Istoriile lui Roderick

decembrie 12, 2019

Copârcel

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 7:03 am

Un cuvânt care apare în balada ”Costea și Fulga”, culeasă în Valea Timocului:

”Și mi-avea Costea, mi-avea
Patruzeci de câini bătrâni,
Care păzea pe la stâni;
Și o sută de copârcei,
Care umblă după oi;
Mai avea și pe Guda,
Pe Guda, căța bătrână,
Fără nici un dinte-n gură.”

Nu am găsit cuvântul în dicționare. Probabil are o circulație restrânsă la Valea Timocului, eventual și Oltenia sudică.
Aparent este un împrumut din turcă: köpek = câine, diminutivat și cu un r infix.
N-aș putea spune care a fost evoluția formei cuvântului.

Tc. köpek provine din proto-turcicul *köpek ” 1 dog 2 hound 3 sheep-dog 4 yard dog 5 puppy” (starling.rinet.ru).

Aceeași origine turcică o are ung. kopó ‘bloodhound’ (din care avem rom. copou și copoi); și probabil rus. кобель ”dog, male-dog”, despre care site-ul citat menționează: ”it was attested for the first time in 1599 as a term for a hounting hound”.
Pare deci să fie vorba de o rasă anume de câini de vânătoare (”copoii”), de origine turcică, care s-a răspândit la mai multe popoare. Numele trebuie să se fi extins apoi și la alte rase, în limba rusă ajungând să însemne, simplu, ”câine”.

”Copârceii” sunt însă câini ciobănești care însoțesc turma; sensul 3 al rădăcinii turcice, pe care îl are ”köbelek”, cuvânt din limba kumyk (vorbită în Daghestan, Ossetia de nord și Cecenia), rudă apropiată a cumanei.
Forma diminutivală ar indica niște câini de talie mică, probabil câini de întors oile.

3 comentarii »

  1. Gudă mai înseamnă ”cățea” și ”haită”.

    Ciobanii iau un câine de vânătoare (”copoii”) de la turcomani și-l transformă într-unul ciobănesc? Dar așa zice dicționarul și despre dulău (*do-low) pseudo-slavic. Se poate trece peste instinctele înnăscute ale patrupedului? Sunt rase specializate, ameliorate pentru anumite caracteristici fizice și tendințe, ceea ce între unul de vânătoare și unul ciobănesc nu-i asemănare.

    Ai observat sufixul diminutival -cel? Eu cred că acest copârcel este format în străromână, iar tema este un foarte vechi termen păstoresc pierdut din dacoromână, dar păstrat în Balcani prin arom.cupie (turmă), gheg kopé (f. ”heard, flock; sheepfold; nest-egg”) – lat.cōpia [supply; abundance; (in the plural) troops, forces].
    Deci am avea *cupiă, cupie și un derivat *cup(i)áriu diminutivat (-cel, -cea) spre copârcel (mai vechi *copărcelu). Voila!

    Comentariu de Sorin5780 — decembrie 13, 2019 @ 9:26 am | Răspunde

    • Sufixul diminutival ar fi -el.
      Tc. (?) köpek > copâc > copârc. R infix ar trebui explicat, dar există dublete de acest gen: fâță – fârță, ciopată-ciopartă.

      Dublul sens de ”câine de vânătoare” și ”câine de stână” ar apărea încă de la proto-turcicul *köpek.
      Unele rase de câini pot performa activități multiple. Ciobănescul de Caucaz e folosit la vânătoarea de urși. Rasa maghiară Pumi, un câine ciobănesc (de întors turma), a fost folosită și la vânătoarea de mistreți.

      Există și un proto-turcic *köp ”many” (tc. köp ), dar și un slav ку́па „the totality of objects, mass”, care a dat s.-cr. kȕp “congress, assembly”, pol. kupa ”heap, crowd” (PIE *kAup- ”heap”, după starling.rinet.ru, din aceeași rădăcină nostratică precum proto-turcicul *köp).

      Avem
      ”cupí (-pésc, -ít), vb. – 1. A însăila un material, printr-o cusătură ușoară. – 2. A încolți, a strînge. – 3. A coborî brăzdarul plugului. Sb. kupiti „a aduna, a strînge” (DAR). – Der. cupit, adj. (Trans., avar, zgîrcit); cupenie, s. f. (avariție). Cf. cupeț.” (DER, dexonline.ro)

      De menționat sunt însă
      ”copârcíe sf, af [At: COMAN, GL. / P: ~ciie / Pl: ~ii / E: nct] (Reg) 1-2 (Femeie) înaltă și subțire.”
      ”copârștói sm [At: I. CR. IV, 188 / E: ns cf cătărig] (Reg; d. copii) Deșirat.”
      ”copârștios, ~oasă a [At: CIAUȘANU, GL. / V: ~păr~ / Pl: ~oși, ~oase / E: copârștoi] (Reg) Deșirat.” (”Micul Dicționar Academic”, dexonline.ro)

      Explicația lui Ciorănescu ar fi aceasta:
      ”coporîie (coporấi), s. f. – 1. Mîner de coasă. – 2. Nume dat celor trei stele din constelația Cefeu. – Var. coporîșcă, toporîie, toporîșcă. Mag. kaparó (Candrea); var. indică o contaminare cu topor(ișcă). Cf. și bg. kopralja „prăjină”, de unde copreală, s. f. (prăjină, par), cuvînt legat de copală, s. f. (prăjină), în Trans., și copaiță, s. f. (prăjină pe care se pun de obicei fîșii de coajă uscată de copac, la care se dă foc, în anumite obiceiuri populare din Trans.), copîrșoi, s. m. (persoană slabă).” (DER, dexonline.ro)

      Dacă acești ”copârcei” sunt de fapt niște câini zvelți, subțiri? Ori e doar omonimie, cum aș crede.

      ”Copârcel” ar putea fi un hapax. Cine știe

      Comentariu de Roderick — decembrie 13, 2019 @ 10:08 pm | Răspunde

  2. Punctul slab al etimologiei tc. köpek > rom. copâ(r)c este vocalismul: ar fi trebuit să dea rom. *chiopec, cf. tc. kör > rom. chior.

    E posibilă însă o alterare a vocaliei inițiale, poate prin contaminarea cu alte cuvinte.

    Comentariu de Roderick — decembrie 13, 2019 @ 10:35 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: