Istoriile lui Roderick

Iulie 18, 2015

O triadă a stăpânilor naturii

Filed under: Panteonul Dacic,Traco-geto-dacii — Roderick @ 9:44 pm

În basmul ”Voinicul Parsion”, cules de Ion Pop Reteganul la Rodna Veche, pare să fi supraviețuit amintirea unei vechi triade de divinități ale naturii sălbatice: Uriașul pădurilor, Împăratul/Craiul fiarelor și Împărăteasa/Crăiasa păsărilor. Cei trei sunt frați, Crăiasa păsărilor fiind sora mai mică.

Imaginea Crăiesei păsărilor este poate cea mai impresionantă. Față de ipostaza ”edulcorată” a stăpânei zburătoarelor din basmul ”Zâna de pe tărâmul florilor” (v. https://hroderic.wordpress.com/2015/02/28/sfanta-duminica-si-zeita-pasare/), Crăiasa păsărilor are poate adevărata înfățișare a Zeiței-Pasăre a Neoliticului, cea deseori înfățișată cu cap de bufniță:

”Și s-a dus și s-a dus șapte zile și șapte nopți pînă a ajuns la curțile crăiesei pasărilor, care erau între niște stînci pe un vîrf de munte. Și intră Parsion înlăuntru, dar se îngrozi cînd o văzu, că era o urieșiță groaznică cu un cap mare ca buhele, dar cît o bute de cincizeci de vedre de mare.”

”Și ieși urieșița afară și făcu odată U-hu! ca buhele, dar atît de tare de răsună toate pădurile și tremurară munții de groază. Și au prins a se aduna pasări, fel de fel: vulturi, ulii, găi, buhe, huhurezi, libuți, cioare, corbi, țărci, vrăbii, porumbi, pajori cu două capuri, pasări mari și mici de era greu pămîntul sub ele, și tăceau așteptînd porunca împărătesei.”

Împăratul fiarelor este ”un uriaș groaznic de mare, cu cap ca de urs”.

”Și ieși uriașul afară și răcni odată, ca urșii și începură a se aduna tot felul de fiare de prin pădure și de jivini mici și mari, urși, lupi, dihori, soboli, șoareci, iepuri, cerbi, căprioare și alte bidigănii ce sînt în lume și pe sub soare”

Singur Uriașul pădurii pare să aibă în întregime o formă umană; există doar o aluzie vagă la o afinitate posibilă cu altă specie:

”Adecă acolo era un uriaș mare încolăcit pre lîngă foc ca un șarpe.”

De vreme ce frații săi guvernează regnul animal, Uriașul pădurii -așa cum arată și numele său- ar putea avea în grijă domeniul vegetal, arborii pădurii.

*

Numele eroului poveștii, Parsion, sună destul de neobișnuit în română. Ar putea fi o adaptare a unui cuvânt străin (și de asemănări nu duce lipsă, de la nume din mitologia greacă până la nume celtice).

Totuși, și-ar putea găsi un corespondent în spațiul mitologic românesc: Presâna despre care am mai vorbit (https://hroderic.wordpress.com/2014/04/29/presana/) , pusă de lingviști pe seama lat. persanus ”perfectly sound” (latinlexicon.org). Parsion ar putea fi o deformare pretențioasă a unui cuvânt românesc uitat. În locul lui s ar putea să fie la origine ț (posibil modificat pentru evitarea asemănării cu pârț?), î.a.c. fiind plauzibilă (?) o derivare din lat. partiō, partiōnis ”a bearing, bringing forth young” (latinlexicon.org); Parsion este în basm copilul cel mai mic dintre cei trei, un ”prâslea”.

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: