Jepi

”JEP, jepi, s. m. (Mai ales la pl.) Arbust din familia pinului, cu ramurile adesea culcate la pămînt; crește în regiunea alpină sub formă de tufișuri (Pinus pumilia); (mold.) jneapăn.” (DLRC, dexonline.ro)

Cuvântul este pus pe seama lui ”jneapăn”, din lat. juniperus. Denumirea de jep (pe care ”în teren” nu am întâlnit-o la singular) este în realitate mai răspândită în Carpați, jneapănul fiind propriu Moldovei și Maramureșului.

” Var. jneap, pl. jnepi, este un sing. analogic pe baza lui jneapăr(i) considerat ca pl. (Byck-Graur 28). Jep, s. m. (ienupăr) este de la forma anterioară (după Pușcariu, Lr., I, 257, ar fi cuvînt celtic, și preindoeurop. după Lahovary 332).” (DER, dexonline.ro)

Nu cunosc argumentația lui Pușcariu, nici pe cea a lui Lahovary; cred însă că e posibil ca jep să fie -într-adevăr- altceva decât o formă derivată din jneapăn.

Atrage atenția de ex. lat. sappinus (fr. sapin ”brad”), ”issu du croisement du gaulois *sappos (”sapin”) (cf. ancien français sap, breton sap, cornique sab), et du latin pinus” (fr.wiktionary.org) -din PIE *sap- ” juice, pitch” (starling.rinet.ru)/ sap- ”to taste, to perceive” (Pokorny). O denumire a unui arbore rășinos poate proveni și din PIE  seip- ”to pour, rain, sift” (OHG sei(p)fa ”săpun, rășină”).

Consoana inițială din jep ar putea fi explicată prin paralela cu alb. gjak ”blood, sap”, ”from Proto-Indo-European *sokʷós ‘sap, resin’ (compare Lithuanian sakaĩ ‘resin’, Ancient Greek ὀπός ‎(opós) ‘sap’).” (wikionary.org, cf. Pokorny (la *s(u̯)ekʷo-s ”sap, pitch”), V.Orel ș.a.).

Poate că la originea lui jep este o formă *geap (care ar putea fi cf. alb. gjak, transformarea IE kʷ > p nefiind însă specifică limbilor trace, ci lb. grecești și unor limbi celtice; rămân însă ca posibilități celelalte două rădăcini menționate mai sus).

Am putea suspecta și o legătură cu

”jip (jípi), s. m. – 1. Snop, legătură. – 2. Arbust, tufiș. – 3. Par, bîtă. Mag. zsúp „snop” (Scriban). În Banat. – Der. jipan, s. m. (arbust; par).” (DER, dexonline.ro)

”Jip” este și un nume regional al jepului (în Oltenia, versanții sudici ai Parângului cel puțin). Posibil doar o coincidență omonimică.

Pentru originea cuvântului ne-am mai putea gândi la rădăcina PIE ĝēi- , ĝī- ”to sprout”  (arm.  ciɫ ”tulpină”); la fel însă gei- ”to turn, bend” ori chiar  ĝebh- ”branch; stick”.

P.S. (6.02.16)

În albaneză jepul (Pinus mugo) se numește dredhaku (seamănă un pic cu rom. maramureșean durzău).

Poate din dredh ”to turn, to rotate” (?), cf. dredhëz ”cord, string”, ”strawberry” PIE *dherg’h- ”to weave, to spin”, cf. starling.rinet.ru și V. Orel. Rom. durzău s-ar ”vedea” și mai clar în această rădăcină.