Istoriile lui Roderick

Mai 15, 2016

Șuierători

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 3:23 pm

ciocăníță, ciocăníțe, s.f. (reg.) șoarece mare de câmp; chițoran, gherlan.” ( dexonline.ro, DAR (2002))

Cuvântul este numele pe care îl poartă în Banat popândăul (Spermophilus citellus). Se poate remarca asemănarea cu sb.-cr. tekunica ”popândău”. Un posibil împrumut din sârbă, *tecuniță devenit *cecuniță (? cf. ”Cimișoara” -Timișoara), iar apoi ciocăniță prin confuzie (cu cioc, ciocan?).

După un dicționar croat (http://hjp.znanje.hr), tekunica este legat de tȅći ”run”, la originea lui fiind PIE tekʷ  ”to flow, to run”.

[În absența paralelei din sârbă, m-aș fi gândit că ciocăniță ar putea reflecta PIE (s)kek- ”to move quickly” (Pokorny; cf. gr. κεκη̃νας (kekē̂nas) ”iepurii”?).

Oarecum asemănător este și turcicul *sɨčgan rat, mouse” (turc sɨčan, tătar sɨčqan, tɨčqan; dintr-o limbă turcică ar proveni ung. cickány ‘field mouse’, din care după Scriban provine rom. chițcan (după Șăineanu și DEX, din ”a chițcăi”)). ]

E interesant și un aspect semantic: popândăul se mai numește ”țâncul pământului”, ori ”cățelul pământului”. Aceasta ar putea indica proveniența sb. tekunica din PIE tek-1 ”to produce; to bear” (gr. tékos  ”child, young”, téknon ”child, cub”).

***

Alte denumiri ”șoricești” aflate în uz -și încă neelucidate- sunt șoacâț și șocâte.

șocî́te m. (ung.?). Olt. Guzgan orĭ șoarice (V. la puĭez).” (Scriban, dexonline.ro)

șoácăț (-ți), s. m.1. Șoarece. – 2. German, neamț (nume injurios, dat și altor străini din Europa de V.). – Var. șoacăță, (1) socîț. Origine incertă, poate expresivă cf. sb. šokac „sîrb catolic”, pe care Candrea îl propune ca etimon al rom., dar care nu poate explica primul sens din rom. Legătura cu slov. štakor „șoarece” (Cihac, II, 391) este îndoielnică. Pentru var., cf. Byck-Graur 26. – Der. șocățesc, adj. (nemțesc; occidental; ciudat); șocăție, s. f. (limbă pocită). Cf. șogan, șonț. ” (DER, dexonline.ro)

șoácăț, -ă (oa dift.). s. (sîrb. šokac, Sîrb catolic). Iron. Catolic, maĭ ales Neamț saŭ Ungur: măĭ șoacățule ! – Și șoacăță f. (vorbind chear [!] de bărbat, ca și baragladină). Munt. și șoachiț. V. boanghin.” (Scriban, dexonline.ro)

E posibil ca primul sens al lui șoacăț / șocâte să fie legat de o invazie a unui rozător nou (șobolanul cenușiu?) venit dinspre Europa de vest. P.d.a.p., șoacăț amintește destul de ușor de șoarece, așa încât putea fi folosit ca denumire glumeață dată animalului.

Șoacăț ”șoarece” (și șuiță?) ar putea să conțină un radical șo-/ șu-, din PIE su̯ei-, su̯i- ”to hiss, whistle” (lat. sibilare > rom. șuiera) sau k̂u̯ei-2 ”to hiss, whistle, etc.” (Pokorny; cf. anglo-sax. hwiscettan ”whistle of the mouse”).

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: