Istoriile lui Roderick

Iulie 28, 2015

Sconie, scoană

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 8:20 pm

scónie, scónii, s.f. (reg.) nume de pasăre sălbatică.” (DAR, dexonline.ro)

Chiar dacă informația este precară, aș bănui că e vorba de un derivat al rădăcinii PIE kan- ”to sing, sound”, cf. lat. ciconia ”barză”, engl. hen, v.ind. śakuná- `a large bird; vulture, kite’, sb. kanja „uliu șorecar” ș.a.  Rămâne de văzut despre ce pasăre este vorba și cum a ajuns cuvântul în limba română; dacă ipoteza de mai sus e valabilă, ar putea fi chiar autohton.

*

scoánă s.f. (reg.) persoană mândră, încrezută, înfumurată.” (DAR, dexonline.ro)

Șansele ca acest cuvânt să fie legat de cel de mai sus sunt foarte mici; totuși aluziile ”aviare” nu lipsesc în limba română pentru descrierea unor trăsături umane; cf. șoim ”epitet pentru un bărbat curajos, viteaz, mândru, semeț”, gaiță ”epitet dat unei persoane care vorbește mult și fără rost”, grangur ”ștab, om puternic”, gâscă ”epitet depreciativ dat unei femei sau unei fete credule sau proaste” (DEX 09, dexonline.ro) ș.a.

Cuvântul mi se pare mult mai obscur decât sconie; în același timp însă pare să aibă o familie lexicală mai bogată, fiind prezente în dicționare:

sconát, sconátă, adj. (reg.; despre oameni) isteț, iscusit, grozav; care își dă importanță; care se amestecă în toate.” (DAR, dexonline.ro)

sconós, -oásă, adj. (reg.; despre oameni) lăudăros, încrezut.” (DAR, dexonline.ro)

Nu am găsit originea atribuită de lingviști acestui cuvânt.

Sensul de bază al lui scoană pare să fie cel de ”persoană care face caz de propria inteligență sau pricepere”. Din acest punct de vedere ar putea fi apropiat de împrumuturile slave ”a isca”, ”iscusit” ș.a. Originea acestor cuvinte este în cele din urmă PIE  ais-1to wish for, search for” (engl. ask , OHG eiscōn ”demand”).

E posibil să fi existat cândva o încrucișare cu

scoárnă, scoárne, s.f. (reg.) 1. persoană inventivă și foarte activă. 2. scornitură, născocire.” (DAR, dexonline.ro), din a scorni.

SCORNÁCI adj. v. ager, creator, deștept, dibaci, imaginativ, ingenios, inteligent, inventiv, iscoditor, iscusit, isteț, îndemânatic, născocitor, priceput.” (Sinonime, dexonline.ro)

Alte posibilități la care m-am gândit sunt ceva mai fanteziste:

-Un împrumut germanic vechi, înrudit cu germ. schön ; cf. got skauns ”beautiful”, OHG scōni ”handsome, brilliant”, din PIE  *(s)k’oun- ”quick, dashing, beautiful” (starling.rinet.ru).

-Un semantism tipic limbii române, cf. a face pe râiosul = a fi mândru sau înfumurat fără motiv; a-și da aere (DEX 98, dexonline.ro); în acest caz scoană ar putea deriva dintr-un nume al bolii de piele, cu originea în PIE (s)ken-(d-) ”to rift, to flay”, sau ken-2 ”to rub, scrape off”.

-Legătura cu PIE  *kont- ”clever, understanding” (starling.rinet.ru), cf. v.irl. cond ”sense, understanding”.

-PIE kā- ”to like, wish”, cf. v.ind. kanati ”be satisfied or pleased”.

-PIE kan- ”to sing, sound” -din care ar putea deriva un cuvânt cu sensul de ”laudă”.

Anunțuri

2 comentarii »

  1. De ce n-ar fi autohton acest verb ”a isca” ? Nu-i deloc clar de ce s-ar trage din omonimele sale slavice. Cum explică mintoșii această evoluție de la sensurile slave spre cel din română: isc, a -á , Vechĭ a se esca și înesca – (vsl. iskati, a căuta, iz-iskati, a cere, a reclama; sîrb. iskati, rus. iskatĭ); Sl. iskati „a dori”, prin intermediul bg. iska mi se „am chef de”?
    Nu are logică!

    Mai degrabă cred că a intuit bine „Tiktin, care pleacă de la iască › *iesca „a aprinde”.” Probabil avem o întreagă familie de cuvinte indo-europene conexe radicalului *west- (Gr hw-)= hearth. *ews- (“to burn”) stă probabil la baza rad. *wes – vatră
    https://en.wiktionary.org/wiki/yll#Etymology

    Și mai bine ar merge un coradical dacic al lat. scintilla și eng.shine pentru verbul a esca și adj. probabil scoană: https://en.wiktionary.org/wiki/scintilla#Latin

    Arhaismul „a (se) esca” trebuie să fi avut aceleași sensuri cu verbul a scăpăra odinioară, iar prin evoluție semantică a păstrat doar sensurile metaforice.

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 29, 2015 @ 8:07 am | Răspunde

  2. O altă posibilitate la care m-am gândit este înrudirea cu faroezul skon ”bot” și alb. hundë ”nas” (cele două fiind posibil înrudite -v. https://en.wiktionary.org/wiki/skon).

    Ar corespunde cu un sens al lui ”scoană”: ”care se amestecă în toate”, semantic cf. ”a-și băga nasul”, engl. ”nosy”.

    Comentariu de Roderick — Iulie 29, 2015 @ 2:40 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: