Istoriile lui Roderick

septembrie 22, 2018

Mârșițe

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 12:26 pm

Cuvântul -regionalism din Munții Apuseni- denumește mlaștinile eutrofe. În momentul de față nu apare în dicționarele online și nici măcar în căutarea google (în nicio variantă -”mârșiță”, ”mârșițe”, ”mîrșiță”, ”mîrșițe”). Este menționat într-un curs de Hidrologie (Ion Pișota și Iuliu Buta, E.D.P. 1983).

O asemănare superficială cu engl. marsh poate indica doar originea în aceeași rădăcină PIE morimōri ”sea”, din care se spune (cf. Tomaschek, I.I. Russu ș.a.) că avem actualul nume al Mureșului, din anticul Marisia sau Maris.
Mai problematică fonetic ar fi originea în PIE merk-1, merĝ- ”to rot” (lat. marceō ”to be faint, droop”, galic mercasius ”mlaștină”).
Altă posibilitate ar fi IE meu-r(o)- din meu-1 ”wet; dirt; to wash, etc.” (arm. mōr ”mlaștină”, rus muráva ”Meadow grass”, dial. ”mold”).

Legătura cu sb.-cr. mȓs  ”food containing meat and animal fat/ fast-free/non-fast days”, la originea lui mȑšav (=mârșav), cf. http://hjp.znanje.hr, mi se pare improbabilă.
Atrage atenția însă
”MÂRȘÁLĂ s. f. (Reg.) Mâzgă depusă pe pietrele care stau în apă.” (dexonline.ro, Dicționarul limbii române moderne),
care are probabil aceeași origine ca ”mârșiță”. Pentru radicalul *mârș- se poate lua în calcul o origine autohtonă.

10 comentarii »

  1. Mi se pare extraordinara aceasta scotocire in adancurile limbii, dupa comori de felul acesta!
    Multumesc! Citesc cu maaaare placere ce scrii!
    Numai bine!

    Comentariu de ecoarta — septembrie 22, 2018 @ 2:06 pm | Răspunde

    • Vă mulțumesc. Acum să nu exagerăm. Fiecare cu ”piticii” lui.

      Comentariu de Roderick — septembrie 22, 2018 @ 5:43 pm | Răspunde

      • Noo, bine, no! Acuma ce sa facem, ii gazduim si-i dam inainte!
        Spor in toate!

        Comentariu de ecoarta — septembrie 22, 2018 @ 7:12 pm | Răspunde

        • Mulțumesc!
          Tot omul își face de lucru. Odată l-am întâlnit pe unul dintr-un sat cu 3 locuitori. Cosea fânul. Nu avea vacă, nici alte animale, nici măcar un câine (să mănânce fân, de foame). L-am întrebat de ce-l mai cosește. ”Ca să-i dau foc”, mi-a răspuns. Probabil că nu glumea.

          Comentariu de Roderick — septembrie 22, 2018 @ 7:43 pm | Răspunde

          • Am râs! Multumesc!

            Comentariu de ecoarta — septembrie 22, 2018 @ 11:21 pm

  2. Încă un exemplu de terminație care nu-i diminutivală și probabil că nici moțională (feminizantă în acest caz). Dar poate fi o veche terminație de ”plurale tantuum”, -ia.

    Mai sunt termeni regionali cu sensul de mlaștină care nu intră în dicționare (boaică, zopină, bară, stamnă) sau dacă sunt atestați, nu-s cunoscuți dincolo de blogul ăsta. Unul l-am găsit anul ăsta într-o carte de D.Loșonți, zerde (loc mlăștinos).
    a XV-a pagină: http://inst-puscariu.ro/Dumitru%20Losonti%20-%20Toponime%20-%20OW.pdf

    Păstrarea lexicului dacic (nu zic că mârșiță sau *mărșiță e autohton) depinde probabil de vitalitatea sa sub asaltul slavic și latin. Sunt sigur că înaintea ca Slavona să influențeze puternic graiul nostru (după sec.IX), aveam numeroase cuvinte dacice regionale care-și restrâng foarte mult spațiul de difuzie (până-n sec.XIX).
    Foarte probabil ca stamnă și bară să fi avut o întindere generală în românime, primul fiind latin și (posibil) dacic, iar secundul dacic și balto-slavic.

    Dacă mârșiță provine din rad. *merk-1, merĝ- (”to rot”), nu cumva mârșav și Alb.mërshë (=cadavru, hoit) sunt coradicale? Ar fi o mică critică privind termenul Albanez (dar și cei dacorom.), căci la ei ar fi dat o africată, apoi o consoană fricativă (th, dh), dar nici radicalul de mai sus nu-i clar dacă avem două consoane palatale sau doar una (*ĝ).
    Aceiași radicali îi foloseam și eu pentru a explica toponime pierdute și actuale: Marcodava, (defileul și dealul) Marca sau loc. Mărgău (din Lat. mergere sau legat de hidronimul Marga și reg. morghină, mărghilă?). Ultimul cred că-l asemănam cu un baltic Markelis, topilă pentru in. Cred c-am lăsat și un coradical tracic de pe situl lui Duridanov.
    http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=1305&root=config

    Comentariu de Sorin5780 — septembrie 24, 2018 @ 8:41 am | Răspunde

    • ”Câteva urme ale organizaţiei de stat slavo-române” (pag.148)
      http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/dacoromania/pdf/BCUCLUJ_FP_279430_1920-1921_001.pdf

      Între Maramureș și Mureș se vorbește în link despre o organizare statală slavo-română (Menumorut), cu terminologie slavonă ca-n Croația medievală (sec.IX-X), dar de un caracter straniu, germanic (longobard sau franc).
      Cea mai lungă durată cred c-au stat gepizii, dar mai sunt și alți germanici care probabil influențează organizarea noastră politică. După cum descria un istoric Maramureșul lui Bogdan pare că mai târziu varegii vor influența organizarea noastră sub cnezi și voievozi.
      Posibil să fi păstrat caracterul germanic de organizare peste care se suprapune terminologia slavonă, dacă are vreun sens. Spun ce-mi vine-n minte acum. Nu cunosc deloc organizarea vechilor state germanice, nici ce-au realizat Longobarzii în nordul Italiei, după ce vor anihila alături de Avari puterea gepizilor, lăsând în urmă toate posesiunile lor.
      Curioasă și acea asemănare de terminologie cu ale croaților (jupe-jupani/jupâni, ohabă, prisacă, etc.). Este oare posibil ca Slavii Albi din Galiția să fi coborât în Crișana (Mare) și interfluviul Tisa-Dunăre, să fi rămas suficient timp încât să ne lase terminologia lor, apoi când condițiile din Dalmația erau propice unei invazii să fi coborât cu cățel și purcel spre Dalmația?
      Francii ajung și ei să ocupe Panonia de la Avari, deci puteau influența organizațiile politice ale Slavilor și Românilor. N-ar fi nevoie să ne ducem până la Longobarzi sau Gepizi.
      Ca fapt divers, aveam o discuție privind câteva râuri vestice de pe vremea ocupației germanice a primului mileniu creștin: Gilpil, Milliare, etc.

      Comentariu de Sorin5780 — septembrie 24, 2018 @ 9:08 am | Răspunde

      • Am găsit o legendă despre arvați (croați), într-o antologie de Gh. Zarafu, editura Blassco.
        ”Odată venind arvații prin părțile astea, au luat mulți creștini în robie. Între ei era și un român din satul nostru.”

        Interesant e că ”arvații cei cumpliți” par să fie păgâni. Legenda trebuie să fie culeasă de undeva de la Dunăre, cf. și unui regionalism (ghimie =corăbioară). Înainte ca arvații să-l treacă Dunărea, românul scapă și se întoarce acasă. Pe drum, însă, e nevoit să se ascundă o zi întreagă într-un lac, de teama unei ”gloate de păgâni”, respirând printr-o țeavă de cucută,

        Croații erau creștinați parcă prin secolul 9; ar putea fi doar vorba de o portretizare convențională a invadatorilor, ca ”păgâni”, opuși creștinilor pașnici ai locului. Ne-am învecinat vreodată cu croații la Dunăre?

        Comentariu de Roderick — octombrie 3, 2018 @ 7:22 pm | Răspunde

        • Depinde ce parte a Dunării se are în vedere, dar cred că e tot sud-vestul țării, nu Dunărea mijlocie. Cei mai aproape Croați în Evul Mediu sunt cei de lângă Voievodina.
          În De Administrando Imperio, Heraklius este lăudat că populează Balcanii devastați de către Avari cu Croați, dar eu cred că sunt confundați cu Sârbii pentru că vorbesc limbi foarte similare. Unii nu le deosebesc nici măcar drept dialecte ale aceleiași limbi.
          Arheologic, concentrația cea mai mare de morminte ale războinicilor croați datează (încă) din sec.9 pe coasta Dalmației; cel mai devreme în sec. VII , cel mai târziu în sec.VIII, trebuie să fi coborât de undeva din Ungaria de azi. Poate au fost vecini cu Vlahii lui Kekaumenos pe Sava și Dunăre în sec.X.
          Bacea: https://paganelis.wordpress.com/2015/11/01/despre-bacea/
          https://paganelis.wordpress.com/2018/08/09/vechimea-pastoritului-in-spatiul-carpato-balcanic/

          Heraklius seamănă în mare cu madam Merkel și ”Osama” Obama, doi idioți utili elitelor globalizante, lăudați pentru faptul că încurajează și înlesnesc imense valuri de migranți. Pe ăștia nu-i interesează ce efecte pe termen lung vor avea aceste colonizări ilegale cu elemente agresive, nici nu cred (ei înșiși) în prostiile cu care se justifică.
          Peste vreo două secole și multiple atrocități, stânga politică din viitor va plasa vina doar pe umerii dreptei, așa cum fac mereu paraziții ăștia.

          Ghimie e turcism.

          Comentariu de Sorin5780 — octombrie 4, 2018 @ 6:44 am | Răspunde

          • Legenda e probabil mult mai nouă, legată de ocupația de mercenar a croaților; arvat chiar însemna și ”mercenar”.

            Cf. dexonline

            ”arvát, -ă s. (vsl. Harvatŭ). Vechĭ. Croat, Horvat. Pl. Mercenarĭ zavergiĭ jăfuitorĭ.” (Scriban)

            ”Arvați m. pl. 1. vechiul nume românesc al Croaților; 2. mercenari din timpul Zaverei, vestiți prin jafurile lor. [Ung. HORVÁT, croat].” (Șăineanu)

            ”arvat2, ~ă [At: N. COSTIN (1780), ap. HEM / Pl: ~ați, ~e / E: vsl ѣapвaт] (Înv; cuvânt literar la scriitorii vechi) 1-2 smf, a Croat. 3 sm Mercenar. 4 sm (Dep) Zavergiu jefuitor.” (Micul Dicționar Academic -2010)

            Comentariu de Roderick — octombrie 4, 2018 @ 8:25 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: