Istoriile lui Roderick

ianuarie 30, 2019

La răscruce de vânturi

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 9:45 pm

În țara noastră bătută de vânturi, acestea au foarte multe nume. Le-am întâlnit într-un articol (http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/V2524/pdf ): Alina Bursuc, ”Denumiri ale vânturilor din perspectiva proiectului ”Terminologia românească meteorologică (științific vs popular) a fenomenelor atmosferice. Studiu lingvistic”. O adevărată comoară, zic eu.

În cele ce urmează, câteva observații în legătură cu denumirile cu etimologie necunoscută (cf. autoarei): câinar, cornovel, mocran, moșoi, pislea, sfârtoană, sieș, șorlea, vocot, zăliște.

Mocran

Vânt din Crișana; articolul nu menționează direcția din care bate.
Probabil în legătură cu sl. mokrŭ „umed”.
Avem
”mócrotă (-te), s. f. – Umoare, secreție. Sl. mokrota, din mokrŭ „umed”. Sec. XVI, înv. Cf. moceră.” (Al. Ciorănescu, DER, dexonline.ro)

Moșoi

Cf. articolului, înseamnă ”alizee”; surprinzător, desigur, pentru că alizeele bat doar în zonele tropicale. Probabil un cuvânt împrumutat de marinari (?), dublet al lui ”muson” și influențat de ”moș”.

”monsoon: 1580s, „trade wind of the Indian Ocean,” from Dutch monssoen, from Portuguese monçao, from Arabic mawsim „time of year, appropriate season” (for a voyage, pilgrimage, etc.), from wasama „he marked.” ” (etymonline.com)

Sfârtoană

În Transilvania; înseamnă, cf. articolului, ”vânt, ploaie, zăpadă”.
”sfârtoánă, sfârtoáne, s.f. (reg.) 1. pală de vânt cu ploaie sau cu zăpadă. 2. (fig.) acces de furie.” (dexonline.ro, DAR(2002))

Este ciudată asemănarea cu ”furtună”, care după Ciorănescu provine din lat. fortūna, iar după DEX din ngr. furtúna. Alte corespondențe posibile ar fi cu ”vârtej”, cu interjecția ”sfâr”, ori cu sl. svirati ”whistle, blow”, din PIE su̯er-2 ”to hiss”.

Sieș

În Transilvania.
siéș s.n. (reg.) vânt aspru și uscat care suflă de obicei iarna.” (dexonline.ro, cf. DAR(2002))

E posibil să avem în acest cuvânt o rădăcină autohtonă, însemnând ”nordic”, din PIE seu̯i̯o- ”left” (omul care stă cu fața spre răsărit are nordul în stânga și sudul în dreapta); v. și articolul despre râul oltean Sâi, la https://hroderic.wordpress.com/2014/10/06/sai/  . Conexiunea semantică între ”nord” și ”stâng” este veche în limbile IE.

Alte soluții etimologice ar fi (?) magh. szeles ”windy”, ori -mai puțin probabil- sl. suha ”uscat”.

 

Vocot

În Transilvania.

vócot (-te), s. n. – Furtună. Origine necunoscută. Legătura cu mag. vak „orb”, acuz. vakot (Tiktin) nu este evidentă.” (dexonline.ro, DER)

Un cuvânt despre care am mai vorbit (https://hroderic.wordpress.com/2012/09/12/viscolul-in-care-dispare-s-si-doua-legi-fonetice/).

Alt posibil cuvânt autohton, poate din PIE *dhwek- „to blow” ( v.ind. dhūka- „vânt” , lit. dvãkas „respiraţie, miros, duhoare”).

 

Pislea

În Muntenia; bate dinspre sud.
Aici sunt desigur tentat să-l pun pe seama PIE peis-2 ”to blow” (>lat. spirare).

Desigur, trebuie prudență și în acest caz. Pislea este și nume de familie, întâlnit mai ales în Oltenia (cf. nume.ottomotor.ro).

 

Șorlea

În Transilvania; un vânt puternic, care bate dinspre răsărit.

”Șorlea” este întâlnit și ca antroponim și în toponimie.

Dacă denumirea vântului este arhaică, ar putea proveni din PIE k̂ēu̯ero- ”north wind” (lit. šiaurỹs).

Atrage atenția și asemănarea cu șorliță , cuvânt cu care, într-un fel sau altul, s-ar putea înrudi (v. https://hroderic.wordpress.com/2014/03/01/sorlita/)

 

Zăliște

ZĂLÍȘTE, zăliști, s. f. (Pop.) Direcția, bătaia vântului. – Et. nec.” (dexonline.ro, DEX 98)

Un radical zăl- ”vânt” ar putea proveni dintr-o limbă turcică (?), alta decât turca.

Din proto-turcicul *jẹl ”wind” provin kazahul  žel, tătarul  ǯil; magh. szél ‘wind’ provine din bulgara turcică, cf. starling.rinet.ru.

 

Câinar

În N-E Munteniei. Este echivalat în articol cu austrul și băltărețul, ceea ce este destul de neclar, pentru că băltărețul este (era) un vânt umed, iar austrul unul uscat.

câinár s.m. (pop.) vânt de miază-zi; austru, băltăreț.” (DAR (2002))

Înclin spre a doua variantă; un vânt uscat, nefast, ”câinos”, ca austrul vara:

AÚSTRU s. (MET.) (pop.) sărăcilă, traistă-goală, (reg.) vântul negru. (~ este numele unui vânt secetos.)” (dexonline.ro, cf. M. Seche)

E posibil, oare, să avem în acest cuvânt o ”amintire” a lat. canicula?

canicúlă sf [At: DA ms / Pl: ~le / E: fr canicule, lat canicula1 Perioadă în care steaua Sirius răsare și apune o dată cu soarele (22 iulie – 23 august). Căldură dogoritoare specifică zilelor calde de vară Si: arșiță, dogoare, zăduf, zăpușeală.” (dexonline.ro, Micul Dicționar Academic, ed. a II-a)

 

Cornovel

Vânt dobrogean; bate dinspre sud. Mai există varianta

cornovál sms [At: BUD, P. P. 5 / E: nct] (Îrg) Vânt de miazăzi.” (dexonline.ro, Micul Dicționar Academic, ed. a II-a)

Dacă direcția din care bate este de fapt sud-vest, ar putea corespunde cu ”Cornul Caprei”, nume de vânt și -interesant- în unele locuri nume al direcției spațiale SV (v. https://www.verticalonline.ro/monografia-comunei-baia-fier-4).

Terminația în -el ar putea indica un nume turcesc (tc. yel=vânt, Carael= Vântul Negru). Tot turcească ar putea fi și particula -ov(a)- (tc. ova ”câmpie”).

Am remarcat denumiri similare în toponimie, dar la mari distanțe: Cornova (Rep. Moldova), Kurnovo (Bulgaria, partea de V). Mai apropiat geografic este Kranevo, care a făcut parte din fostul județ Caliacra.

Tot în partea de sud a Dobrogei, în Bulgaria, se găsește Cărvuna (bg. Kavarna), care numai printr-o confuzie ar fi putut da naștere denumirii vântului.

 

Un comentariu »

  1. Băltărețul este un vânt cald care bate dinspre bălțile Dunării (miazăzi), ca austrul, dar am propus într-un comentariu ca austrul să se fi confundat cu un vânt autohton mai vechi: Lithuanian áušti (“to cool off”) – arom austru (vânt rece din est)
    Cred că originalul fonetic era *auștrᶏ și, la fel ca áušti”, provine din radicalul care dă lat.auctumnus, autumna, PIE *h₃ewǵ- (“cold”, Old Irish úacht ”cold, coldness”, úar/galez oer ”cold”, Let. auksts “cold”, Arm. ոյծ oyc ”cold, cool”).

    Am mai discutat ipotezele diverselor transformări fonetice specifice grupului traco-ilir. Dacă e alipit de /t/, ǵ devine /s/ sau /ș/ (vezi rast2), însă dacă era o cons.lichidă am fi avut *augruș (Proto-Celtic *ougros).

    Vócot poate fi un dac.*vāk- cf. PIE *wekʷ- (“to speak, to sound out”) dacă-i furtună cu tunete, dar bănuiesc că merge mai bine *(a)wē- ”to blow (of wind); wind” cf. gr. ἄημι (áēmi ”I breathe, blow”) dacă am ar fi avut și o lărgire cu sufixul verbal -icō (“indicating frequent or repetitive action”). Deci ar fi avut un verb *vāk-ō și un derivat vócot.

    Comentariu de Sorin5780 — iulie 18, 2019 @ 8:29 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: