Istoriile lui Roderick

December 27, 2021

Maier, bour negru

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 10:53 am

Într-un articol din revista ”Carpații”, (12/1937, pag. 370) sunt citate câteva variante ale unei colinde în care motivul central este un bour negru care poartă între coarne un leagăn. Într-o variantă culeasă de pe Valea Nistrului, numele bourului este Maier:

Maier, Maier, bour negru,
Mai încet cu coarne-a tăli
Mi-i sminti odoarili meii…”

Aș vedea în acest ”maier” -fără legătură cu germ. Meier „fermier; administrator de moșie”- un adjectiv coloristic, posibil autohton, însemnând chiar negru; forma cuvântului ar putea fi însă coruptă. Poate originea sa este PIE *mel-6melǝ- ”dark colour (black, dirty, etc.)” (Pokorny). Ar putea fi înrudit cu rom. mier ”albastru”, cu hidronimul dacic Miliare, alb. mjerë ”nefericit” (din IE *mel-ro- ”negru” -cf. Pokorny).

Colindele al căror text este citat în articol provin din Moldova (Covurlui, Valea Nistrului) ori nordul Dobrogei (Tulcea). Se pare că bourul negru înoată cu leagănul de mătase în coarne:

„Printre brazi, printre molifţi
Înnoată, înnoată
Bohor negru. Bohor negru
Coarne-şi scoate.
În vârful corniţelor
Legănele: tafta verde.
Dar în leagăn cine-mi şeade?” (Covurlui)

„Noată-ș noată bour negru
Noată-ş noată, coarni-ş poartă.
Dar în coarni el mai poarta
Legănel di mătasâ.
Dar într’ânsu cini-mi coasă?” (Tulcea)

Am ascultat însă o variantă basarabeană a colindei, în care în locul cuvântului înnoată/ ș-noată apare un misterios ”Șnotur”. E greu de zis care ar fi varianta originală.

Dacă acest ”Șnotur” este numele bourului negru, s-ar putea recunoaște în el un ”tur” -care în unele limbi slave, de ex. poloneza, înseamnă bour (cf. lit. taũras ”taur, bour”, lat. taurus, osc toru). Dar primul formant *șno- mi se pare obscur.

7 Comments »

  1. Scriitorul Ion Agârbiceanu menționează într-o povestire a sa (”Bourelul”, în vol. ”File din cartea naturii”) un colind în care apare același motiv al bourului cu leagăn în coarne. Acțiunea povestirii are loc undeva în Munții Apuseni. Motivul nu apare deci doar în Moldova, ci probabil în întreg spațiul românesc. Redau mai jos textul fotocopiat:

    Comment by Roderick — December 29, 2021 @ 10:31 pm | Reply

  2. Nu văd cum mier și Maier ar fi coradicale. Primul se reconstruiește *mér- sau *mōr-, iar al doilea *maler sau *maner. Diferă, cred eu, vocala accentuată. Nu-mi dau seama dacă Maier era *máier sau *măiér!
    Nu contrazic ipoteza colorostică pentru că nu am argumente, dar, referitor la numirea bourului (arh.buaru) aveam în minte doar ”fiară împungace” căutând informații despre acest animal și asta înainte să dai textul de mai sus. Problema este că nu avem un radical *mal- ”a împunge”. Sau avem? Îmi amintesc în timp ce scriu aici de un radical al lui Pokorny *mel- a împunge/to prick(?) legat de lat.mullāre ”a coase” (mullus ”chefal”), slov. moleti (project, portrude) și alb.alb.majë (*maljā) „tip (blade), summit, top”. Nu eu am amintit radicalul ăsta, dar e undeva pe site.

    Am mai amintit referitor la bour faptul că-n albaneză (dial.gheg kosovar) e legat mitologic de fulgere: boshtër (var. bushtër). Nu văd cum s-ar fi asimilat t cu l, dar iată altă temă: malt-/-e- ”hammer; lightning”(hit. malatt- “sledgehammer, bludgeon”,Rus. молния/molniya, gal. mellt “lightning”, Old Norse mjuln “fire”) (https://hroderic.wordpress.com/2015/10/26/vaca-salbatica/)

    Motivul ăsta al leagănului în coarne mai apare în cartea lui Coman, Studii de mitologie, numai că e ”cerbul cu leagăn de aur în coarne”. Nu știu dacă e valabil și cu bourul, dar cerbul are urcarea la munte (oribabsia) către plaiul sacru. Tot Coman menționează că motivul ăsta are două versiuni, una cu cerbul, alta cu taurul, și se datorează interferenței a două straturi diferite de civilizație, una a vânătorilor, alta de păstori și agricultori. Fata dusă în coarne peste ape ”spre alte curți” sau ”la casa ei” este o viitoare mireasă, iar urmăritorii sunt trei frați, cei ce hotărăsc asupra viitorului soț.
    Bourul a fost numit și ”taur de munte”, iar în unele regiuni influențate de slavi este numit tur și turcă în folclor, în altele borița după bourița sau bohorița.
    Motivul este unul foarte vechi, amintindu-se răpirea Europei de către Jupiter transformat în taur și altele.

    Referitor la mier, care are și sensul de ”verde”, e posibil să fie coradical cu un grecism vechi, malachit (cf. gr.v. μαλάχη, μολόχη), coradical cu lat.malva (rom.nalbă), discutate mai demult în legătură cu un albanism, mëllagë(nalbă). Fonetic nu știu dacă are sens, iar semantic sunt alte probleme, dar rad.trebuie reconstruit *malgʷ-, *malǝgʷ-.
    (https://en.wiktionary.org/wiki/%CE%BC%CE%B1%CE%BB%CE%AC%CF%87%CE%B7#Ancient_Greek)
    (https://hroderic.wordpress.com/2009/09/08/intre-galben-si-rosu/)

    Un articol viitor ar trebui să sune ”Între albastru și verde”.

    Comment by Sorin — January 21, 2022 @ 9:42 am | Reply

    • E posibil ca mier și Maier să fie coradicale, mai ales că ”Maier” ar putea să fie, cum am zis, o formă coruptă; și nu știu dacă apare în alt loc decât colinda menționată. Avem, de exemplu, din latină și din aceeași rădăcină PIE, ”mei”, ”moară” și ”muiere”.

      Mulțumesc pt. indicarea lucrării lui Coman, nu m-am prea documentat în acest sens, dar nu motivul mitologic a fost scopul postării.

      Desigur, mitologia populară a fost îndelung analizată și schematizată de către specialiști, dar mai e loc de semne de întrebare. De exemplu, m-am întrebat dacă bourul într-adevăr înoată, sau dacă ”înotul” e o formă coruptă a unui nume redat în acea colindă ca ”Șnotur”. În colinda din Apuseni nu înoată, ci își face cărare printr-un strat de busuioc.

      ”Șnotur” ar putea să aibă la bază o sintagma dintr-o limbă slavă, sinonimă cu ”bour negru” (în poloneză, de ex., ”bour negru” ar fi ”ciemny tur”)

      Urcarea la munte e probabil ”oribasia” nu ”oribabsia” – ai dat un ”typo” :)

      Comment by Roderick — January 21, 2022 @ 4:35 pm | Reply

      • E ”oribasia”, iar partea mitologică este importantă pentru că-ți oferă contextul cultural și de ce nu, chiar niște indicii dacă îl compari cu motive asemănătoare din alte culturi. De exemplu, faptul că animalul trece peste o apă sau o mare are sens în toate legendele antice. E legat de mitul prin care zeii vegetației trec peste o apă (sau mare) întorcându-se din ținuturi îndepărate să aducă primăvara, care erau la începuturi ținuturile morților.

        În vechime, taurul este singurul animal care refuză să urce pe arca lui Noe, ceea ce poate fi ori amintirea unui potop amintit în mai multe culturi antice, separat de Biblie.

        Sus, in varful muntelui/Sub cetina bradului/Unde-și doarme boul negru/Boul negru se sculară,/De rouă se scuturară,/Munți înalți se clătinară,/Văi adânci se tulburară/Și de vale c-apucară,/Rupse malul, rupse dealul,/Rupse brazi și păltinași.(Ghe.Crețu, 1970, vol.V, P.86)
        Acest context amintește de potop, iar pe el plutește cerbul sau taurul, care în legendele cosmogonicee poartă pământul, iar în altele ”un leagăn în care șade o tânără fată.”
        În unele legende vechi se spune că pământul e așezat pe coarnele unui taur, iar când se scutură se produc cutremure. Taurul este mereu reprezentat la ”începuturile” universului, ale regnului animal sau vegetal, ori ale vieții sociale (Jupiter și Europa).

        De ce-i important contextul? Pentru că un epitet al taurului (de munte) din alte culturi ar putea fi similar unuia din cultura dacică, fiind același filon indo-european. Poate chiar amintește de colonizarea Europei prin Asia Mică dinspre platoul Armeniei. (https://www.youtube.com/watch?v=8hnU0pM_Xcc)

        Comment by Sorin — January 22, 2022 @ 7:55 am | Reply

        • Evident că e (cea mai) importantă partea mitologică. S-au scris destule, dar foarte mulți cercetători desprind cumva o idee generală, după care caută dovezi validante pentru ea în diverse contexte, trecând cu vederea amănunte care fac diferența. Cam reducționist, așa.

          Comment by Roderick — January 22, 2022 @ 1:11 pm | Reply

        • E posibil ca fata purtată în leagănul de mătase să fie la origine o divinitate solară sau lunară.
          Pentru prima variantă ar pleda faptul că motivul apare în colinde, fiind deci asociat solstițiului de iarnă. Ar fi un Soare feminin, așa cum apare și în unele legende românești. (Nu neapărat legat de acest context mitologic, taurul Apis poartă între coarne un disc solar.)
          P.d.a.p., zeița Selene din mitologia greacă se deplasa uneori călare pe un taur (iar nefericitul satir Ampelus a îndrăznit să se compare cu ea din acest p.d.v.). Coarnele taurului sunt asociate uneori celor ale Lunii noi.

          O altă întrebare ar fi legată de vechimea și originea motivului: provine din stratul indo-european sau din ”vechea Europă” a neoliticului?

          Comment by Roderick — January 22, 2022 @ 8:13 pm | Reply

          • “Galben leagăn de mătasă
            pentru Sora cea frumoasă”

            Aici ”Sora” ar putea fi o formă feminină a subst. ”Soare”.

            E posibil ca și ”Sora Soarelui” (Ileana Sânziana/ Luna din legende) să fi fost la origine ipostaza feminină a astrului zilei. Peste un strat mitologic în care Soarele era feminin s-a suprapus apoi unul în care Soarele era masculin.

            Comment by Roderick — January 23, 2022 @ 12:34 am


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: