Istoriile lui Roderick

Octombrie 26, 2016

Gențiana

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 10:05 pm

”type of herb, late 14c., genciane, from Old French genciane (13c.) and directly from Latin gentiana, said by Pliny to be named for Gentius, king of ancient Illyria who discovered its properties. This likely is a folk-etymology, but the word may be Illyrian nonetheless, because the suffix -an frequently occurs in Illyrian words.” (etymonline.com)

Atât gențiana (Gentiana lutea), cât și regele Gentius apar pe bancnota albaneză de 2000 de leka.

Numele florii ar putea proveni, cred, din PIE gʷhen-1 ”to swell, abound” ( gr. ion. att. εὐθηνέω `flourish, be in bloom and strength ‘), propus ca rădăcină PIE a numele regelui Gentius (Fick, Tomaschek, Russu), înrudit -după Russu- cu tracul -gentus din antroponime; dar nu din numele lui Gentius. Ori din gʷhen-2(ǝ)- ”to hit”  (cf. let. gìnti ”defend, protect”? e vorba de o plantă medicinală f. valoroasă, cu uz intern și extern).

O caracteristică importantă a plantei este gustul puternic amar (cf. sinonimului ”fierea pământului”). Nu e exclus ca gentiana să reflecte în numele ei acest lucru; un cuvânt (ilir?) cu sensul de ”amar” ar fi putut evolua din PIE gen- ”to pinch, pluck, press, etc.”, ori din rădăcina PIE de mai sus.

În română atât gențiană, cât și ghințură sunt împrumuturi. Probabil nu m-ar fi interesat mult dacă nu ar coincide aparent (și probabil doar aparent) cu reg. geanț ”colț de stâncă”, întâlnit în zona Defileului Dunării.

cleanț (ea dift.) n., pl. urĭ (sîrb. klanac, trecătoare, drum accidentat. V. clanț, clonț). Vest. Loc accidentat plin de petriș, de bolovanĭ, de stîncĭ orĭ de rîpe (BSG. 1922, 163). Colț de stîncă: fugea zdrăncănindu-șĭ paloșu de cleanțurile din cale (NPl. Ceaur, 45). – Și cheanț, janț, zgheanț, stîncă. În Serbia geanț,țanc, colț de stîncă: geanțu de la Babacaĭa.” (Scriban, dexonline.ro)

O simplă căutare google vă poate oferi imaginea geanțului (stâncii) Baba Caia, un ”canin” de piatră ivit în mijlocul apelor Dunării. Cuvântul poate avea chiar acest semantism, reflectând PIE ĝembh- ”to bite, tooth” (?), ca și ”zimț”.

Nu cred că e o variantă a lui cleanț, pentru că în Banat apare chiar cuv. ”cleanț”, împrumut din sârbă. În Oltenia, janț pare să fie var. lui geanț:

janț s. n. – Zer scurs din cașul stors. – Var. janță. Origine incertă. Pare a fi un deverbal al sl. žĕti, žimą, žimeši „a presa”, care nu a lăsat reprezentant direct în rom. Der. nu este clară; și nu se poate afirma cu siguranță că este cuvînt identic cu janț, s. n. (Olt., țanc, stîncă)…” (DER, dexonline.ro)

Atrage atenția și PIE k̂ent- ”to stick”, cu irl. cinteir ”pinten”, gr. kentéō ”prickle, sting”, ori genebh-, genobh- ”peg, stick” (gr. gómphos).

(În istoria blogului, k̂ent- ”to stick” propus ca rădăcină a rom. țintaură -comentariul 2 la https://hroderic.wordpress.com/2013/07/10/tulbela/, @Sorin5780; de asemenea, ghințurea legat de ghimpe (nu prea cred). Dar cred că e posibilă (?) înrudirea denumirilor gentiana și centaureum.

Planta Centaurium erythraea se cheamă și în engleză ”centaury” și ”gentian”. Face parte din aceeași familie ca și Gentiana lutea -Gentianaceae. )

Să fie geanț un cuvânt arhaic rămas de la celții scordisci, care stăpâneau zona în antichitate?

Deși gențiana este o plantă specifică zonei de munte, nu e totuși o ”floare de colț”; înrudirea apropiată cu geanț mi se pare improbabilă.

6 comentarii »

  1. Tracicul genton (carne) cred că provine din radicalul gʷhen-2(ǝ)- ”to hit”. Probabil că și acel geanț sau gențiana sunt derivate semantice dintr-un verb traco-ilir cu sensul a lovi, a tăia.

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 27, 2016 @ 12:26 pm | Răspunde

    • Despre genton așa scrie și I.I. Russu (cf. Tomaschek). Uitasem tocmai de acest cuvânt tracic, din nu prea multele cunoscute.
      Tot Russu leagă ilirul Gentius de tracul -gentus din antroponime, derivându-le din PIE gʷhen-1 ”to swell, abound”, chiar o să menționez în articol.

      Numele gențianei se leagă, cred, cel mai probabil de gustul ei amar. Poate proveni și din gʷhen-2(ǝ)- ”to hit”.

      Comentariu de Roderick — Octombrie 27, 2016 @ 3:11 pm | Răspunde

  2. Derivarea thr. genton ”carne” din gʷhen-2(ǝ)- ”to hit” (care apare și la Duridanov) rămâne totuși problematică. Și Russu o menționează sub semnul întrebării.

    Ar putea să fie vorba de gʷhen-1 ”to swell, abound”, având aprox. semantica rom. ”frupt”; mâncare consistentă, substanțială, ”de dulce”.
    Să nu uităm obiceiurile alimentare ascetice atribuite tracilor; carnea era destul de probabil supusă restricțiilor, consumată mai mult la sărbători, ca dealtfel -până de curând- și în mediul rural românesc.

    starling.rinet.ru menționează o rădăcină PIE *gAnt- ”a k. of cereals” (hit. kant-, avest. gantumō ”grâu”)

    Comentariu de Roderick — Octombrie 27, 2016 @ 8:10 pm | Răspunde

  3. Planta „ghimbir” (Zingiber officinale) sau „gingiber” întrunește cele două caracteristici amintite mai sus, de amar și de colțuros, provenite din PIE gen- ”to pinch, pluck, press, etc.” și PIE ĝembh- ”to bite, tooth”. Rădăcina plante este iute – amară, iar aspectul ei este de coarne de cerb.

    Cuvantul „ghimbir” provine, asemenea altor denumiri ale plantei în mai multe limbi europene (”Ingwer” în germană, ”gingembre” în franceză, ”ghimbir” în română, ”zenzero” în italiană, ”ginger” în engleză etc.) din latinescul ”zingiber”, împrumutat și el din greaca veche (”zingiberis”).

    Cum India a fost sursa de ghimbir a Europei în antichitate, denumirea greacă este, de fapt, o preluare din limbile vorbite pe teritoriul Indiei în acea perioadă: ”singivera” în pali și ”shringavera” în sanscrită. Aceste denumiri înseamnă ”în formă de corn de cerb”.

    Cu toate că denumirile în majoritatea limbilor europene provin din greaca veche, în mod surprinzător grecii contemporani îl numesc ”piperoriza” (rădăcină de piper), cu referire la gustul iute al rizomului.

    Comentariu de sabinus — Octombrie 30, 2016 @ 3:04 pm | Răspunde

  4. Dacă albaneza ar mai fi păstrat cuvântul aflat la originirea numirii acelui rege, Gentius, e mai mult decât probabil ca forma sa să se fi alterat în timp conform evoluției în timp a acestui idiom. De exemplu, arhaicul gint (gintă) are un corespondent încă folosit în albaneză sub forma gjind. https://sq.wiktionary.org/wiki/gjind
    În dialectele baltice e o familie întreagă de cuvinte cu o istorie captivantă: https://en.wiktionary.org/wiki/%C4%A3ints

    Conform unora, Gentius are o tentativă de explicație etimologică. https://en.wikipedia.org/wiki/Gentius Mă întreb de ce oare alb.gjind n-ar fi autohton în această limbă, așa cum presupun că putea fi și-n dacică. Acele cuvinte care nu intră în procesul satemizării ar putea avea o explicație aparent simplă, este un proces nefinalizat în anumite grupuri lingvistice indo-europene. Mai ales în anumite dialecte laterale mai conservatoare ale acestor grupuri mari de limbi.
    Sunt unele paralele lexicale, chiar originale uneori, între limba vechilor prusaci și albaneză. Poate Gentius semnifica ”bărbat”, identic cu prus. gyntos ‎(“men, husband”) și nu are un sens în relație cu radicalii gʷhen-2(ǝ)- ”to hit” sau gʷhen-1 ”to swell, abound”.
    Îmi imaginez că rad. *ǵenh₁- “to create,” “to give birth” putea da și un sens de ”patriarh” în limbile IE-ene, un începător de neam, un genitor originar.

    Cred că Gentius era sau se considera un fel de pater familias într-un sens mai extins, la nivelul clanului din care se trăgea. https://en.wikipedia.org/wiki/Pater_familias
    Sau poate chiar era doar fiul cel mai mare al regelui Pleuratus, cu drepturi depline asupra moștenirii sale.

    E probabil ca forma Gentius să fi fost cea originală, iliră, nealterată de o eventuală latinizare prin cultura ”dominantă” a vremurilor acelea, iar terminația -us/-os să fie una genitivală, la fel ca arhaicul (latin) -ās (*ā devine *o în limba care va deveni mai târziu cunoscută drept albaneză). Se presupune că această terminație se găsea și-n limba traco-dacilor (Dausdava), la fel ca terminația latină -ae (dacic -e/-i)
    Ar însemna că anticii iliri aveau o familie lexicală mai extinsă.

    PS: pentru gʷhen-1 ”to swell, abound” am dat un albanism.

    Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 27, 2016 @ 7:15 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: