Istoriile lui Roderick

Iulie 11, 2017

Sanpaeus și alte pâraie dobrogene

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 8:29 pm

O inscripție din vremea împăratului Traian -descoperită de Vasile Pârvan în 1914- menționează câteva nume ale unor râuri (sau pâraie) dobrogene care mărginesc domeniul cetății Histria; e vorba de Horothesia (hotărnicia) legatului Manius Laberius Maximus (100-102 p.Chr.).
Redau textul ei în română, așa cum apare în articolul ”Horothesia Histriei, un „dosar” istoric”, de Florian Olteanu și Lucian Amon (http://drept.ucv.ro/RSJ/images/articole/2008/RSJ1/17OlteanuAmon.pdf):

”Hotarele histrienilor le-am statornicit precum urmează: … Peuce, lacul Halmyris, începând cu teritoriul (?) … argamensilor, de-aici de-a lungul creștetului … până la confluența râurilor Picusculus și Gabranus, apoi de la gura râului Gabranus până la izvoarele acestuia, de aici … pe lângă râul Sanpaeus către râul Turgiculus … de la râul Calabaeus (către mare ?,) aproximativ 517 mii de pași…”

În articolul ”Contribuție la cunoașterea romanității vest-pontice. Studiu de caz: Histria” (https://revistapontica.files.wordpress.com/2011/09/pontica-43-pag-25-33.pdf), Alexandru Suceveanu scrie:
”Trecând acum la a doua parte a analizei noastre, anume aceea a teritoriului cetăţii, primul lucru care se cuvine remarcat cu privire la administraţie este că limitele acestuia erau fixate pe cursurile unor pâraie ale căror nume sunt fie de origine traco-getică (Gabranus, Sanpaeus, Calabaeus), fie curat romane (Picusculus, Turgiculus).”

În opinia mea Sanpaeus este un hidronim scitic, ușor de corelat cu Exampaeus, afluent al Bugului, menționat de Herodot, un izvor sau pârâu cu apă amară:

””Here, then, the Hypanis rises; for five days’ journey its waters are shallow and still sweet; after that for four days’ journey seaward it is amazingly bitter, for a spring runs into it so bitter that although its volume is small its admixture taints the Hypanis, one of the few great rivers of the world. This spring is on the border between the farming Scythians and the Alazones; the name of it and of the place where it rises is in Scythian Exampaeus; in the Greek tongue, Sacred Ways.” ( Herodot, Istorii, http://www.perseus.tufts.edu)

Hidronimul Exampaeus, pe care Herodot îl redă în greacă drept ”Calea Sacră”, nu a fost încă explicat suficient:

”The Greek is probably not a translation of the Scythian word, which may be connected with the Indo-European pani peni== “water.” (Schafarik, Slav. Alt. vol. i. pp. 284. 505.) Potocki (Voyage dans les Steps D’Astrakhan et du Caucase, [p. 1.889]vol. i. pp. 158. 186) places this district between the Boy and the Dnieper, and identifies the spring of bitter water, of which Herodotus (4.81) speaks with the Sinaja-woda, which falls into the Bog, at the village of Bogopol.” (www.perseus.tufts.edu)

Pe un grup yahoo am găsit citată o explicație a lingvistului Oleg Trubachev, plus o informație toponimică; probabil că autorul este de bună credință:

”O.Trubachev suggests an Indic etymology for Exampaeus :
a- negative particle
ksama- (s with a dot) – suitable
payas – water, fluid
„unusable water” – a god name for a bitter spring which spoils water in
Hypanis.
BTW this area is called now in Ukrainian ‘Mertvovod’ – ‘Dead Waters’.”

(https://beta.groups.yahoo.com/neo/groups/cybalist/conversations/messages/12023 )

*Pentru mai mult, vezi comentariile legate de comentariul 3 la https://hroderic.wordpress.com/2014/05/02/dave-dacice-si-antroponime

Exampaios și Sanpaeus/Sanpaios ar dovedi existența unui formant hidronimic scitic, -paios.
Acesta provine deci din PIE pō(i)-2 ”to drink” (Pokorny), cf. sanscr. payas ”water”.

San- (din Sanpaios) ar putea reflecta (?) PIE  sāno-s ”healthy” (lat. sanus), ori sā- ”satiated”; î.a.c. Sanpaios ar însemna ”apa bună (de băut)” sau ”apa sănătoasă/vindecătoare”. (Nu e sigur însă, cred, că PIE s- ar fi dat în scită (?) s/š). 

O alternativă ar fi PIE k’en „empty, puny” (Pokorny), cf. arm. sin, gr. kenó- ”empty, vane”, Sanpaios putând însemna în această ipoteză ”pârâul sec (=gol)”.

Gabranus este după I.I. Russu (”Limba traco-dacilor”) un hidronim tracic, provenind probabil din PIE *gʷebh- „a cufunda”. (Dacă Gabranus s-ar fi păstrat în română, ar fi devenit poate *Găuran, ceea ce sună parcă familiar. Mai probabil e o coincidență.)

Calabaeus nu apare în lucrarea lui Russu (și nici Sanpaeus; să le fi considerat savantul cuvinte străine, non-tracice?). Ar putea proveni (?) din PIE kel-5 ”to drive, force to move quickly”, cf. alb. gheg qil ”carry”, lat. celeber, -bris ”powered, animated”; alternativ, un adj. coloristic poate din kel-4kāl- ”a k. of dark/light spot” (lat. cālīgo ”fog, darkness”).

Aș exclude PIE k̂olǝmā ”stalk; reed” în virtutea faptului că limba geților ar trebui să aibă mai degrabă caractere satem (deși alternanța b/m este dovedită în limbi tracice; *salaba =gr. kálamos ”stuf” ar fi plauzibil).

Anunțuri

10 comentarii »

  1. Niște speculații trase rău de păr din partea mea: sa fie Sanpaios legat de localitatea Cumpăna (la SV de Constanta)? Calabeus = Carasu (Valea Carasu = Canalul Dunăre-Marea Neagră)? Turgiculus = Techirghiol (denumirea turcească a peștelui ”barbun” fiind ”tekir”…)? Revenind la Sanpaios, logica mea s-a bazat pe cuvantul ”șampon” – provenit din hindusul „cāmpnā” ce inseamna ” a apăsa”. De aici și până la ”cumpănă” n-a fost decât un pas. În privința tribului argamenesilor e ușor, fiind vorba cetatea Argamos/Argamum (denumirea antică a lacului/golfului Razim)

    Comentariu de Razvan Mihaeanu — Iulie 11, 2017 @ 10:13 pm | Răspunde

  2. Gabranus poate fi numit după carpen sau un ”mărunțuș” de carpeni ce creșteau pe malurile râului (Gabranus); arealul său de azi ocolește Dobrogea.â
    gr. γαύρος (gávros) = hamsie; carpen
    https://en.wiktionary.org/wiki/%CE%B3%CE%B1%CF%8D%CF%81%CE%BF%CF%82#Greek
    https://en.wikipedia.org/wiki/Carpinus_betulus

    Top. Valea Gabrului (bg. габър,gabŭr), Dolj, pare să provină din bulgară, deși numele proto-slavic este *grabrъ. Probabil e un împrumut din greacă sau tracă.

    În trecut am dat ceea ce cred că au moștenit albanezii: https://en.wiktionary.org/wiki/gobell%C3%AB
    În dacică, adj. *gabru ar fi putut însemna adânc, iar *gabran = gaură sau barc (lac, baltă; loc adânc într-o baltă sau râu).
    Totuși, apropierea de o cetate greacă ar putea indica un nume grec.

    https://en.wiktionary.org/wiki/%CE%BA%CF%81%CE%AC%CE%B2%CE%B2%CE%B1%CF%84%CE%BF%CF%82#Ancient_Greek
    https://en.wiktionary.org/wiki/grabatus#Latin

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 12, 2017 @ 5:58 am | Răspunde

  3. Nu a căutat nimeni să identifice pe teren toate acele toponime și hidronime? Pare destul de simplu dacă luăm ca reper Histria. Se pot extrapola eventualele modificări ale unui curs de râu sau extirparea unei păduri, dar îmi imaginez că nu e cazul. Arheologii ar putea spune mai multe despre acestea.

    Delta înțeleg că a suferit niște modificări substanțiale câștigând teren, iar în rest doar am eradicat câteva păduri. Ce-i una sau două când avem atât de muuuuuuult spațiu împădurit. (25%) :)
    Dacă n-ar fi barierea asta muntoasă, țara noastră ar fi netedă ca palmă unui adolescent încă neafectat de păcatul malahiei. Corect? :)

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 15, 2017 @ 6:01 am | Răspunde

    • Expresia ”ca-n palmă” cred că se referea nu la un teren neted, șes, ci la unul defrișat. Un dicționar corelează această expresie cu ”cât păr în palmă”:

      ”Ca-n palmă sau cât păr în palmă = deloc, nicăieri, nimeni, nimic” (dexonline.ro, nodex)

      Însă mai e ceva: un lat. palma ”a small, round shield, a target” (latinlexicon.org), variantă a lui parma.

      Comentariu de Roderick — Iulie 16, 2017 @ 9:48 am | Răspunde

      • Tema *pal are câteva dezvoltări preromanice: top. Palmatis (câmpie sau bărăcie cf. alb.pellg), alb.pallë (sabie lată; shpatë/rom.spată), reg.pălămidă, alb.pëllëmbë (palmă; *palamba sau *palam)

        https://en.wiktionary.org/wiki/%CF%83%CF%80%CE%AC%CE%B8%CE%B7#Ancient_Greek

        Un dacic *palma ar avea sens prin alb.pallë și rom.a păli, pală.

        Comentariu de Sorin5780 — Iulie 16, 2017 @ 10:46 am | Răspunde

        • Este desigur PIE pelǝ-, plā- „wide and flat” (Pokorny) , de unde *pelǝmā ”palmă”.

          Interesant un derivat cu -n, gr. πέλανος ”flat sacrificial cake, flat coin”.

          Extrem de improbabil totuși să avem un cuv. preromanic în expresia ”ca-n palmă”. Scriban menționează ”neted ca-n palmă” și ”ras ca-n palmă”. Cel din urmă, cf. sensului din DEX ”(în legătură cu pielea omului) fără păr, chel” l-a dat pe primul.

          Comentariu de Roderick — Iulie 16, 2017 @ 12:45 pm | Răspunde

    • Se pot identifica, cu grijă, ținând cont și de vecinii Histriei. Varianta d-lui Mihăeanu, de mai sus, nu poate fi valabilă (ar implica evident un teritoriu prea mare).

      O identificare a cursurilor Gabranus și Calabaeus apare pe harta de la https://en.wikipedia.org/wiki/Scythia_Minor, care este însă ”own work”.

      P.d.a.p., credeam că un nume vechi al Casimcei a fost Naxius, după o hartă a lui Abraham Ortelius. Sursa epigrafică are, bineînțeles, întâietate.

      Comentariu de Roderick — Iulie 16, 2017 @ 9:58 am | Răspunde

    • Exista si expresia „a face palanca”, adica a culca la pamant paiele (palele) dintr-un camp

      Comentariu de sabinus — August 10, 2017 @ 5:20 pm | Răspunde

  4. S-a discutat mult despre vechea romphaie tracică până acum, dar cred că n-am găsit o explicație etimologică mulțumitoare. Probabil că nici nu-i consemnată denumirea tracică, ci paralela greacă a termenului tracic *rombaia sau *rompaia. (*Hrew- “to tear out, dig out” < *Hrewp- )

    A fost comparat cu lat.rumpere, și poate au dreptate aceia. Era probabil o unealtă folosită la runcuire, iar alb.rrëmbej este un coradical. Semantismul acestui verb explică modul cum era folosită romphaia, ca o seceră grea.
    Ar mai putea fi vorba de faptul că-i o armă albă lată, grea și groasă. În acest caz am putea avea un coradical al lit.reib // dacic *riba (gras, grăsime; mare, corpolent) – ie*reib ”fat”
    Sunt sigur că aveau și secere mici, și mari.

    vezi răb (purceluș, ardan) sau ca-rabă (umflat carabă – ca un cimpoi) sau ''A face pe cineva ~ A face să fie umflat (de mâncare sau din alte cauze). 7 Picior de animal. 8 (Pex) Picior de om''
    Semantismul ar fi acela;i cu latinescul pulpă, numai că am avea un derivat cu prefixul ca- ce pare uneori a fi intensificator, la fel ca prefixul albanez ka-. Ar avea sens dacă e același cu lat.com-

    Rabon (râu umflat?)

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 16, 2017 @ 11:16 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: