Istoriile lui Roderick

octombrie 15, 2017

Druja

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 11:23 am

Pârâul Druiu (https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2ul_Druiu), afluent al râului Bega Luncanilor, apare pe o mai veche hartă a Munților Poiana Ruscă (H.G. Krautner, colecția ”Munții Noștri”) ca ”Druia”. Muntele din care izvorăște se numește însă Druja.

Druja

Să fie diferența dintre ”Druja” și ”Druia” doar o inconsecvență a cartografilor?

Am putea avea în *drui sau *druie forma nesufixată a lui ”druete”:
”druéte (-éți), s. m. Par, bîtă. Origine necunoscută. După Diculescu 482, din gr. δρῦς; Rosetti, II, 116, îl pune în legătură cu alb. dru „lemn”.” (dexonline.ro, DAR (Al. Ciorănescu))

Druja ar putea prezenta un sufix -jă (?), cf. de ex. ”cârtoajă”:
”CÎRTOAJĂ subst. „om cicălitor” (DLR), prob. < vb. a cîrti; -E. „pantofi răi.” 1. Cîrtoajă, cu s protetic, Scîrtoaje M. (Puc 397). 2. Cartojani s. 3. Cărtogea și Cărtoage tt. (Olt). 4. Prob. Cărtoșa (Ard).” (dexonline.ro, cf. Dicționar Onomastic Românesc, N.N. Constantinescu)

Ținând cont de faptul că gr. δρῦς are și semnificația precisă de ”stejar”, *drujă ar putea însemna de ex. ”stejăret”. (PIE drū- ”tree”)

Din PIE dhreu– ”to crumble, grind” ar putea proveni numele unei roci friabile (cf. let. druska ”crumb”, lit. druskà  ”sare”). Din muntele Druja s-a extras însă o rocă dură, cuarțul; conexiunea cu rădăcina menționată nu este exclusă, cuarțul prezentându-se uneori sub formă de fragmente, ”așchii” cu marginile ascuțite:

”Cuarţul a fost exploatat până în anul 1965 ca materie primă pentru fabricarea sticlei (vitrifiantul). Zăcământul se găseşte pe muntele Druja, pe versantul spre Valea lui Liman, în amonte de localitatea Colonia Fabricii. Straturile de cuarţ de la suprafaţă au fost epuizate, iar cercetare în profunzime nu s-a făcut.” (http://tomesti.ro/2012/03/24/petrografia/)

(Avem un regionalism interesant pentru ”cuarț, cremene”, anume gălătuș, probabil un dublet al fr. galet (intrat și în română, ”bolovan de râu”), a cărui origine este neclară, având surse latine sau galice; wiktionarul francez menționează un gallos ”piatră, stâncă” în galică.)

Desigur, originea mai ușor de acceptat pentru numele muntelui este antroponimul -de origine slavă- Druja. Însă nu concordă cu ceea ce mi-am propus aici, pe acest blog.

Reclame

10 comentarii »

  1. Nu cunosc caracteristica hidronimului Druiu, dar speculând puțin prin prisma radicalilor IE, n-ar merge și cel care dă gr.dromos (race, running; racetrack; course, path) sau sanscr. drāti (“to run”) : *drā-, *der- “to walk, step, run” ?
    https://en.wiktionary.org/wiki/δρόμος#Ancient_Greek

    Druiu ar fi ceva în sensul hidronimelor Repedea și Bistrița, iar Druja ar fi alt derivat din același radical cu sensul (munte) cu pante abrupte, rapide.

    gălătúș s.n. (reg.) 1. boț de mâncare. 2. lovitură la ceafă, ca să poată înghiți. 3. cremene, cuarț. 4. retezătură de copaci.
    sursa: DAR (2002)

    În afară de primul sens, celelalte ar putea avea o legătură cu un radical amintit aici pe site. Cred că avea forma *gʷel- cu sensul a lovi, la fel ca proto-germ.*kwaljanan : http://www.etymonline.com/word/kill

    https://hroderic.wordpress.com/2014/08/02/galda/
    https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/gʷelH-

    Am unele dubii, bineînțeles. Germ. *kwaljanan are sens deoarece cred că provine din limbajul vânătoresc, așa cum indică termenii vechi englezești (vezi link-ul). Probabil că sensul original era a săgeta.
    La noi nu pare să urmeze același parcurs logic, dar tot transpare o temă *gal- a lovi.

    Comentariu de Sorin5780 — octombrie 21, 2017 @ 2:52 pm | Răspunde

    • În Poiana Ruscă e greu de găsit un munte cu pante abrupte. Vf. Druja nu e chiar greu de identificat cu google earth (caută Tomești jud. Timiș).
      Pentru Druiu e posibil ce zici, cf. numelui râului Drava (Pokorny dreu- ”to run”). Dacă numele vârfului vine de la cel al râului, e plauzibil; ceea ce în principiu nu e exclus, cf. de ex. ”Vârful Bistrița” -în Maramureș. Aici e vorba însă de un pârâu mic, izvorând dintr-un vârf din care se desprind radial mai multe pâraie.

      P.S. E posibil ca numele pârâului să fi fost tot Druja. Însă Druiu (Druia) se varsă în Bega Luncanilor între Tomești și Colonia Fabricii, unde au existat mulți alogeni. Poate aceștia să fi modificat denumirea pârâului, din vreo imposibilitate de a-l pronunța pe ”j” (?), fapt despre care trebuie să mă documentez. Am cunoscut de exemplu o spaniolă care nu putea să pronunțe numele zilei ”joi”, ci doar ”ioi” sau ”gioi”. Desigur, spanioli nu au fost pe-acolo, iar ungurii îl au pe j. Cine știe…

      Comentariu de Roderick — octombrie 21, 2017 @ 3:47 pm | Răspunde

      • Pârâul apare ca ”Valea Drujii” chiar în cartea lui H.G. Kräutner (de unde este harta), la pag. 29. Inconsecvență de neamț :)

        Comentariu de Roderick — octombrie 23, 2017 @ 6:04 pm | Răspunde

    • http://www.eilatgordinlevitan.com/druya/druya.html

      Comentariu de Sorin5780 — octombrie 29, 2017 @ 8:54 am | Răspunde

  2. Am putea avea în *drui sau *druie forma nesufixată a lui ”druete”: // rom. drui „lemn gros şi scurt” (v. DLR, s.v.)//

    druete „buştean, buturugă, lemn mai gros în partea de sus a jugului”
    pag.366: https://www.academia.edu/33673691/ETIMOLOGII_ROMÂNEŞTI_CONTROVERSATE._IPOTEZE_ŞI_SOLUŢII_2017_full_text_

    http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpiet&text_number=2912&root=config

    Comentariu de Sorin5780 — noiembrie 7, 2017 @ 9:50 pm | Răspunde

  3. Râurile Bega Luncani și Bega Poieni ar forma, conform lui Frățilă, râul Bega ce izvorăște din m-ții Poiana Ruscă. S-au dat două sau trei ipoteze și nici una Romanică. Eu cred că ambele provin din lat.biga, cu multiple sensuri de a dat diverse cuv.medievale .. car cu două roți și doi cai, creangă, -uță
    Vezi fr.bigue (bigă) sau alb.bigë (twig) paralela lui degë (rom.deag)

    .
    Era și vreo două cuvinte autohtone neluate în seamă de dicționare: bigă (piatră), bigor (izvor carstic), poate și bicaz/bicaș (cremene).
    Dar râurile astea bănățene cred că păstrează un relict romanic, dispărut între timp. Pun pariu că-l regăsim prin dicționarul acelui anonim cu dicționarul său româno-latin sau la un lingvist care cercetează vechi scrieri și toponime,…dar nu se va obosi să-l introducă în lucrări mari, Doamne ferește.

    Aromanian bigã (“rock from the top of a mountain”)
    mag.bőge (porțiune de canal cu două ecluze) nu l-am găsit, dar probabil e împrumut, românesc sau cultic.
    https://www.yumpu.com/ro/document/view/16395970/volum-integral-facultatea-de-litere-istorie-si-teologie/169
    https://en.wiktionary.org/wiki/bigë#Albanian

    Pe următoare pagină mai este un termen vechi potoc. De obicei desemnează loc cu izvoare. Mă întreb dacă nu-i și el un vechi relict dacic, un derivat din potă (izvor) cu sufixul -oc (sufix augmentativ și terminație pentru formații colective)

    Comentariu de Sorin5780 — decembrie 29, 2017 @ 4:16 pm | Răspunde

    • Bigă apare în aromână cu sensul de ”coardă de vie”, echivalent alb. bigë ”twig”.
      Cu sensul de rocă nu este bigă, ci bigâ (cf. dicț. lui Papahaghi).

      Dacă sensul este de “rock from the top of a mountain” amintește oarecum acel toponim Bigla (=”veghi”) analizat de D. Moldoveanu și care în daco-română ar fi devenit *bighe, dar nu e și cazul aromânei. Deci nu asta e explicația.

      Comentariu de Roderick — decembrie 29, 2017 @ 5:03 pm | Răspunde

      • Vezi că s-ar putea strecura unele greșeli. Eu găsesc uneori aceleași cuvinte și cu â, și cu ă (pe net). Am crezut că-i influență bulgară (slavică) la început, acum nu știu. Alteori cred că observ un ɣ (gamaa) grecesc, pe care-l confund cu y.
        Te doare capul cu unii dintre pârțarii ăștia. Măcar de ar avea șanse să-și întemeieze un stat în Balcani, aș înțelege pornirile astea de tip moldovenism sovietic, dar nu au. Șansa lor de a supraviețui ca limbă și cultură sunt legate tot de România, numai de am putea să ne salvăm pe noi mai întâi.

        Comentariu de Sorin5780 — decembrie 29, 2017 @ 5:47 pm | Răspunde

        • Unii, doar unii. Probabil au uitat că ai lor au venit în România în calitate de români. I-aș trimite pe prostovani înapoi în Balcani, să se descurce pe plan local.

          Comentariu de Roderick — decembrie 29, 2017 @ 8:17 pm | Răspunde

    • Am fi putut avea un der.*bigar cu fonetism slavic pentru comitatul medieval Bihar și cetatea Biharea, dar la fel de bine poate fi transpunerea maghiară [a] pentru [o] românesc.

      Nu cred să fi avut alte sensuri afară de aceste două cuvinte, bigă și bigor.

      Comentariu de Sorin5780 — iunie 15, 2018 @ 6:21 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: