origine latină (cf. dorsuale ”a cover for the back”). Cred că evoluția fonetică e plauzibilă în acest caz, dar nu tocmai ușor de explicat.

Mai puțin probabil e ca dârzar să reflecte PIE dor-d-, dr̥-d-  ”to murmur, to chat” (sb. drdljati ”chatter”, galez dwrdd ”zgomot”, irl. dordaid ”boncănit de cerb”, v.ind. dardara ”a k. of drum ”). Din această rădăcină avem sigur dârdală ”persoană care vorbește mult și fără rost; flecar”, posibil prin filieră slavă. Dacă rădăcina este și originea lui dârzar, e vorba de un semantism mai vechi, legat probabil de ”strigarea darului”.

Altă posibilitate este PIE deru- ”tree”, semantismul fiind legat de purtarea darului pe prăjini prin sat, cum era obiceiul. Cf. și dârjală-prăjină, cuvânt de origine slavă.