Istoriile lui Roderick

Octombrie 26, 2016

Gențiana

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 10:05 pm

”type of herb, late 14c., genciane, from Old French genciane (13c.) and directly from Latin gentiana, said by Pliny to be named for Gentius, king of ancient Illyria who discovered its properties. This likely is a folk-etymology, but the word may be Illyrian nonetheless, because the suffix -an frequently occurs in Illyrian words.” (etymonline.com)

Atât gențiana (Gentiana lutea), cât și regele Gentius apar pe bancnota albaneză de 2000 de leka.

Numele florii ar putea proveni, cred, din PIE gʷhen-1 ”to swell, abound” ( gr. ion. att. εὐθηνέω `flourish, be in bloom and strength ‘), propus ca rădăcină PIE a numele regelui Gentius (Fick, Tomaschek, Russu), înrudit -după Russu- cu tracul -gentus din antroponime; dar nu din numele lui Gentius. Ori din gʷhen-2(ǝ)- ”to hit”  (cf. let. gìnti ”defend, protect”? e vorba de o plantă medicinală f. valoroasă, cu uz intern și extern).

O caracteristică importantă a plantei este gustul puternic amar (cf. sinonimului ”fierea pământului”). Nu e exclus ca gentiana să reflecte în numele ei acest lucru; un cuvânt (ilir?) cu sensul de ”amar” ar fi putut evolua din PIE gen- ”to pinch, pluck, press, etc.”, ori din rădăcina PIE de mai sus.

În română atât gențiană, cât și ghințură sunt împrumuturi. Probabil nu m-ar fi interesat mult dacă nu ar coincide aparent (și probabil doar aparent) cu reg. geanț ”colț de stâncă”, întâlnit în zona Defileului Dunării.

cleanț (ea dift.) n., pl. urĭ (sîrb. klanac, trecătoare, drum accidentat. V. clanț, clonț). Vest. Loc accidentat plin de petriș, de bolovanĭ, de stîncĭ orĭ de rîpe (BSG. 1922, 163). Colț de stîncă: fugea zdrăncănindu-șĭ paloșu de cleanțurile din cale (NPl. Ceaur, 45). – Și cheanț, janț, zgheanț, stîncă. În Serbia geanț,țanc, colț de stîncă: geanțu de la Babacaĭa.” (Scriban, dexonline.ro)

O simplă căutare google vă poate oferi imaginea geanțului (stâncii) Baba Caia, un ”canin” de piatră ivit în mijlocul apelor Dunării. Cuvântul poate avea chiar acest semantism, reflectând PIE ĝembh- ”to bite, tooth” (?), ca și ”zimț”.

Nu cred că e o variantă a lui cleanț, pentru că în Banat apare chiar cuv. ”cleanț”, împrumut din sârbă. În Oltenia, janț pare să fie var. lui geanț:

janț s. n. – Zer scurs din cașul stors. – Var. janță. Origine incertă. Pare a fi un deverbal al sl. žĕti, žimą, žimeši „a presa”, care nu a lăsat reprezentant direct în rom. Der. nu este clară; și nu se poate afirma cu siguranță că este cuvînt identic cu janț, s. n. (Olt., țanc, stîncă)…” (DER, dexonline.ro)

Atrage atenția și PIE k̂ent- ”to stick”, cu irl. cinteir ”pinten”, gr. kentéō ”prickle, sting”, ori genebh-, genobh- ”peg, stick” (gr. gómphos).

(În istoria blogului, k̂ent- ”to stick” propus ca rădăcină a rom. țintaură -comentariul 2 la https://hroderic.wordpress.com/2013/07/10/tulbela/, @Sorin5780; de asemenea, ghințurea legat de ghimpe (nu prea cred). Dar cred că e posibilă (?) înrudirea denumirilor gentiana și centaureum.

Planta Centaurium erythraea se cheamă și în engleză ”centaury” și ”gentian”. Face parte din aceeași familie ca și Gentiana lutea -Gentianaceae. )

Să fie geanț un cuvânt arhaic rămas de la celții scordisci, care stăpâneau zona în antichitate?

Deși gențiana este o plantă specifică zonei de munte, nu e totuși o ”floare de colț”; înrudirea apropiată cu geanț mi se pare improbabilă.

Anunțuri

11 comentarii »

  1. Tracicul genton (carne) cred că provine din radicalul gʷhen-2(ǝ)- ”to hit”. Probabil că și acel geanț sau gențiana sunt derivate semantice dintr-un verb traco-ilir cu sensul a lovi, a tăia.

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 27, 2016 @ 12:26 pm | Răspunde

    • Despre genton așa scrie și I.I. Russu (cf. Tomaschek). Uitasem tocmai de acest cuvânt tracic, din nu prea multele cunoscute.
      Tot Russu leagă ilirul Gentius de tracul -gentus din antroponime, derivându-le din PIE gʷhen-1 ”to swell, abound”, chiar o să menționez în articol.

      Numele gențianei se leagă, cred, cel mai probabil de gustul ei amar. Poate proveni și din gʷhen-2(ǝ)- ”to hit”.

      Comentariu de Roderick — Octombrie 27, 2016 @ 3:11 pm | Răspunde

    • gʷhen-2(ǝ)- ”to hit” (cf. let. gìnti ”defend, protect”)

      Să nu uităm de asemenea că avem câteva cuvinte din acest radical, așa cum spuneam mai demult. A jintui de exemplu, dar și mai tare, am găsit unul în Banat: jent, s.- plin, îndesat. http://www.banaterra.eu/romana/files/20_dictionar_de_cuvinte_in_grai_banatean.pdf
      Derivate: https://dexonline.ro/definitie/jan%C8%9B

      Ce-am zis despre alb.dëng se potrivește pentru acest acest adj. jent, dar pentru amândouă trebuie pornit de la un verb cu sensul „to thrust”.
      *dʰeygʷ- ‎(“to stick, set up”)
      Au și albanezi un sens pentru burtă la fel cum sanscrita are pentru corp: dangë, belly.

      jântui, vb. – a împrăştia jarul în cuptor
      Sunt probabil mai multe cuvinte de pus sub acel radical, dar din păcate ziua are doar 24 de ore.

      E posibil ca alb.gjind, și corespondenții baltici menționați de mine să aibă o legătură cu radicalul *gʷhen-1 ”to swell, abound”, la fel ca ginta noastră.
      Dacă extrapolez puțin descoperirile lui Gonța și mă joc un pic cu concepte mai modern, neamul era un fel de diviziune mai mică, un clan, iar ginta era un neam mai mare, un trib.
      E bizar cum funcționează mintea mea câteodată. Cred că aș fi fost un foarte bun dacopat/dacoman. Oamenii sunt clar smintiți, nu poți avea o discuție rațională cu aceștia, în schimb, de multe ori pot găsi o explicație foarte bună cu resurse dialectale albaneze și baltice pentru cuvinte acceptate ca fiind latinești de către toți lingviștii. ghiont, ghes
      De exemplu arh. gint (născut), eu l-aș pune pe mentalul alb.pjell (pel to push). Nu găsesc eu oare un verb cu acest sens în lexicul albanez sau IE al lui J.Pokorny? :)

      Țin minte că găsisem un radical pentru neam (kinsman), unul care dăduse și un termen gotic cu câteva coradicale slavice împrumutate de la aceștia. Era pe wiktionary sau pe un blog, iar apelativul ”nentu” intra tot acolo. Avea o form *nith sau *neth.

      Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 21, 2017 @ 1:20 pm | Răspunde

      • E interesant că alb.gjind se învârte în jurul conceptului de oameni apropiați, ceea ce practic îl face să se identifice cu termenul gjiton (neighbor, neighbour) din verbul ngjit. Oare să fie atât de simplu? Oare avem o întreagă familie lexicală din rad. *gʷetw- (lat.betulla)
        alb. gjithë = toate, toți (etim.?) https://en.wiktionary.org/wiki/gjith%C3%AB sau PIE *ghedh- „to unite, join” conform formei dialectale gjidhë.

        Nu-mi amintesc să fi găsit un dialectal *nglit nicăieri, iar ceea ce noi considerăm a fi coradical al său, a înghina (var.îmbina), ar putea fi ori o dezvoltare mai târzie a unui *îngina, ori a îmbina este originalul. Amintesc aici de meglenul binats (gemeni).
        https://en.wiktionary.org/wiki/%C3%AEmbina

        Albaneza ia câte un radical IE din care aproape numai consoanele rămân o constantă (uneori nici acestea, dacă se schimbă genul). La fel putea fi și pentru dacică.

        Am comentat despre aceste posibilități la articolul Despre Sargetia. Mă gândeam pe atunci că ceată ar putea surprinde ”ceva” dacic pe acolo. Nici acum nu cred că eram prea departe de ceea ce-mi imaginez pentru cazul de mai sus. Dar probabil că ceată vine din *kat- ‎(“to link or weave together; chain, net”), o formă proto-dacică *ket din *kat- ‎(“to link or weave together; chain, net”) .
        https://hroderic.wordpress.com/2010/09/29/despre-sargetia/

        IE *gʷetw- „răşină, materie lipicioasă”.

        Înghina poate fi o formă târzie. Avem alternanța ghe/ghi – ge, gi, destul de puțin studiată, fiind cam…puțin atestată.
        Pentru noi, ca daco-romani, radicalul ăsta putea fi ceea ce *bhask este pentru albanezi. Puteam avea și noi un termen *getua (vecin), un termen pentru trib sau clan *gintă și cine știe câte altele.

        Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 21, 2017 @ 2:38 pm | Răspunde

      • „dacopat” este un termen f. simpatic în felul lui.

        Omul este cardiopat dc suferă cu inima, nefropat -cu rinichii, psihopat – cu psihicul etc. Dacă este dacopat, înseamnă că suferă cu dacul. Probabil că există, deci, un dac în fiecare. Unii îl au sănătos, alții bolnav.

        Comentariu de Roderick — Ianuarie 22, 2017 @ 1:57 pm | Răspunde

      • dacus = cool http://www.urbandictionary.com/define.php?term=dacus

        sau Greek dakos ”noxious animal” < daknein ''to bite''

        Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 22, 2017 @ 2:19 pm | Răspunde

  2. Derivarea thr. genton ”carne” din gʷhen-2(ǝ)- ”to hit” (care apare și la Duridanov) rămâne totuși problematică. Și Russu o menționează sub semnul întrebării.

    Ar putea să fie vorba de gʷhen-1 ”to swell, abound”, având aprox. semantica rom. ”frupt”; mâncare consistentă, substanțială, ”de dulce”.
    Să nu uităm obiceiurile alimentare ascetice atribuite tracilor; carnea era destul de probabil supusă restricțiilor, consumată mai mult la sărbători, ca dealtfel -până de curând- și în mediul rural românesc.

    starling.rinet.ru menționează o rădăcină PIE *gAnt- ”a k. of cereals” (hit. kant-, avest. gantumō ”grâu”)

    Comentariu de Roderick — Octombrie 27, 2016 @ 8:10 pm | Răspunde

  3. Planta „ghimbir” (Zingiber officinale) sau „gingiber” întrunește cele două caracteristici amintite mai sus, de amar și de colțuros, provenite din PIE gen- ”to pinch, pluck, press, etc.” și PIE ĝembh- ”to bite, tooth”. Rădăcina plante este iute – amară, iar aspectul ei este de coarne de cerb.

    Cuvantul „ghimbir” provine, asemenea altor denumiri ale plantei în mai multe limbi europene (”Ingwer” în germană, ”gingembre” în franceză, ”ghimbir” în română, ”zenzero” în italiană, ”ginger” în engleză etc.) din latinescul ”zingiber”, împrumutat și el din greaca veche (”zingiberis”).

    Cum India a fost sursa de ghimbir a Europei în antichitate, denumirea greacă este, de fapt, o preluare din limbile vorbite pe teritoriul Indiei în acea perioadă: ”singivera” în pali și ”shringavera” în sanscrită. Aceste denumiri înseamnă ”în formă de corn de cerb”.

    Cu toate că denumirile în majoritatea limbilor europene provin din greaca veche, în mod surprinzător grecii contemporani îl numesc ”piperoriza” (rădăcină de piper), cu referire la gustul iute al rizomului.

    Comentariu de sabinus — Octombrie 30, 2016 @ 3:04 pm | Răspunde

  4. Dacă albaneza ar mai fi păstrat cuvântul aflat la originirea numirii acelui rege, Gentius, e mai mult decât probabil ca forma sa să se fi alterat în timp conform evoluției în timp a acestui idiom. De exemplu, arhaicul gint (gintă) are un corespondent încă folosit în albaneză sub forma gjind. https://sq.wiktionary.org/wiki/gjind
    În dialectele baltice e o familie întreagă de cuvinte cu o istorie captivantă: https://en.wiktionary.org/wiki/%C4%A3ints

    Conform unora, Gentius are o tentativă de explicație etimologică. https://en.wikipedia.org/wiki/Gentius Mă întreb de ce oare alb.gjind n-ar fi autohton în această limbă, așa cum presupun că putea fi și-n dacică. Acele cuvinte care nu intră în procesul satemizării ar putea avea o explicație aparent simplă, este un proces nefinalizat în anumite grupuri lingvistice indo-europene. Mai ales în anumite dialecte laterale mai conservatoare ale acestor grupuri mari de limbi.
    Sunt unele paralele lexicale, chiar originale uneori, între limba vechilor prusaci și albaneză. Poate Gentius semnifica ”bărbat”, identic cu prus. gyntos ‎(“men, husband”) și nu are un sens în relație cu radicalii gʷhen-2(ǝ)- ”to hit” sau gʷhen-1 ”to swell, abound”.
    Îmi imaginez că rad. *ǵenh₁- “to create,” “to give birth” putea da și un sens de ”patriarh” în limbile IE-ene, un începător de neam, un genitor originar.

    Cred că Gentius era sau se considera un fel de pater familias într-un sens mai extins, la nivelul clanului din care se trăgea. https://en.wikipedia.org/wiki/Pater_familias
    Sau poate chiar era doar fiul cel mai mare al regelui Pleuratus, cu drepturi depline asupra moștenirii sale.

    E probabil ca forma Gentius să fi fost cea originală, iliră, nealterată de o eventuală latinizare prin cultura ”dominantă” a vremurilor acelea, iar terminația -us/-os să fie una genitivală, la fel ca arhaicul (latin) -ās (*ā devine *o în limba care va deveni mai târziu cunoscută drept albaneză). Se presupune că această terminație se găsea și-n limba traco-dacilor (Dausdava), la fel ca terminația latină -ae (dacic -e/-i)
    Ar însemna că anticii iliri aveau o familie lexicală mai extinsă.

    PS: pentru gʷhen-1 ”to swell, abound” am dat un albanism.

    Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 27, 2016 @ 7:15 am | Răspunde

  5. Gentzon este numele unui comandant de infanterie care salvează pe Priscus de atacul unor sclaveni în Câmpia Română. http://www.esteo.ro/pdf/MN15.pdf
    Poate fi un nume tracic sau romanic.

    Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 10, 2017 @ 8:13 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: