Istoriile lui Roderick

November 11, 2022

Crișa

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 5:57 pm

criș1, ~ă [At: POLIZU / V: ~a / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1 a (Mol; îe) ~u (sau ~aeu, el (ea) sau ~u lui sau (ei)! Ferice de (mine, el, ea)! 2 a (Nob) Puternic. 3 sf (Îvr; îf crișa) Fată bătrână.” (”Micul Dicționar Academic” (2010), dexonline.ro)

Lui ”criș” i-am dedicat un articol (v. https://hroderic.wordpress.com/2011/09/14/cris/, cu comentariile aferente).

În ceea ce privește crișa (cu accentul pe ultima silabă), cred că ar fi plauzibile un alt semantism și o altă origine, cf. poate cu lit. karšus ”decrepit, old-aged”, let. kā̀rst ”a se maturiza”, din PIE  kerk̂-, kr̥k̂- ”to wrinkle, become thin” (Pokorny), din care provin și v.ind.  krśá- `lean, emaciated, thin, feeble’, cehul krs ”copac pitic”.

Rom. criș(e)a (=”în vârstă, îmbătrânită”?) ar corespunde semantic cuvintelor baltice derivate din PIE kerk̂-, kr̥k̂- . Un posibil dacism?

6 Comments »

  1. Când se termină în ”a” cuvântul nu-i românesc. De obicei e un împrumut turcesc, dar considerând un derivat romanic sau autohton, ar fi posibilă derivarea cu un sufix *-ella (masc. *-ellus sau *-ellas?), de unde se elimină -ll- la forma de feminin, iar rezultatul cu -ea s-ar păstra pentru că nu e posibilă o terminație -*eă. La fel nu-i posibilă -iâ- înaintea unei nazale în eponimul moștenit Trăian.
    Sunt exemple unde -ea se reduce la -a-. Vezi chiar arhaicul feată devenit fată, țeară – țară, meară – mară (=măr), peară – pară, veară – vară și altele. Este curioasă această sintagmă, ”fată bătrână”. Se referă la o femeie rămasă nemăritată (eng.spinster, leftover woman)? Poate nu e ”în vârstă, îmbătrânită”, ci ofilită, tomnatecă. În celălalt articol am amintit de o paralelă masculină crișan ”holtei tomnatic”. Poate tema celor doi este un dacic *criș- ”toamnă”. Am vorbit de câteva ori despre acele tipare culturale tracice traduse în străromână odată cu romanizarea Dacilor. Uneori se păstrează și cuvintele dacice, dar de multe ori nu. (https://ro.wiktionary.org/wiki/holtei_tomnatic)

    Apoi *kr̥k̂- cred că ar da *kriț-, nu crișa. Nu-mi amintesc exact în ce condiții un *k̂- ar deveni ”ș”. Asta dacă exista așa ceva!
    După cum am amintit de câteva ori, arhaicul creciu a dat adj.creț. Nu cred că un presupus *criciă sau *cricea ar fi dat ”crișa”, deci presupun un vechi *krisa.
    Ai dat câțiva termeni baltici pentru a explica bizarul Crăciun. Să fie legat și de crișa? Poate Dacii împărțeau anul în două anotimpuri. (https://hroderic.wordpress.com/2012/01/05/craciun-2/)

    Comment by Sorin — November 11, 2022 @ 7:53 pm | Reply

    • ”Când se termină în ”a” cuvântul nu-i românesc.”
      Te referi la a accentuat, dar evident nu e valabil așa ceva. Acel sufix -ella din latină a fost moștenit în ”mărgea”, însă ”curea” ar fi după Ciorănescu din lat. corrigia (și are ca var. regionale ”cura” și ”curauă”). Cuvinte ca ”flocoșea” (=floare de colț), ”roșea” (=mușcată) sunt, cred, derivate cu suf. -ea în română.

      Da, ”fată bătrână” = eng. spinster. Desigur, e vorba de o femeie nemăritată care își păstrează virginitatea, ”fetia”, în timp ce alte femei de vârsta ei s-au măritat și au deja copii măricei.

      În ce condiții un *k̂- ar deveni ”ș”? Căutăm.

      În general vorbind, limba dacă, precum româna, trebuie să fi avut dialecte. Regulile fonetice stricte funcționează doar în cadrul unuia; oare am moștenit posibilele dacisme doar dintr-un singur dialect?

      Printre numele soldaților daci cantonați în Egipt apar, de ex., Thiaper și Thiapor, Tiatitis și Thiati, Eithazi și Eithias, ori (nume diferite??) Dekibalos și Dezibalos.

      Comment by Roderick — November 12, 2022 @ 9:01 am | Reply

      • Centralizarea puterii și cultura materială uniformă ar putea sugera și o eliminare a dialectelor în favoarea unuia singur pe un spațiu aproape la fel de mare ca România modernă. Poate era dialectul vorbit de către tribul lui Zamolxis/Zalmoxis. O confederație de triburi geto-dacice din nord, nord-vest, poate și estul carpic se puteau sustrage acestei uniformizări lingvistice, culturale și religioase după destrămarea marelui regat burebistan.
        Dacii recrutați din provincia nou creată nu cred că vorbeau dialecte diferite, iar diferența între Thiaper și Thiapor poate fi doar în mintea celor care consemnează aceste nume, neavând o literă specifică pentru ”ă”. În mod similar engleza nu notează același sunet cu o singură literă considerându-l un alofon. Cu siguranță se produceau niște prefaceri și în limba dacă în funcție de contextul fonetic, de poziția accentului și altele. Îmi imaginez de exemplu că -er și -or ar putea surprinde și o rotacizare după un *-Vn-. Asta dacă nu-i cumva -o- lung mai sus și transformarea sa sub accent în -e- în celălalt nume. Subliniez încă odată importanța notării corecte a vocalelor lungi și a accentelor. Mai ales cele transmise prin limba greacă a timpului.

        Eu mă gândeam la un sufix dacic *-ell-. Am încercat în trecut să argumentez existența sa bazându-mă pe albanezul -ell(ë) cf. ex.gobellë (*gāub-elā)/gobetë ”dornă”, gomellë ”peșteră”, Gebel-eizis și a altora. Reconstrucția sufixului în albaneză poate fi greșită, deși /ll/ poate fi explicat și printr-un proto-alb.*l. Deci crișa putea fi un dacic *krisella/*krisel(w)a. Indiferent ce radical IE avem aici, cred că un *r̥s e posibil. Am schimbat laptopul și nu mai am notițele mele la îndemână ca să definesc cazul când *r̥ devine un *-ri- în albaneză și cuvintele dacice.
        Dacă strămoșii noștri ar fi avut conceptul de primăvară – tinerețe și toamnă – maturitate, oare vara ar fi sinonim cu plinătatea puterilor, cea de tânăr adult, iar iarna cu bătrânețea efectivă? Azi avem o speranță de viață mai mare față de acum două mii de ani.

        Comment by Sorin — November 12, 2022 @ 10:49 am | Reply

  2. Este posibil ca sufixul -an (sau *-ian) să fi devenit unul moțional pentru a desemna genul masculin? Este vechi și dacic sau mai nou, împrumutat dintr-o limbă slavică? Putem presupune că și sufixul romanic -iānus s-a păstrat, dar e treptat înlocuit cu cel slavic sau se confundă cu acesta. Fiinf folosit în nume, este probabil să fi luat aceeași turnură semantică ca arhaicul -oniu (-oiu).
    (https://en.wiktionary.org/wiki/-anus#Latin)
    Mă refer la crișan și crișa. Depinzând de zona unde sunt atestate (vestică?) putem presupune o derotacizare din *crișar? Scriban notează o var.crișeanu, -eanca în Muntenia pentru criș.

    Comment by Sorin — November 15, 2022 @ 9:46 am | Reply

  3. De ce oare nu s-a păstrat lat.innūpta (nemeritată)? Albanezii au ”grua e pamartuar” (femeie nemăritată) și ”lëneshë” (maiden, spinster). Ultimul cred că are tema *neshë și prefixul lë-, deși ambele sunt și afixe separate.
    Întrebarea este dacă crișa urmează tiparul latin sau pe cel albanez! Avem cumva un prefix privativ *a- pierdut între timp (referire la innūpta) sau se traduce strict ”îmbătrânită”? Altă întrebare este dacă tradiția dacică urma pe cea indo-europeană a acoperirii părului cu un văl la procesiunea măritișului, tradiție ancestrală și la români.
    nūbō (“cover, veil; marry”) https://en.wiktionary.org/wiki/nuptus#Latin

    Comment by Sorin — December 3, 2022 @ 7:14 pm | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: