Istoriile lui Roderick

Februarie 12, 2017

Perișoare…

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 11:58 pm

De exemplu cele din ciorba atât de des întâlnită pe mesele românilor:

”PERIȘOÁRĂ, perișoare, s. f. Preparat de formă sferică din carne tocată (amestecată cu orez și cu alte adaosuri), folosit în alimentație, de obicei fiert. – Pară2 + suf. -ișoară.” (DEX 98, dexonline.ro)

”perișoară f. 1. pară mică; 2. un fel de sarmale fără foi: ciorbă de perișoare.” (Șăineanu, dexonline.ro)

”perișoáră (oa dift.) f., pl. e (d. pară 1). Pară mică. Sarma neînvălită [!] în frunză: cĭorbă cu perișoare.” (Scriban, dexonline.ro)

Această explicație simplă mi se pare totuși ciudată. Perișoarele nu au formă de pară; nici nu cred că au avut-o cândva, pentru că ar rezista cu greu la fiert, s-ar desface. Probabil că au fost dintotdeauna sferice, ”meatballs”.

În loc să fie diminutiv al lui pară  ”fructul pomului numit păr” (”lat. pĭra, pl. de la pĭrum, pară”-Scriban), cred că perișoara din ciorbă e un diminutiv al unui cuvânt dispărut, provenind din lat. pila, pilae ”a ball, playing-ball”, ”a ball or globe”, ”ball or lump” (latinlexicon.org); cf. sp. pelota, fr. pelote ș.a.

Mai puțin probabilă mi se pare legătura cu piroșcă:

piróșcă f., pl. ște, ștĭ și șce, șcĭ (rus. pirožók, gen. -žká, dim. d. piróg, piroșcă; pol. pirožk, gen. -žka). Prăjitură compusă din carne tocată saŭ brînză învălită [!] într´o foaĭe de cocă (nu de aluat), de ordinar în formă de jumătate de roată saŭ și rătundă [!] (fr, pâté). V. brînzoaĭcă.” (Scriban, dexonline.ro)

piróșcă, piroște, s.f. – (reg.; gastr.) Sarma: „…atunci fata de uriaș va aduce oala cu piroște la săpători…” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 85). – Din rus. pirožki (Șăineanu, Scriban; Cihac, cf. DER; DEX, MDA), ucr. pyrižky (DEX, MDA).” (DRAM; dexonline.ro)

*

Un sens interesant al cuvântului este menționat în Dicționarul de sinonime al lui M. Seche:

perișoáre s. pl. v. SMIRDAR.” (Sinonime, dexonline.ro)

SMIRDÁR s. (BOT.) 1. (Rhododendron kotschyi) (livr.) rododendron, (reg.) coacăză, cocăzar, iederă, merișor, perișoare (pl.), popdele (pl.), rujă, tulipin, bujor-de-munte, bujorel-de-munte, trandafir-de-munte, vâsc-de-munte. 2. (Vaccinium vitis idaea) merișor, coacăz-de-munte, (reg.) coacăză, cocazar.” (Sinonime, dexonline.ro)

Se observă că specia Rhododendron kotschyi (întâlnită în zona alpină și subalpină a Carpaților noștri) e cunoscută și ca merișor și ca perișoare; și, de asemenea, coacăză și cocăzar. Mai degrabă aici perișoară e diminutiv al lui pară -fructul.

Culoarea atât de caracteristică florilor de smârdar este un fel de ”deep pink” (cf. sin. ”rujă”, ”trandafir de munte”). Totuși, nuanțele de acest gen sunt uneori ignorate în limbaj; Muntele Roșu din masivul Ciucaș a fost denumit așa, se pare, datorită abundenței smârdarului. Nu e exclus să avem în perișoare un adj. coloristic; posibilitățile sunt numeroase aici, dar neconvingătoare; de ex. cf. sanscr. paruṣá- ”spotted, variegated”, gr. dor. pürsó- ”flame-coloured, yellowish-red; with red hair” -din PIE *porǝsw- ”motley, coloured” – starling.rinet.ru; ori cf. magh. piros ”red”, pir ”blush” (aici un pos. împrumut este ”piroșeáță s.f. (reg.) roșeață puternică.” -dexonline.ro, DAR; originea cuvintelor poate fi PIE pū̆r ”foc”); din ”paróșu, -ie, adj. (reg.) foarte roșu.” (dexonline.ro, DAR); din PIE pū̆r ”foc”, direct sau nu (lat. (gr.) pyra, umbrian pir ”foc”, proto-slav pyrь  -sloven zapíriti se ”blush”).

Tot sinonim cu merișor avem alt

PERIȘÓR s. (BOT.) 1. (Pyrola secunda) brăbănoc, merișor, (reg.) verdeața-iernii. 2. (Elymus asper) (rar) limă, (reg.) secăriță, iarba-părului.” (Sinonime, dexonline.ro)

În primul caz intrigă coincidența cu den. științifică (latină) a genului-dată de Linné- pyrola (scrisă uneori pirola), diminutiv din lat. pyrus ”pară (fruct)”, din cauza formei frunzelor -cf. https://es.wikipedia.org/wiki/Pyrola. După DEX 98, cel puțin în cazul al doilea e vorba de un diminutiv din păr (de pe cap).

Pyrola secunda (mai nou Orthilia secunda, brăbănocul) are flori albe, nu roșii, ceea ce face mai improbabilă derivarea ”perișoarelor” dintr-un adj. coloristic. Ceea ce are în comun cu smârdarul e faptul că frunzele le rămân verzi în timpul iernii. Poate că aici rezidă asemănarea lor și sensul numelui -posibil arhaic î.a.c.-, într-o cheie care deocamdată îmi scapă (PIE per-2 ”to try, dare, risk; danger” ?).

În ceea ce privește denumirea de smârdar, ar putea fi în cele din urmă înrudită cu lat. (gr.) myrtus (cf. și den. științifice, Rhododendron myrtifolium).

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: