Istoriile lui Roderick

octombrie 10, 2017

Ciuia

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 8:54 pm

Am aflat acest cuvânt dintr-o poezie pentru copii scrisă de Marin Sorescu; se numește ”Vârf” și a apărut în volumul ”Cocostârcul Gât-Sucit” (Editura Ion Creangă, 1987):

”Sus la munte numai țepi,
Zadă, brazi, molizi și jepi
Mi se pare că și-o tuia
Și un vultur rău e ciuia,
Dar cu gușa cât gutuia.

El păzește c-un ochi vârful
Și-n prăpăstii vede stârvul,
Cam chiorâș cu celălalt,
Cât e muntele de-nalt.

Desenează tu un pui,
Pe hârtie, că-i al lui,
Ți-l duce și-l dă la pui,
Tot la pui, dar puii lui,
În vârful Ceahlăului.”

Care să fie identitatea acestui ”vultur rău”, ciuia? Să fie cel din ilustrație (aparent o acvilă de munte)? Volumul de versuri a apărut în timpul vieții poetului și e destul de plauzibil faptul că i-a văzut ilustrațiile înaintea apariției, putând sesiza eventual o neconcordanță. Așadar acvila de munte este ”candidatul” cu șansele cele mai mari, oricât de amuzantă ar fi dovada.

Avem

ciuí, pers. 3 sg. ciuiéște, vb. IV (reg., înv.) 1. cârâi. 2. a zgârâia.” (dexonline.ro, cf. DAR(2002))

ciúie sf [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~ / E: nct] (Reg) Ciuma-găinilor.” (dexonline.ro, cf. MDA2(2010))

CIUI s. v. ciuf.” (dexonline.ro, cf. Sinonime82)

cĭúhă f., pl. e (rudă cu cĭuf 1 și 2, cu bg. čuhal, un fel de bufniță, scops zorca, și cu ung. csova, cĭuhă. Cp. și cu cilihoaĭe). Est. Mănunchĭ de paĭe (momîrlan) orĭ de zdrențe atîrnat ca semn orĭ ca sperietoare într´un lan. Cap cĭufulit (buhos). Om urît. – Și cĭuhlă și cĭufă. ” (dexonline.ro, cf. Scriban)

cilihoáĭe și cĭulihoáĭe f., pl.  (fem. d. cilihoĭ. Cp. și cu bulihaĭ). Nord. Un fel de ulĭ maĭ mare. Pasăre mare și urîtă, gobaĭe. Momîĭe, sperietoare de păsărĭ. – Mrom. čĭuligan, pasăre de pradă. V. cĭuhă.” (dexonline.ro, cf. Scriban)

Cilihoi este și un nume al zăganului (Gypaetus barbatus). Amintește -probabil întâmplător- sanscr. cilla ”Bengal kite”, care a inspirat numele vulturului Chil din ”Cartea junglei” a lui Kipling (cilihoi apare în dicționare ca variantă a lui ”ceahlău”, cf. ”cealhău”).

Ciuie ar putea fi un reflex al PIE kē̆u-kū- ”to howl” (”Schallwurzel, teils mit anlaut. k, teils mit k̂” -Pokorny), din care provin numeroase nume de păsări în mai multe limbi europene. O pasăre de pradă cu glas puternic, impresionant. Conexiunea cu ciuf ”smoc” mi se pare mai puțin probabilă.

3 comentarii »

  1. La ulĭ se mai spune și uliu.

    Interesantă este ramificarea – ciúie VS cĭulihoáĭe.

    Comentariu de Mihai-Radu — octombrie 11, 2017 @ 6:53 am | Răspunde

  2. Cred că ai uitat aici de cioi (nod, umflătură, bătătură) și ciumă din k̂eu-1 ”to swell” (Pokorny):
    ”Și un vultur rău e ciuia,
    Dar cu gușa cât gutuia.”

    ”ciúie sf [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~ / E: nct] (Reg) Ciuma-găinilor.”
    http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpiet&text_number=++1505&root=config

    Mai e ceva legat de acel ciuhurez (ciuf+hurez?). Dacă avem un mai vechi *ciuv(ă) sau *ciuș(ă) cu transformări neclare încă pentru mine, ce ar însemna în acest context. Nu cumva avem ciuf/ciuh + *rez (din *h₃reǵ- 1.to straighten, to right oneself. 2. right, 3.just, conform cu rezema, răzmiș, rast și alte coradicale?)
    https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/h₃reǵ-

    Ciuhă și ceh (Cehul Silvaniei) sunt destul de bizare în limba noastră. Încă nu știu dacă avem o lărgire -g sau -ș aici. Conform lingviștilor care s-au ocupat de dialectele albaneze, un ”ș” intervocalic ar fi dat azi o laringeală ”h”.

    Comentariu de Sorin5780 — martie 19, 2018 @ 1:31 pm | Răspunde

  3. Ciulihoi, -oaie (arom. ciuligan)

    Probabil că forma cea mai veche este *ciuligă sau *celigă, la care se adaugă un sufix augmentativ, -an(ă) sau -oiu, -oaie din vechiul și regionalul -oniu, -oanie.

    M-am uitat puțin pe lista de radicali a lui Starostin, dar nu cred că am găsit forma pe care mi-o imaginez. Ar putea fi o paralelă *k’wol-, *k’wel- din morfemul care dă numele ciorii: *k’woro- ”magpie, crow”

    Mai demult s-a discutat și radicalul proto-germanic *hwelpaną, -az (“to yelp; bark”, Old English hwelp “pup, wolf cub”) legat cumva de reg.șulfă/șulpă.
    „șúlpe, șúlpi, s.f. (reg.) 1. vulpe. 2. femeie de moravuri ușoare.” (DAR)
    https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Germanic/hwelpaz

    Cred că și asta e o lărgire din același radical pentru *ciuligă și nu e *kel- (“to call; shout; cry; make a noise”), cum dau în link, ci *k’welp sau *kwelp (eng.hwelp; dacic șulpe, mai vechi *ciulpe/*ciulpă?).
    Dacă am dreptate, vom găsi *ciulpe, dacă nu.. nu.

    Alte ipoteze pentru acea *ciligă/ciuligă l-ar lega de radicalul ce dă cileandră/ciuleandră (IE *kʷel- ‎“to move; to turn (around), twist”: rom.încelui/celui, șalmă, cealmă(*).

    Probabil că nu vom găsi acel verb de bază, așa cum n-am găsit nici pentru budigă (var.buligă, budigaie, budihace).

    Comentariu de Sorin5780 — mai 31, 2018 @ 2:51 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: