Istoriile lui Roderick

February 12, 2022

Cimpioară

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 9:46 am

cimpioáră sf [At: DOMBROWSKY, P. 107 / Pl: ~re / E: nct] (Orn; reg) Cânepar.” (”Micul dicționar academic”, dexonline.ro)

Cuvântul pare să derive dintr-un alt nume al cânepii. Poate *cimpă sau *cimpe (< *kenp-/*kinp- ?).

După starling.rinet.ru, denumirile cânepii în limbile europene (cum ar fi gr. kánnabis sau engl. hemp) provine dintr-un PIE  *kanap-, -b-. După etymonline.com, sursa denumirilor cânepii (evident derivate din aceeași rădăcină) este scitică sau tracică.

Cimpa este numele unei localități din Valea Jiului, lângă Petrila. Cânepa se cultiva tradițional în Valea Jiului (vezi de ex. aici), dar ar putea fi vorba doar de paronimie.

4 Comments »

  1. Câneparul mai este numit cânepioară, însă cimpioară îmi sună asemănător cu cimpiță (cinteză/cintiță/cinchiță, ultimul originând probabil din zonele unde p se transformă în chi), aceiași temă, alte sufixe. Dacă tema lor este autohtonă, presupun că și afixele sunt. Ce rol au fiecare nu știu, dar există două terminații albaneze interesante, -or suf.adjectival, și -isë de care vorbeam ieri, deși nu văd cum s-ar potrivi în cazul ăsta. Poate fi și suf.diminutival latin -olus, -ola, rotacizat și păstrat ca -ór, -oáră.

    Mi-am notat două etimologii probabile pentru cinteză, lat. *cincitare ”a cânta mierla” și un necunoscut alb. škĭităză, ”cufundar” (din Dex), dar niciunul nu se potrivește. Apoi nu cred că suf. -eză (*-eʣā, *-iʣā) era doar diminutival.

    Aș sugera un verb dacic din radicalul *keh₂n- (“to sing”), de unde provin și eng.hen (*hanjō), rus.kanjúk (buzzard/șorecar), lat.*cincitare, cicōnia (barză) și altele, plus un sufix *-ibā. Apare în reconstrucțiile proto-albaneze ale lui Orel, unde vocala tematică cade, fiind în poziție atonă, însă dacă *cimp- surprinde doar o despicare a lui m în /mb/ și ulterior /mp/ avem altă problemă în a explica forma asta *cen-, *cem-. Știu că pentru lat.cicōnia (PIE *ke-koh₂n-) apare o reduplicare a temei PIE, dar avem și acest reconstruit, bizar chiar, *kōnyā, care ar fi dat cu siguranță un dacic *cénia. (https://en.wiktionary.org/wiki/%D0%BA%D0%B0%D0%BD%D1%8E%D0%BA#Russian)
    (https://hroderic.wordpress.com/2015/07/28/sconie-scoana/)

    *ke-koh₂n- ar fi dat și-n dacă *cecōn- cu accentul pe vocala lungă, iar mai târziu ar fi avut poate *cicén(*-is/*-ia). O metateză spre *cénciʣă și ulterior ”cinciză” (=cinteză), deoarece în străromână -en- devine -in-, ar fi fost perfect normală. Similar avem breb din tracicul *bebrus. (https://en.wiktionary.org/wiki/ciconia)
    Era un trib tracic Κίκονες (Kíkones) pe vremea lui Homer, dar nu are fonetismul dorit și mă îndoiesc c-ar fi vorba de cinteză. Cine știe ce însemna!

    Dar e bună și ideea unui dacic *kemp-/*kenp- ”cănepă”, considerând că majoritatea derivatelor din acest fitonim călător au accentul pe prima silabă, deci cade vocala atonă. Ar mai trebui explicat /e/ din *kenp-, *kemp- (vezi kërp cu rotacizarea lui -n-). (https://en.wiktionary.org/wiki/%CE%BA%CE%AC%CE%BD%CE%BD%CE%B1%CE%B2%CE%B9%CF%82#Ancient_Greek)

    E posibil ca limba dacă să fi avut ceva similar alb.bradh/bredh, man/men, adică *kanpis /pl.*kenp-. De aici rezultând un obscur *cimp- ”cânepă” (< *cemp-). Nu mai rețin în ce secol se estimează că încep să se nazalizeze vocalele înainte de n, m, conform albanezei.

    Comment by Sorin — February 12, 2022 @ 4:36 pm | Reply

    • Uitasem să adaug cimpoi/ciumboi/-poi la derivările din acel *keh₂n- (“to sing”), nu atât pentru că câneparul este o pasăre cântătoare, dar pentru că apare iar *cimp-. Dacă cimpoi (*cimponiu) nu provine din gr.symphonia printr-un intermediar vechi italic și nu însemna (doar) burduf/foale, atunci e o temă dacică?
      Dacă cimpoi și it.zampogna (reg.ciamporgna) au un etimon *șimponiu (nu din *centipolio, centipelliō, -ōnis ”burduf”), oare cimpioară nu începea tot cu un *ș- (*s- palatalizat)? (https://en.wiktionary.org/wiki/cimpoi)
      mag.csimpolya e cu siguranță de origine românească, deci *cimpoliă era probabil acel burduf romanic (cu sincopă).

      Mai adaug aici o veche ipoteză personală de care nu mă îndoiesc c-ar verifica o regulă de transformare fonetică comună că *cimp (a cimpoia ”a chiui, a zice strigături la horă”) este coradical cu alb.them (”spun”, PAlb.*θēm-, Pok.*k̂ēnsmi) și lat.cēnseō, -ēre cf. PIE *ḱens-, *ḱems- (“to speak in a florid, solemn style, attest, witness”). *ḱeh₁s- (“to call, to command, to instruct”). https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Germanic/hazjan%C4%85
      Regula ar fi IE *-ēn-, *-ēm- → PAlb.-im-, -em- ( mish ”carne”, probabil sufixul -im), dac. *-in-, *-im- (poate și *-e-). Vezi și formantul dina, dīna ”dava”.

      Chiar dacă pentru albaneză este normal să elimine consoane, nu știu cum s-ar fi făcut în dacă; Din k̂ēnsmi (*čēnsmi, ʦēnsmi) m-aș aștepta să cadă /n/, așa cum se întâmplă pentru albaneză, prima consoană dintr-un grup de trei, iar /s/ din ʦēsmi (probabil *ʦēșmi) să devină /ș/ și ulterior să devină /h/ în anumite condiții și probabil să dispară de asemenea.

      PS: līnete, līnetwige (“linnet”) (> dialectal English lintwhite). https://en.wiktionary.org/wiki/linnet#English

      Comment by Sorin — February 16, 2022 @ 9:26 am | Reply

  2. PIE *kanap-, -b- Kanap dă Kanaph, apoi Canaf

    Canaf = (rar) Element ornamental, constând dintr-un mănunchi de fire legate sau împletite, cu care se împodobesc diferite obiecte.

    Referire la folosirea cânepei sub formă de fire, la împletirea de sfori sau de alte obiecte

    Comment by harpalete1 — April 30, 2022 @ 11:29 am | Reply

  3. În link se vorbește despre animalele totemice care ghidează triburile italice numite după acestea. (https://en.wikipedia.org/wiki/Picentes#Ethnonym)
    E posibil ca multe nume de triburi ale dacilor să fi fost luate după animale (Dākai ”lupi”, Carpai ”vulturi”, *Cauconi ”corbi”) și erau importante ca simbol, în hotărârile luate, în modul de a purta lupte, unde se așezau cu traiul, ș.a.m.d. Recent a apărut un articol pe situl Adevărul despre tribul celtic Boii, ”cowboy-iii Epocii Fierului” numiți probabil după vitele lor, iar separat de acela am găsit o explicație pentru adoptarea corbului ca simbol heraldic: ” Conform mitologiei creștine, corbul era pasărea care ajutase pe prorocul Ilic să reziste în pustiu. De aici corbul a ajuns să simbolizeze rezistența la vremuri de restriște, el este cel care dă forță și vitalitate.
    Octoihul aflat la biserica din Cuhea(1750): „Căci ţine în gură prea cinstita cruce/Prin care semnul Domnului aduce” (rev.Buridava, Studii și materiale, 02-1976, Vulturul și corbul)

    Recomand articolul acela pentru că descrie foarte bine motivarea alegerii acestei păsări ca simbol heraldic, dar eu merg mai departe cu ideea asta. Nu cumva s-au folosit primii apostoli ai neamului
    de această pasăre pentru creștinarea unor triburi dacice aducând mici pasaje biblice, așa cum fac dintotdeauna cei care aduc o nouă religie integrând locuri sacre și simbolistică păgână? Foarte probabil vin și romanofonii cu niște credințe populare care se suprapun pe unele existente deja la geto-daci, dar la fel ca în cazul lupului psihopomp, nici corbul nu-i în totalitate asimilat creștinismului: „În lupta dintre bine şi rău, din basmele populare, corbul apare întruchiparea forței și rezistenței. Interpelat pe rînd de cei aflați în luptă, corbul trece din partea voinicului – eroul pozitiv – se roteşte de trei ori deasupra lui pentru ca apoi să-i aducă in cioc un bulgăre de seu şi apă vie, pentru a-l ajuta să capete puteri noi.”
    Pentru o parte considerabilă a dacilor care țineau lupul în credințele lor, avem Sf.Andrei, dar corbul nu-i identificat cu un anume personaj, din câte știu, dar sunt provincii istorice (Țara Făgărașului, Vrancei) care aveau acest simbol, situate în locuri greu accesibile invadatorilor. În plus, viața lungă a acestor păsări s-ar fi dorit reflectată și asupra formațiunilor politice incipiente.
    (https://atlas-geografic.net/cat-traieste-corbul-este-adevarat-ca-poate-trai-300-de-ani/)

    E puțin amuzant că ”zborul strâns” din reprezentările corbului în sigilii și tipărituri semnifica chipurile statornicie, pe când începând cu sec.XVI a feudalismului dezvoltat are zborul întins, ”o exprimare simbolică a tendinței de emancipare a țărilor române”. Pe stema noastră, acera cruciată (vulturul) are un zbor strâns. :)

    Comment by Sorin — May 7, 2022 @ 6:01 am | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: