Istoriile lui Roderick

ianuarie 22, 2018

Zorilă

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 5:04 pm

”ZORÍLĂ s. m. 1. Personificare a zorilor în basmele populare. ◊ Animal fantastic din basme care se arată în zori. 2. Numele popular al stelei Sirius. – Zori+ suf. -ilă.” (DEX 98, dexonline.ro)

În toate basmele românești pe care le-am citit Zorilă are formă umană (umanoidă) sau neprecizată. N-am întâlnit nicăieri o descriere a unui ”animal fantastic din basme care se arată în zori”. Așa încât nu-mi rămâne decât să ghicesc -în linii mari- înfățișarea acestui Zorilă zoomorf sau chiar teriomorf (în Basarabia Zorilă este unul din monștrii care îi sperie pe copii, cf. memoriilor lui Leo Butnaru -”Lista basarabeană. Copil la ruși”).

În mai multe tradiții culturale -la greci, romani, amerindieni- steaua Sirius (numită popular Zorilă) are ca reprezentare mitologică un câine (Sirius, câinele vânătorului Orion, în mitologia greacă).

Dicționarul lui Șăineanu menționează însă Zorilă ca nume dat vițeilor născuți în momentul respectiv al zilei:

zorilă m. 1. personificarea zorilor (în basme), luceafărul de dimineață: îi sperie cu Miazănoapte sau Zorilă PANN; 2. vițel născut în zori de ziuă.” (Șăineanu, dexonline.ro)

O altă asociere a lui Zorilă cu bovidele apare într-o legendă populară menționată de B.P. Hasdeu, culeasă la Gogoșu-Dolj:

”Despre Zorilă și Murgilă poporul povestește astfel că: un om, anume Novac, a tras cu plugul cu doi boi care purtau acest nume o brazdă de loc de la răsărit la apus, ca sa facă o arătură mare. Boul Murgilă se zice că ar fi aruncat soarele pe coarnele sale la apus și omul acela, văzând că însărează sau murgește și locu nu isprăvise de arat, a rugat pe boul Zorilă de a azvârlit soarele cu coarnele sale la răsărit și din aceasta cauză îl numim Zorilă.” (http://www.viatasiopera.ro/opere/petriceicu-hasdeu/basme/novac_si_boii_sai.html)

Această legendă ar putea avea o origine foarte veche. Boul Zorilă ar putea fi legat nu doar de momentul dimineții, ci și de cel al echinocțiului de primăvară:

”Taurus (Latin for „the Bull”) is one of the constellations of the zodiac, which means it is crossed by the plane of the ecliptic. Taurus is a large and prominent constellation in the northern hemisphere’s winter sky. It is one of the oldest constellations, dating back to at least the Early Bronze Age when it marked the location of the Sun during the spring equinox. Its importance to the agricultural calendar influenced various bull figures in the mythologies of Ancient Sumer, Akkad, Assyria, Babylon, Egypt, Greece, and Rome.” (https://en.wikipedia.org/wiki/Sacred_bull)

Imaginea lui Zorilă, azvârlind cu coarnele Soarele spre răsărit, mi-o amintește pe cea a Boului Apis din Egipt, reprezentat cu discul solar între coarne.

Apis

(imaginea: https://en.wikipedia.org/wiki/Apis_(deity))

Bovidele sălbatice, ca aproape toate ungulatele, sunt animale crepusculare. În vechime, deci, au fost mai ușor de observat în două momente ale zilei: seara (cf. ”Murgilă”) și dimineața (cf. ”Zorilă”).

Să mai notăm și denumirea ”Luceafărul-Boului = planeta Venus (văzută dimineața, înainte de răsăritul soarelui)” (dexonline.ro, DEX 98).

Cel mai probabil, cred, ”animalul fantastic din basme care se arată în zori” era la origine un bovid mitologic.

*

O ipoteză mai fantezistă ar putea fi dezvoltată în legătură cu denumirea de ”Luceafăr porcesc” (sau ”al porcilor”), care este fie ” steaua Aldebaran din constelația Taurului” , fie ”planeta Venus (văzută dimineața, înainte de răsăritul soarelui)” (DEX).

Rădăcina PIE *g’hor- ”pig” (starling.rinet.ru) a dat gr. khôi̯ros ”purcel”, alb. derr ”porc”. Dacă Zorilă este de fapt un… porc, numele lui ar putea fi datorat nu doar legăturii cu momentul ivirii zorilor, ci ar putea reflecta o rădăcină autohtonă *zor- ”porc”, din PIE  *g’hor-, cu o transformare tipică limbilor satem.

3 comentarii »

  1. Dacă religia creștină ar dispărea treptat în următorii o sută de ani, ce ar rămâne ca reprezentare materială? S-ar considera crucea fără Iisus drept un simbol benefic, într-o porcărie de credințe și superstiții amalgamate într-un fel de ”New Age”?

    Probabil nu-s singurul care s-a întrebat dacă credințele geto-dacilor se distilau în câteva obiecte cu valoare de simbol. Într-un articol mai vechi s-a vorbit despre similitudinile dintre indienii Sikh și daci, pe care eu le-aș pune pe seama unor moșteniri indo-europene (dacă nu chiar scito-sarmatice).
    Întrebarea este dacă nu cumva am păstrat și noi ceva din cultura materială a strămoșilor traci, măcar până acum o sută de ani. Prâsnelul îmi pare a se califica la așa ceva, folosit probabil ca rozariul de către călugări, deși în al doilea link ineul respectiv pare să adune mai multe simboluri grafice.
    Inelul de mire mi s-ar părea mai potrivit la mâna unui sacerdot heliolatru!
    https://foto.agerpres.ro/foto/detaliu/8912269
    https://sites.google.com/site/seimenisatdinneolitic/3-1-1-5-inelul-de-la-seimeni-si-pomul-vietii

    Sunt fascinat nu numai de credințe și simboluri, dar în egală măsură de cultura materială de larg consum. Oare putem reface cumva țesăturile tracilor? Avem acele aplice dacice de piept pe care apare o țesătură unică: (min.00:53) https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/evenimente/tezaur-recuperat-18-bijuterii-dacice-sunt-expuse-la-muzeul-national-de-istorie-a-romaniei-421110
    Bunicii obișnuiau să tricoteze diverse obiecte de îmbrăcăminte, apoi era și moda acelor mileuri. Mă întreb despre primele, câtă vechime au în spate? Oare dacii nu purtau bluze tricotate iarna?

    http://collections.vam.ac.uk/item/O107787/pair-of-socks-unknown/

    Comentariu de Sorin5780 — februarie 16, 2020 @ 2:43 pm | Răspunde

    • În general cuvinte sau expresii precum ”creștinism” ori ”lumea creștină” provin din exteriorul fenomenului religios. Nu știu cât de creștin este cuvântul ”creștinism”.

      Pentru un pravoslavnic, un papistaș nu este sau nu era tocmai creștin, ci eretic. Desigur, capii bisericești -în care avem o încredere la cote maxime, nu?- îndulcesc cu orice ocazie situațiunea, în acord cu trendurile.

      Se vorbește despre un ”creștinism rezidual” al europeanului contemporan; un termen probabil bine ales.

      Comentariu de Roderick — februarie 19, 2020 @ 9:35 am | Răspunde

      • În loc de creștinism se uzita ”creștinătate” sau ”creștinăție”, iar în loc de pravoslavnic și blagoslovenie prefer ”drept-măritor” și ”binecuvântare”, căci sună mai românește.

        În ce mă privește, nu există ”încredere la cote maxime” în niciun cap al Bisericii sau în oricine altcineva, dar asta cu ”creștinism rezidual” sună amuzant pentru mine. Ar fi ca urmele de alune din diverse produse, avertisment pentru alergici.

        Comentariu de Sorin5780 — februarie 19, 2020 @ 3:16 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: