Istoriile lui Roderick

august 4, 2016

Actualități

Filed under: Agendă,Uncategorized — Roderick @ 6:12 pm

Cu ceva timp în urmă am descoperit o descoperire pe site-ul asociației Vatra Daciei, http://www.vatra-daciei.ro/descoperire-7-000-de-ani-cea-mai-veche-reprezentare-caciulii-dacice-pe-teritoriul-romaniei/

Întâmplarea face că am vorbit aici pe blog despre acele lucruri cu vreo 8 ani mai devreme, https://hroderic.wordpress.com/2008/12/04/caciula-si-cioc/.

Și încă mai devreme, https://hroderic.wordpress.com/2008/09/02/caciula-dacica-ipoteze/ ; prima oară le-am pomenit pe forumul dacia.org (da, am activat și acolo).

În fine, nu acuz pe nimeni; ceva oarecum similar mi se poate întâmpla și mie și mi s-a întâmplat; când a fost cazul, am recunoscut prioritatea și/sau originalitatea omului. Așa se face. Am plasat un comentariu pe www.vatra-daciei.ro acum o săptămână, încă nu a fost aprobat.

În altă ordine de idei, mi-am adus aminte ce bine m-am simțit când nu am mai scris pe blog. Când n-am mai împușcat în lună și n-am mai vânat vânt.

Stimați cititori, cred că e clar pentru toată lumea că eu, deși dau cu gheara și târnăcopul în stratele limbii române, nu sunt un geolog, ci un căutător de aur. Aur dacic. Un simplu căutător de aur, cam fără noroc. Poate că e vremea să mă întorc la brazdă. La o muncă tipică oferind rezultate modeste și sigure. Poate nu.

Sigur e însă că am nevoie de o mică pauză. Un concediu. O vacanță sau așa ceva.

Uneori și lynxul și-ar dori să fie ținut o vreme în brațe.

cute lynx
Sursa imaginii: reddit.com
Fără comentarii :)

decembrie 30, 2013

Dac albanez

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 2:43 am

Pentru unii numele dacilor înseamnă ”lupi”, legat de frigianul daos ; în albaneză, cuvântul dac înseamnă … pisică.

După Pokorny, alb. dac ”pisică” este posibil legat de aceeași rădăcină PIE *dhau ”to press” ca și frigianul daos și etnonimul Daci. După Vladimir Orel, dac este ”an onomatopoeic formation or a hypocoristic based on a personal name”.

În cazul rom. pisică, provenit -după DER- din interj. pis – ”ideea de bază trebuie să fie aceea de mers silențios, cf. pîș” (DER, dexonline.ro).

Alb. dac ar putea fi legat, în aceeași idee, de engl. tick ”light touch or tap” (subst.), „to touch or pat” (vb.). Rădăcinile acestui cuvânt ar putea merge până la nostraticul  *tVKV ”to touch” (PIE *dēg-, *dek’-). Engl. take ”from Proto-Germanic *tækanan (cf. Middle Low German tacken, Middle Dutch taken, Gothic tekan „to touch”), of uncertain origin, perhaps originally meaning „to touch.”” (etymonline.com) poate fi o altă posibilă rudă.

O altă idee ar fi ca numele să fi fost legat, la origine, de blana pisicii (cf. rom. cotoșman , din contoșman „îmbrăcat în contoș” (după Scriban), cf. încotoșmăni , dacă nu cumva e legat de cotoi (după Șăineanu)). Poate din PIE *dok’- ”hair (of tail)” (”to tear” -la Pokorny), originea engl. tail, tackdupă Pokorny. Ar mai fi însă engl. dock ”cut an animal’s tail”, ”from Proto-Germanic *dokko „something round, bundle” (cf. Old Norse dokka „bundle, girl,” Danish dukke „doll,” German Docke „small column, bundle, doll, smart girl”)” (etymonline.com)

M-am gândit și la o posibilă înrudire cu rom. (sl.) dihor, PIE *dh[e]us- ”polecat” (lat. fūrō , la originea fr. furet, eng. ferret).

Nu aș exclude nici posibilitatea (slabă și vagă!) ca originea cuvântului să fie non-IE și foarte veche; nu știu dacă ar putea avea o relevanță proto-sem. *dVḳal- (*dalaḳ/g-) ” marten; wild cat, lynx” (tigre dǝḳala hǝmum ‘hunting leopard”).

septembrie 23, 2013

În stradă

Filed under: Historia — Roderick @ 2:15 pm

Scriu aceste rânduri pentru acei cititori care se întreabă cu ce echipă țin și ce mai fac în timpul liber.

M-am dus și eu în stradă, precum flegmaticul Bulă, să protestez prin prezența fizică. Și am protestat cumsecade; împotriva distrugerii –definitive! – a naturii, a patrimoniului istoric național, a frumuseții unor locuri și mai ales a unor lucruri pe care încă nu le pricepem.

Nu fac parte din nicio organizație în afara celor profesionale. Am fost pe cont propriu și în nume personal; și mă mai duc. Îmi place să privesc trecătorii care se uită la mine ca la ursul de la zoo. Când te duci în stradă, intri de bună voie într-o cușcă și te expui vizitatorilor. Ești păzit, ești pozat. Uneori merită.

 

februarie 18, 2013

Grangur

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 12:02 pm

Numele păsării galbene, cu o etimologie (aproape) sigură în dicționare:

grángur (gránguri), s. m.1. Pasăre  cîntătoare cu penele galbene (Oriolus galbula). – 2. Ștab, om puternic. – Mr. galgur „galben verzui”.  Lat. galgŭlus (Pușcariu 725;  Candrea-Dens., 748; REW 3647; DAR; Rosetti, I, 167), cf. sp. gálgulo. Pentru sensul 2, cf. celălalt nume al păsării, domnișor.” (DER, dex-online.ro)

Site-ul myEtymology.com dă ca derivate ale lat. galgulus rom. grangur , sp.  gálgulo și alb. gargull ”graur”.

Sp.  gálgulo denumește o pasăre care nu trăiește la noi (sin. rabilargo, Cyanopica cyanus).

Un nume care sună oarecum apropiat de cel românesc îl are grangurul în bretonă: glazaour. La origine ar sta, din câte se spune, tot un adjectiv coloristic, glaz ”albastru”.

(sursa imaginii: wikipedia)

*

O ipoteză pe care aș propune-o este originea lui grangur în PIE *welA(n)g- ”oriole” ; presupusele ”rude” ar fi avest.  vārǝ(n)gan- , lit. volungė ”grangur”. Un cuvânt moștenit, anterior stratului latin.

Singura problemă ar fi g- inițial în loc de v sau b; poate că e datorat vreunei limbi celtice din care provine, poate e o evoluție mai târzie (?), poate o contaminare cu alt cuvânt.

”Grangur”-om puternic, ștab- mi se pare un cuvânt urban, de argou.

*

Un alt interesant nume al grangurului este zamfiră:

ZAMFÍRĂ, zamfire, s. f. (Ornit.; reg.) Grangur. – Et. nec. ” (DEX 98, dex-online.ro)

În legătură cu el pare a fi și legenda grangurului:

”Se zice că Pişcan-Florea a fost împărat. El avea o soţie frumoasă, nevoie mare care se chema Samfira şi mai avea şi un copil de toată dragostea.
Muma-Pădurii a pornit luptă asupra lui Pişcan-Florea. Împăratul fiind bătut, Muma-Pădurii i-a robit nevasta şi bietului împărat i-a rămas copilul mic de ţîţă. Muma-Pădurii atunci l-a blestemat să se facă pasăre şi de-atunci el e pasăre şi noi îi zicem grangure, şi mereu îşi strigă nevasta prin lunci şi crînguri:
– Samfiro, Samfiro, copilo, copilo – să vină să dea copilului ţîţă.”  ( http://www.e-calauza.ro)

Poate că originea lui ”zamfiră” e expresivă, imitând cântecul păsării (??). Poate are legătură cu safirul  (cu sens admirativ, ori cf. breton glaz- albastru, glazaour – grangur):

* safír n., pl. e și urĭ (fr. saphir, lat. sapphirus, vgr. sapphiros, d. ebr. sappir, cel maĭ frumos; ngr. zafiri, it. zaffiro, să. zafiro; turc. ar. safir). Min. O peatră prețioasă care e un fel de corindon albastru transparent provenit dintr’un oxid de aluminiŭ și un oxid metalic colorant. – Vechĭ și pop. zanfir (d. ngr.), răŭ scris zamfir. ”  (Scriban, dexonline.ro)

Numele împăratului din legendă, Pișcan Florea, e tot un sinonim al grangurului:

pișcă-n floáre s.m. (reg.) 1. grangur, firă. 2. mierlă. 3. sturz.” (DAR, dex-online.ro)

pișcă-n floáre s.m. (reg.) 1. grangur, firă. 2. mierlă. 3. sturz.” (Sinonime, dex-online.ro)

”Floare” poate fi de fapt legat de gr. φλώρος ”grangur”, cf. rom. florean, florinte:

floreán m., pl. enĭ  (ngr. floriónas și flóri, vgr. hloris, florean, d.  hlorós, verde; turc. florĭa, florean, și florğyn, bot-gros). Est. O păsărică (maĭ mare de cît scatiu) verzuĭe cu o pată maĭ  gălbuĭe la gușă (fringilla chlóris). – În Trans. florínte.” (Scriban, dexonline.ro)

”Pișcă-n floare” poate fi deformarea, prin etimologie populară, a altui nume al grangurului. E mai greu de zis ce poate reprezenta acel pișcă- , desigur o formă coruptă (probabil că originalul e grecesc?).

iunie 3, 2009

Linx

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 11:43 pm

Rădăcinile PIE *lūk‘s-, *lūnk’s–  au dat diverse denumiri ale „panterei” europene.

Din starling.rinet.ru:

Armenian: pl. lusanunkh

Old Greek: lǘŋk-s, gen. lüŋkós/lüŋgós m., f. `Luchs’

Slavic: *rɨ̄́sь m./f. (возможно, r под влиянием *rɨ̄sъ `рыжеватый’);

Baltic: *lū̂nč-i- (1), -iā̃ f.

Germanic: *lúx-a- m.; *lux-s-u- c.

Celtic: MIr lug, gen. loga”

Asemănarea între numele baltic şi cel grec al felinei ar face plauzibil ca numele dac să fi fost asemănător.

E posibil ca vechea denumire dacică să fie încă prezentă în toponime precum Luncoiu ( râu şi sat în judeţul Hunedoara ) ori patronimul Luncu. Sensul ei a dispărut – probabil prin contaminarea cu „luncă” sau – în unele cazuri – poate chiar „lung”; de remarcat că „Luncoiu” are genul masculin, spre deosebire de „luncă”, cu care nu cred că are legătură ( dealtfel în Munţii Apuseni se găsesc multe sate cu numele „Lunca”).

Pe teritoriul comunei Luncoiu râsul e întâlnit şi azi ( vezi http://www.luncoi.ro/domenii/localizare/vegetatie.htm )

(sursa imaginii: romanialibera.com )

***

Ce rol va fi jucat linxul (râsul)  în mitologia dacică ?

Un prădător ascuns, sângeros şi mai ales solitar – care nu se înhăitează , cum face lupul – animalul legat simbolic de neamul dacilor.

E nefamiliar agricultorilor şi -desigur – duşman al crescătorilor de animale , deşi probabil era la fel de rar întâlnit de om şi în vechime. Casta războinică avea ca stindard lupul; dintre războinici simbolul linxului singuratic s-ar fi potrivit poate doar unui „spion” – văzător şi păzitor al secretelor.

Rămâne doar posibilitatea ca acest animal să fi fost mai strâns asociat castei preoţilor.

Simţul -deosebit de ascuţit – al văzului , care îl caracterizează pe linx, împreună cu solitudinea lui îl asociază clarviziunii şi domeniului ocult – ca „păzitor al secretelor” ( vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Lynx_(mythology) ).

Linxul era animalul sacru pe care grecii îl asociau zeului Dionysos. Originea acestui fapt poate rezida în „beţia sângeroasă” al animalului , dar poate avea sensuri mai adânci, originare.

***

Preoţii egipteni ai lui Amon purtau blăni de leopard; dacă Deceneu a avut într-adevăr o călătorie iniţiatică în Egipt, nu e exclus ca printre veşmintele ceremoniale ale Marelui Preot dac să se fi aflat şi blana de linx.