Istoriile lui Roderick

Octombrie 10, 2017

Ciuia

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 8:54 pm

Am aflat acest cuvânt dintr-o poezie pentru copii scrisă de Marin Sorescu; se numește ”Vârf” și a apărut în volumul ”Cocostârcul Gât-Sucit” (Editura Ion Creangă, 1987):

”Sus la munte numai țepi,
Zadă, brazi, molizi și jepi
Mi se pare că și-o tuia
Și un vultur rău e ciuia,
Dar cu gușa cât gutuia.

El păzește c-un ochi vârful
Și-n prăpăstii vede stârvul,
Cam chiorâș cu celălalt,
Cât e muntele de-nalt.

Desenează tu un pui,
Pe hârtie, că-i al lui,
Ți-l duce și-l dă la pui,
Tot la pui, dar puii lui,
În vârful Ceahlăului.”

Care să fie identitatea acestui ”vultur rău”, ciuia? Să fie cel din ilustrație (aparent o acvilă de munte)? Volumul de versuri a apărut în timpul vieții poetului și e destul de plauzibil faptul că i-a văzut ilustrațiile înaintea apariției, putând sesiza eventual o neconcordanță. Așadar acvila de munte este ”candidatul” cu șansele cele mai mari, oricât de amuzantă ar fi dovada.

Avem

ciuí, pers. 3 sg. ciuiéște, vb. IV (reg., înv.) 1. cârâi. 2. a zgârâia.” (dexonline.ro, cf. DAR(2002))

ciúie sf [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~ / E: nct] (Reg) Ciuma-găinilor.” (dexonline.ro, cf. MDA2(2010))

CIUI s. v. ciuf.” (dexonline.ro, cf. Sinonime82)

cĭúhă f., pl. e (rudă cu cĭuf 1 și 2, cu bg. čuhal, un fel de bufniță, scops zorca, și cu ung. csova, cĭuhă. Cp. și cu cilihoaĭe). Est. Mănunchĭ de paĭe (momîrlan) orĭ de zdrențe atîrnat ca semn orĭ ca sperietoare într´un lan. Cap cĭufulit (buhos). Om urît. – Și cĭuhlă și cĭufă. ” (dexonline.ro, cf. Scriban)

cilihoáĭe și cĭulihoáĭe f., pl.  (fem. d. cilihoĭ. Cp. și cu bulihaĭ). Nord. Un fel de ulĭ maĭ mare. Pasăre mare și urîtă, gobaĭe. Momîĭe, sperietoare de păsărĭ. – Mrom. čĭuligan, pasăre de pradă. V. cĭuhă.” (dexonline.ro, cf. Scriban)

Cilihoi este și un nume al zăganului (Gypaetus barbatus). Amintește -probabil întâmplător- sanscr. cilla ”Bengal kite”, care a inspirat numele vulturului Chil din ”Cartea junglei” a lui Kipling (cilihoi apare în dicționare ca variantă a lui ”ceahlău”, cf. ”cealhău”).

Ciuie ar putea fi un reflex al PIE kē̆u-kū- ”to howl” (”Schallwurzel, teils mit anlaut. k, teils mit k̂” -Pokorny), din care provin numeroase nume de păsări în mai multe limbi europene. O pasăre de pradă cu glas puternic, impresionant. Conexiunea cu ciuf ”smoc” mi se pare mai puțin probabilă.

Anunțuri

1 comentariu »

  1. La ulĭ se mai spune și uliu.

    Interesantă este ramificarea – ciúie VS cĭulihoáĭe.

    Comentariu de Mihai-Radu — Octombrie 11, 2017 @ 6:53 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: