Istoriile lui Roderick

October 3, 2022

Leg

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 8:26 pm

leg2 sm [At: PĂSCULESCU, L. P. 41 / Pl: ? / E: legăna] (Pop; lpl) 1 Persoană care, în timp ce colindă, se leagănă. 2 (Pex) Colindător.” (”Micul Dicționar Academic” (2010), dexonline.ro)

Un cuvânt cu o explicație ciudată, în opinia mea.

Se poate observa coincidența lui cu osseticul лӕг ”adult male, man, human being, husband” (pus în legătură cu magh. legény, care ar fi un împrumut alanic).

O origine posibilă ar fi însă și lat. laevus ”stâng”, care, pe lângă sensurile obișnuite asociate acestei direcții spațiale (”awkward, stupid, foolish, silly” / ”unfortunate, unlucky, bad, pernicious”) mai are și un înțeles contrar: ”[in the language of augurs] fortunate, lucky, propitious (because the augur faced the south, and the east or propitious side was on the left […])” (latinlexicon.org). Transformarea lat. laevus > rom. leg este posibilă, cf. naevus>neg.

3 Comments »

  1. O idee mai trăznită ar putea lega acest leg (primul sens) de un coradical dacic al lat.levis ”ușor/iușor” (arhaic *ljușor), PIE *(e)le(n)gʷh- ”light (not heavy)”, v.ind. laṅghati, laṅghayati ‘to leap over’. A se legăna și acest leg par să aibă aceeași temă verbală, dar am mai menționat și expr.bănățeană ”a îmbla tărălenga” (Almaj) sau ”a umbla leanca” (a hoinări). Le-am pus în legătură cu alb.ling și lit.laygiti. (https://en.wiktionary.org/wiki/ling#Etymology)
    Sensul de colindător nu specifică dacă se referă la ”pițărăi” sau la actul colindatului (îmbletul). În DER, Lahovary consideră calindroi (var. colindroi), s. m. (crai, muieratic, leneș, haimana) drept cuvînt anterior fazei indoeuropene. At trebui refăcut *călind(r)oniu. Cred că am mai comentat despre posibilitatea unor dacisme în aceste regionalisme cu teme diferite în ciuda asemănării fonetice. Vezi lăgan, landră/langră (https://hroderic.wordpress.com/2010/08/11/dave-o-ipoteza/)
    https://dexonline.ro/intrare/langr%C4%83/95574

    Foarte probabil”lângră” este forma cea mai veche: *lingră sau *langră, apoi lengră și leangră. Posibil ca -n- să fie un intrus. Vezi și lángră (haimana, vagabond) cu paralela ”a umbla langra”.

    Nu văd o legătură între oset.лӕг (lăg), ung.legeny și reg.leg de mai sus. Nici cu latinismele date. Pare să aibă niște sensuri specifice și nu văd o evoluție semantică logică. Are totuși legătură cu regionalismele menționate în acest comentariu și mă întreb dacă nu există o continuitate regională în teren. De unde culege Păsculescu acest cuvânt? Din Hunedoara cumva? Se confundă vb.a (se) legăna cu un mai vechi *legru? Adică cade un r sau este eliminat prin suprapunerea sau împletirea de sensuri cu verbul acesta. Sensul de colindător (hoinar?) probabil este primordial, nu s-a pierdut. Vezi lángră!

    Comment by Sorin — November 18, 2022 @ 10:31 am | Reply

    • lángră s.f. (înv., pop.) 1. zgomot, larmă. 2. haimana, vagabond. 3. flămând, nemâncat. DAR (2002)

      Al treilea sens e bizar și interesant în același timp. Rezonează cumva, dar nu pot să pun punctul pe i. Să fie legat de lihnit/lignit (de foame) cf.Ngr. λιχνεύομαι sau o evoluție din al doilea sens. Ar putea fi coradical cu eng.lack (lipsă) sau nordicul lakr “lacking” (in quality), “deficient” (in weight)”. https://www.etymonline.com/search?q=lack&utm_source=extension_submit
      Alt verb interesant ar fi eng.longing din Proto-Germanic *langōną (“to desire, long for”), pe același calapod cu alb.uri (foame) și uritur (flămând).

      i urët/i uritur (cu rotacizare) ”hungry”, ar fi coradical cu lat.Venus și eng.want. https://en.wiktionary.org/wiki/uri#Etymology

      Nu văd legătura între ”longing” și PIE *lengʷʰ-, *legʷʰ- (“to be easy, be quick, jump, move around, vary”), dar văd că mă întorc la ideea din primul comentariu.

      Comment by Sorin — November 18, 2022 @ 10:53 am | Reply

    • Am găsit cuvântul în culegerea ”Literatură populară românească”, de N. Păsculescu. E interesant că dicționarul are dubii asupra formei de plural, pe când în carte (într-o colindă din Mărcești, Dâmbovița) cuvântul apare chiar la plural, ”legi”:

      ”Astă seară ce-a’nserat,
      Doi cântă, doi cântară,
      doi legi în legănare
      am plecat la colindat.”

      Este curios și faptul că apar doar doi colindători (”legi”), în timp ce colindatul tradițional se face în ceată de bărbați (feciori, tineri necăsătoriți), ceea ce face ca acest cuvânt să fie și mai problematic (oare nu e un hapax?). Mă gândesc de ex. la lit. laigõnas ”cumnat, frate al soției” (coradical cu lat. ligare, PIE leig-4 ”to bind”).

      Landră, langră mi se par dubioase și f. asemănătoare ca sens cu ”handră” ori ”nandrăș”. G în loc de d poate să apară, de ex., în cuvinte împrumutate din germană (lengver în loc de Landwehr).

      Comment by Roderick — November 18, 2022 @ 5:19 pm | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: