Istoriile lui Roderick

Ianuarie 22, 2016

Patul getic

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 12:21 pm

O relatare a lui Heraclit din Pont, citată de Ion Horațiu Crișan, atestă poligamia practicată de geți:

”Fiecare se căsătoreşte cu trei şi patru femei. Sunt unii care au treizeci de soţii. Ei le folosesc ca pe nişte sclave. Au legături trupeşti cu numeroase femei şi se unesc cu ele pe rând. Femeia spală şi serveşte pe bărbatul cu care a trăit. Cele mai multe, după împreunare, se culcă pe pământ.”

Se pare, deci, că pe vremea lui Heraclit din Pont, în locuința getică doar stăpânul casei, ”patriarhul”, dormea în pat, iar soțiile -pe jos (probabil pe rogojini, așa cum până nu demult dormeau țăranii din Câmpia Dunării). Din când în când patul era împărțit cu una din neveste (nu cu mai multe deodată -”se unesc cu ele pe rând”); dar, după consumarea actului, bărbatul rămânea în pat, iar femeia își relua locul destinat somnului, la sol.
Există, în toate acestea, și o necesitate de ordin practic: dacă într-o locuință nu prea mare -cu o încăpere sau două care adăpostesc un bărbat, trei-patru femei și copiii lor- toată lumea ar dormi în pat, paturile ar ocupa prea mult spațiu.

Situația femeilor era destul de înjositoare chiar și din punctul de vedere al unui grec contemporan, care scrie ”le folosesc ca pe nişte sclave”. Când diferența de statut dintre bărbați și femei este disproporționat de mare, e posibil ca la originile societății respective femeile să fi fost chiar sclave. Ne putem imagina un grup de războinici care ocupă o regiune și au urmași cu femei autohtone înrobite; urmașii pe linie masculină moștenesc prestigiul taților, iar fetelor le revine ceva din statutul umil al mamelor.

Amănuntul cel mai notabil din textul citat -”cele mai multe, după împreunare, se culcă pe pământ”- ar putea fi însă interpretat și altfel. Am putea avea mărturia unui ritual de fertilitate, în care femeia care își dorește un copil invocă energiile Pământului-Mamă.

Dormitul în pat trebuie să fi fost pentru geto-daci un gest ritualic de mare importanță. Pentru un om contemporan contează prea puțin pe care parte a patului doarme; când însă regele Oroles își obligă războinicii să doarmă cu capul în locul în care își țin de obicei picioarele, e pentru ei o pedeapsă formidabilă. Desigur, nu e vorba de amprenta olfactivă a picioarelor :), ci de o umilire transpusă în ordinea cosmică a spațiului locuinței:

”Ei, în timpul regelui Oroles, fiindcă nu s-au luptat bine împotriva bastarnilor, ca pedeapsă pentru laşitatea lor au fost siliţi, din ordinul regelui ca, atunci când se culcau, să-şi pună capetele în locul picioarelor şi să facă nevestelor acele servicii care obişnuiau să li se facă lor înşişi. Şi nu s-a schimbat această rânduială până nu şi-au spălat prin curaj ruşinea suferită în război.” (Trogus Pompeius)

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: