Istoriile lui Roderick

august 21, 2015

Greuceanu și Voinic-de-Plumb

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 10:53 pm

Între basmele ”Greuceanu” -cules de Petre Ispirescu- și ”Voinic-de-Plumb” -cules de Vasile Bologa- există atâtea similitudini, încât se poate spune că e vorba de unul și același erou al mitologiei populare. Și Greuceanu și Voinic de Plumb aduc înapoi Soarele și Luna furate de zmei. Ambii se transformă în porumbel pentru a intra în curțile zmeilor; după răpunerea celor trei zmei, sunt urmăriți de soțiile acestora, metamorfozate în fântână, grădină și păr cu roade, iar apoi de zmeoaica bătrână (numită ”scorpie” în ”Greuceanu” și ”scorpioană” în ”Voinic de plumb”). Sfârșitul zmeoaicei bătrâne este similar în cele două basme (înghite chipul de fier al Greuceanului înroșit în foc de către Faurul Pământului, respectiv un buzdugan uriaș, de asemenea înroșit în foc de către Moș Călugăr).

Paralela între cele două nume pare evidentă: Greuceanu derivat din greu, plumbul fiind de asemenea simbolic pentru greutatea lui mare.

În basmul ”Voinic de plumb”, însă, explicația numelui este alta: ”El însuși își trecea timpul, cu iarna, cu vara, ca un cenușotcă tot după cuptor. Din care pricină frații lui îl porecliseră Voinic de Plumb, căci se îndoaie ca plumbul, ziceau ei, pentru că el tot după ei lăsa. Dacă ziceau ei că-i neagră, neagră rămânea; albă, albă rămânea.”

Așadar, o personalitate inertă, amorfă, maleabilă. În acest sens, ”Voinic de Plumb” e de fapt un nume de ocară, iar ”Greuceanu” ar putea fi la fel. Ar fi naturală o legătură cu sensurile lat. plumbeus ”dull, stupid, stolid” (cf. ”greu de cap”), ”bad, vile, poor, worthless” (latinlexicon.org).

”Greuceanu” ar putea să nu aibă o explicație atât de simplă, dacă admitem posibilitatea unui nume străvechi, moștenit în mitologia populară.

Dacă este unul și același cu Voinic de Plumb, care ”își trecea timpul, cu iarna, cu vara, ca un cenușotcă tot după cuptor”, ar putea fi un ”Cenușotca” (alt erou al basmelor), numele lui fiind probabil un reflex al PIE  ghrēi- ”to smear” (engl. grime ”funingine”). Avem și sinonimia plumburiu=cenușiu.

Cel mai interesant ar fi însă ca numele lui Greuceanu să derive dintr-un nume al plumbului (din rădăcina de mai sus sau din PIE ĝher-3, ĝhrē- ”to shine, shimmer”? -pe care l-am mai propus ca origine a numelui eroului ). În limbile IE nu pare să se fi păstrat însă un asemenea cuvânt. ”Greuceanu” are însă asemănări vagi cu denumiri ale plumbului în limbi turcice: OT koruğjın, azer qurğuşun, turkmen gurşun, turc kurșun ș.a.

Mai puțin probabil, dacă e vorba de personalitatea aparent docilă a lui Voinic de Plumb, PIE ger-3 ”to turn, wind”.

Ca o curiozitate, este observabilă asemănarea întâmplătoare cu lat. Grāiugena =”a Grecian by birth, Greek”; desigur, basmul nu indică această etnicitate a eroului.

O altă interpretare este legată de arma asociată atât lui Greuceanu, cât și lui Voinic de Plumb: buzduganul. Greuceanu se transformă el însuși în buzdugan, spărgând stana de piatră în care se prefăcuse diavolul. Voinic de Plumb îl pune pe Moș Călugăr să înroșească în foc buzduganul uriaș care o va răpune pe mama zmeilor (buzdugan care în basmul ”Greuceanu” este înlocuit de chipul acestuia). Atât ”Greuceanu”, cât și ”Voinic de Plumb” ar putea fi metafore pentru buzdugan/ghioagă, armă care strivește cu greutatea ei și are capătul plumbuit:

GHIOÁGĂ, ghioage, […] 2. Capătul bombat, de obicei ghintuit sau ferecat cu plumb, al unui buzdugan. Au smuls de sub cingătoare buzduganele cu ghioagă de plumb și au smucit deodată zăbalele cailor. SADOVEANU, F. J. 706.” (DLRLC, dexonline.ro)

Pentru o interpretare diferită de cele de mai sus, v. ultimul paragraf din articolul https://hroderic.wordpress.com/2009/11/03/troian/ și comentariul nr. 10 de acolo.

*

Basmul ”Voinic de Plumb” oferă și o extrem de prețioasă indicație asupra punctului cardinal în care se află tărâmul zmeilor: la răsărit (banal, desigur, unii știau asta din ”Stăpânul inelelor”, Mordor, nu-i așa? :) ). Pe țărmul Mării Răsăritului (să fie Marea Neagră?) se află cetatea Ilenei Consinziene.

Voinic de Plumb și frații săi călăresc spre tărâmul zmeilor pe trei cai de aramă, dezgropați din partea dinspre apus a cetății Împăratului Roșu, unde fuseseră așezați ”din vremile vechi, când pe râurile noastre curgeau lapte și miere, cum spun bătrânii”. O reminiscență a cultului indoeuropean al calului.

Basmul se poate citi pe hârtie de ex. într-un volum din colecția ”Povești nemuritoare” (nr. 7 de la Ed. VOX 2000).

5 comentarii »

  1. Numele de greci l-au purtat candva cei care au locuit pamanturile vechi ale Dobrogei. Socotind dupa „Mordor”, Dobrogea nu reprezinta Rasaritul plin al zilelor de odinioara. Ca multe alte articole, foarte bun si perspicace! Felicitari!

    Comentariu de George Grigorescu — august 22, 2015 @ 7:38 am | Răspunde

  2. […]Drăganu, Dacor., IV, 741 îl cita pe grăcina, vb. (Olt., a suporta, a suferi), cuvînt rar, pe care îl derivă dintr-un lat. *ingrevĭcĭnāre, a cărui explicare pare dificil de admis.
    https://dexonline.ro/definitie/greu

    Comentariu de Sorin5780 — august 25, 2015 @ 8:47 am | Răspunde

    • https://en.wikipedia.org/wiki/Greuthungi
      https://etimologique.wordpress.com/2010/11/27/greuceanu/

      Opinia acestui necunoscut nu-i de aruncat, chiar dacă e doar o intuiție. Țin minte că am mai purtat o discuție undeva și remarcasem o hartă pe internet unde apărea un neam numit greuceni. Erau situați aproape de mare, ori în Dobrogea, ori în „pustiul getic”. Amintirea e foarte vagă.

      Chestiunea e că popular am păstrat amintirea unor neamuri cu care am venit în contact direct, iar basmele astea din vechime surprind și anumite relații directe între dinaștii locali și migratori. Am amintit mai demult despre iranicii (sarmați) din Moldova numiți zmei în mentalul colectiv al zonei, al mitologiei locale.

      Cea mai corectă și banală interpretare a numelui ar fi derivarea de la dialectalul grăunce (grăunte): http://hyperliteratura.ro/de-vorba-cu-ilustratorul-alexandru-ciubotariu/

      Comentariu de Sorin5780 — august 25, 2015 @ 9:04 am | Răspunde

      • Știam că am văzut undeva pe acei ”greuceni”, numai că forma corectă era ”Graucenij” și par situați pe partea cu Cetatea Albă (de mai târziu): http://terni.cimec.ro/images/stories/abraham.jpg
        Tot aici pe blog am văzut-o prima oară: https://hroderic.wordpress.com/2014/10/03/pinum/

        Mă gândeam ieri la ei în sensul că seamănă foarte mult cu numele grecilor

        Dacă asta e harta lui Ortelius (o confund mereu cu harta lui Adrien-Hubert Brué) probabil folosește izvoare din mai multe perioade și greșește mult în unele părți. Nu mă refer la faptul că mai toți cartografii de dinainte de sec.XVII greșeau mult stabilirea dimensiunilor și formelor unor țări sau a cursurilor râurilor, ci pentru că plasează greșit niște repere cunoscute și anticilor. Histria era sub gurile Dunării, nu peste Nistru (Tyras).

        Dar poate fi valoroasă harta prin toponimele înregistrate: Klepidava apare drept Clepidiana (oare nu era o davă într-o perioadă anume?), Carsidava ar putea fi situată între Nistru și Prut, nu într-o zonă muntoasă, cum credeam eu. Afluenții aceia doi care se varsă în Nistru ar putea fi un reper important și ar situa cetatea asta în teritoriul Coisstobocilor, chiar la nord de actuala Rep. Moldova. Vezi afluenții Kalyus, Materka, Danylivka și Ushytsia (Ușița).
        Dacă mă gândesc mai bine, m-aș amuza cumva comparând determinantul din Carsidava cu acele *teonime tracice (poate chiar moesice!) începând în Kersi-, și Cernăuți, conținând aceiași temă coloristică, PIE *kers- ”a k. of colour (black)” (Pokorny). Orice apropiere între ele ar fi pură coincidență, îmi dau seama. Nici măcar atât!

        Poate Carsidava amintește de faptul că-i plasată în nordul absolut al unui trib dacic (nu neapărat Coisstobocii, ci Carpii sau chiar Tyrageții), nordul fiind asociat negrului.

        Ar fi haios ca Klepidava și Carsidava să fie numite după niște pești. Pentru primul am zis că seamă curioasă cu lat.clupea(=allis shad/alousa; =scrumbia?), printre alte ipoteze, deși nu-i arealul său în Nistru.
        https://en.wikipedia.org/wiki/Allis_shad
        Era o specie de pește în Nistru *chiupa sau *chipa, menționată privind lat.clupea sau îmi amintesc prostii?

        Carsidava din cârjanca (cărșancă?) din *kars-/-e- ”a k. of fish”? :)
        https://hroderic.wordpress.com/2014/04/23/zorcan-si-sinet/

        Aș putea spune mai multe despre harta aia, dar adorm pe toți cu observațiile mele.

        Comentariu de Sorin5780 — noiembrie 19, 2018 @ 10:14 am | Răspunde

        • Și totuși, nu-i curios că Ortelius înconjoară inprecis un teritoriu tribal al Arpilor, cam cât este Rep.Moldova, inclusiv Bugeacul? Desigur, e și un trib germanic trecut acolo (Grutungi, var.Greutungi), laolaltă cu ”Graucenij” (greci, germanici sau altceva), dar cum am mai spus, se încurcă perioadele istorice. Nu știu dacă Arpii/Harpii mai erau contemporani cu triburile gotice, dar primii sunt menționați de Ptolemeu. Ba chiar aveau și o capitală Harpis.

          Am mai spus asta în trecut. Poate atunci când un trib ocupa un alt teritoriu își schimbau puțin numele vechi sau adoptau numele dat lor de un neam vecin. Brygii devin frigieni (Phrygian), dar nu e sigur dacă era un exonim devenit endonim sau rămâne un exonim popular doar în cadrul culturii grecești. Sunt unele dialecte românești care adopta apelativul vlah, dar și popoare care se identifică pe plan internațional cu un nume, iar în țara lor folosesc un endonim; poate și Carpii adoptă un exonim.

          Ar mai fi ideea ca tracii sudici să fi suferit o transformare specifică albanezei: PIE *sk- și *ks devin în albaneza medievală [kh], generalizat azi numai în [h]. https://hroderic.wordpress.com/2013/01/13/hrapa/
          Știm că în diverse perioade au loc multiple infiltrații în Sciția Minor, ba chiar este cedată dinaștilor traci spre administrare, care pun aici garnizoanele lor. Romanii aduc și ei părți ale unor triburi sudice, inclusiv Bessi.

          Nu asta era ideea lui Olteanu privind Haemus < *Kaymus (cu metateza iotului), dar ar putea fi un amendament important transformării fonetice imaginate de acesta.

          PS: de remarcat și ''Tiagola palus'' (Thiagola- ''Θιαγόλα, Ptol. 3.10.4, or τὸ ψιλὸν στόμα''), care poate fi oricare dintre lacurile Cugurlui, Catlabuga sau Chitai. Aș miza pe cel din mijloc, că era probabil mai aproape de ''vărsarea'' antică a gurii aceleia. https://www.bible-history.com/maps/romanempire/Danube-River.html

          Comentariu de Sorin5780 — noiembrie 19, 2018 @ 11:30 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: