Istoriile lui Roderick

mai 3, 2020

Mosor

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 3:48 pm

mosór (mosoáre), s. n. – Bobină, canetă. Tc. masur < arab. ma’șūra (Eguilaz 449; Loebel 65; Șeineanu, II, 264; Lokotsch 1442), cf. ngr. μασούρι, alb., bg., sb. masur.”
(Al. Ciorănescu, cf. dexonline.ro)

mosor sn [At: ANON. CAR. / Pl~oare / E: srb mosur, ngr μαύou1 Piesă de lemn, de metal, de material plastic etc. de forma unui cilindru, cu discuri la capete, pe care se înfășoară fire de ață, de lână, de sârmă etc. 2 (Pex) Mosor (1) împreună cu firele înfășurate pe el Vz bobină. 3 Piesă la dispozitivul de tragere al tunului. 4 (Reg) Piesă la potângul plugului, pe care se înfășoară lațul. 5 (Reg) Mâner al coarbei de dulgher. 6 (Reg) Vas, butoi făcut prin scobirea unui buștean, folosit pentru păstrarea cheagului. 7 (Reg) Stup primitiv făcut dintr-un trunchi de copac scobit. 8 (Reg) Ghemotoc de semințe format pe firele de papură. 9 (Reg) Umflătură rotundă și tare pe corpul omului. 10 (Regspc) Piele îngroșată pe talpa piciorului Vz bătătură. 11 (Reg) Urmă proeminentă rămasă pe locul unei fracturi la braț sau la picior. 12 (Atmreg) Omușor. 13 (Reg) Lemn noduros, greu de crăpat. 14 Turn cu cupolă. 15 (Figreg) Bărbat tăcut, închis și mofturos.”
(”Micul dicționar academic” (2002), cf. dexonline.ro)

Doar sensurile 1-3 și eventual 4 din ”Micul Dicționar Academic” corespund cu cel din româna actuală, explicat prin tc. masur, sb. mosur. În rest, e vorba, cred, de omonime care ar fi putut avea în trecut o formă ușor diferită de cea de azi, care ar putea fi datorată contaminării.

Germ. Maser ”knot (bright excrescence on the trunk of a tree)” ar putea explica sensul 13 ”lemn noduros, greu de crăpat”. Provine -cf. starling.rinet.ru- din proto-germ. *, coradical cu engl. measels. La origine ar fi -cf. aceleiași surse- PIE *mos-  ”sore (on skin)”. Aici ar putea să se încadreze și sensurile 9 ”umflătură rotundă și tare pe corpul omului”, 10 ”piele îngroșată pe talpa piciorului”; însă, dacă sunt un împrumut germanic, provin din altă limbă decât germana.

PIE  meuk̂- ”to scratch, tear” (Pokorny) ar putea fi cumva la originea sensurilor 6 ”vas, butoi făcut prin scobirea unui buștean” și 7 ”stup primitiv făcut dintr-un trunchi de copac scobit”. 

P.d.a.p., în timpuri străvechi, pentru scobirea unui trunchi de arbore era întrebuințat și focul; aceasta ne-ar trimite tot către proto-germ. más ”burned wood; scar, sore” (MLG māser ”flamed wood”.

”Micul Dicționar Academic” menționează și

mozur, ~ă a [At: DDRF / Pl~i, ~e / E: nct] (Regd. coama cailor) Ros din cauza râiei.” (dexonline.ro), care ar putea fi un reflex al PIE  meuk̂- ”to scratch, tear”.

Un sens aparent de ”umflătură” (8, 9, 12) ar putea indica PIE med-2 ”to swell” (Pokorny) și un eventual împrumut celtic (?), cf. mir. mess, galez mes, bret. mez ”ghindă”.

Nu e exclus ca sensul 12 de ”omușor (uvulă)” să ascundă -cf. semantismului lui ”omușor” -care este același în albaneză (njerith < njeri ”om”) și bulgară (мъжец < мъж ”om”)- un cuvânt însemnând om (??), cf. cu lat. mās ”om, bărbat”, cu origine neelucidată, ori cu sl. mǭ̀žь. 

Sensul 14 ”turn cu cupolă” ar putea fi recent, bazat pe o comparație (glumeață) cu cilindrul mosorului, care are un disc la capăt.

Sensul 15 ”bărbat tăcut, închis și mofturos” ar putea avea la origine o încrucișare între ”mohorât” și ”posomorât”.

 

aprilie 1, 2020

Ciuar

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 2:25 pm

”ciuár sns [At: COMAN, GL. / E: nct] (Reg; îs) ~ul satului Adunare a tineretului din sat Cf cioclime.” (”Micul Dicționar Academic” (2010), dexonline.ro)

Un cuvânt pe care nu știu nici să îl pronunț: ciu-ar sau ci-uar?

Poate (?) în legătură cu lat. cīvis ”a fellow-citizen” (>rom. cie, ciu?), ori cu rădăcina IE a lui ( *k’eiw- ”tribesman, relative”, cf. starling.rinet.ru).

martie 24, 2020

Urzică?

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 11:54 am

În mod ciudat, ”urzică” apare (?) ca nume al ieruncii (găinușa de alun) în Dicționarul Etimologic Român al lui Ciorănescu, dacă textul este bine transcris de cei de la dexonline.ro:

”ierúncă (ierúnci), s. f. – Urzică (Bonasia betulina). – Var. iruncă. Origine incertă. Pare a fi în legătură cu sl. jarębĭ, jarębĭca „potîrniche” (Cihac, II, 149; Scriban), însă der. directă este dificilă. Drăganu, Dacor., VI, 284, se gîndea la sb. jaruh „de primăvară” sau bg. jarka, jarica „puișor”.” (dexonline.ro)

Dacă acest cuvânt există, corespunde cu lat. ortyga (gr. ὄρτυξ ) ”prepeliță”, din care ar putea să și provină, cf. lat. urtῑca > rom. urzică (planta).

”Trecerea lui ti › zi este anormală, totuși cf. abruz. ardica, sicil. firdica, arag. jordiga, (x)ordiga < lat. *urdica, care s-a vrut să se explice printr-o contaminare cu gr. ἀδίϰη „urzică” (Meyer-Lübke, ZRPh., VIII, 145; cf. Meyer, Alb. St., IV, 114), sau, mai puțin probabil, cu ardere (Meyer-Lübke, Archiv., CLXVI, 59; cf. împotrivă Corominas, III, 583)” (Ciorănescu, dexonline.ro)

În ceea ce privește cuv. ”ieruncă”, încă neexplicat, ar putea avea la bază un adj. coloristic poate din lat. aes, aeris ”bronz”, cf. aerūca ”a kind of verdigris”, aerūgō ”rust of copper, verdigris” (latinlexicon.org).

”IERÚNCĂ s. (ORNIT.; Tetrastes bonasia) găinușă, (reg.) alunar, brădioară, brădișoară, ierușcă, găinuță-roșie, gotcă-roșie, (Transilv.) pasăre-împărătească.” (M.Seche, Dicționar de sinonime, cf. dexonline.ro)

De remarcat că ”urzică” nu apare ca sinonim al lui ”ieruncă” în dicționarul de mai sus și poate … nicăieri.

martie 18, 2020

Talpană

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 9:34 pm

”talpană sf [At: BARCIANU / Pl: ? / E: nct] (Reg) Soi de viță de vie cu struguri mari și negri.” (”Micul Dicționar Academic” (2010), dexonline.ro)

Cuvântul ar putea avea un corespondent direct în latinul talpōna, talpōnae ”a kind of grape-vine” (Lewis&Short, latinlexicon.org).

Într-o traducere engleză, talpona este redat prin ”mole-vine” (cf. lat. talpa= cârtiță, talpīnus ”like a mole, mole-like”). Este un soi din Arretium (Arezzo).
Plinius scrie: ”talpona nigra candidum facit mustum”; deci avea struguri negri și must alb.
Rămâne de văzut dacă soiul românesc talpană are aceleași caracteristici.

Cuvântul românesc s-ar putea revendica și din lat. talpa ”cârtiță” (ref. la culoarea boabelor).
Ar fi totuși foarte interesant să fi moștenit numele unui soi cultivat de viță de vie italică, dacă nu și soiul însuși.
Un import mai târziu din Italia e aproape exclus; soiul și numele nu au supraviețuit în Arezzo (italienii par să îl cunoască doar de la Plinius).

Avem, desigur, lăurusca (lat. labrusca, it. lambrusca), dar este vița de vie sălbatică.

ianuarie 6, 2020

Florile, Dalbele

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 7:00 pm

”Florile dalbe”, cunoscutul refren al colindelor, apare în unele texte ca ”florile, dalbele”, ori -interesant- doar ca ”dalbele”.

”Colo sus, colo mai sus,
Florile dalbele (refren)
Oare ceațã-i, ori verdeațã?” (v. revista ”Zodii în cumpănă”, 2009, https://cumpana.files.wordpress.com/2009/12/zodii-iarna-2009.pdf)

”Sus mi-e frunza deasă,
Jos mi-e umbra groasă,
Dalbele
…”

(v. Thede Kahl, ”Von Hora, Doina und Lautaren”)

Pentru un vorbitor de română e destul de clar ce înseamnă ”florile”. Există însă un mic semn de întrebare: pe lângă ”floare” avem și cuvântul -azi probabil dispărut- ”flor”.

”flor (floáră), adj. – Blond, cu părul roșcat. – Mr. flor. Lat. florus (Pascu, Beiträge, 16; Pascu, I, 86). Cuvînt rar în rom., abia dacă a fost atestat în mr. Constituie o explicație mai bună pentru toate numele de persoane și de animale în general se pun în legătură cu floare, cum sînt: Florea, Florin, Floarea, Florica pentru persoane, Floraia pentru vaci, Florean, Florilă, pentru boi, Floran pentru cîini. În general aceste nume se dau unor persoane sau animale cu părul galben; însă prin etimologie populară se dau adesea și unor animale care se nasc în săptămîna Duminica floriilor. – Der. floriu, adj. (bălțat cu roșu).”

(Al. Ciorănescu, ”Dicționar Etimologic Român”, dexonline.ro)

Sensul lat. florus -și el rar atestat, după Lewis & Short- este ”shining, bright”.

Sensul din aromână al lui ”flor” este ”alb auriu” (cf. Papahagi, aromanii.ro).
Însă capră ”floră” este capra albă în întregime, fără niciun fir de păr negru (spre desosebire de capra ”bardză”). Acest sens al lui ”floră” corespunde cu ”dalbă” din dacoromână.

E posibil ca refrenul ”florile, dalbele” să constituie de fapt o invocare a unor divinități feminine cu nume tabuizat (un caz asemănător ielelor, numite și ”albele”). ”Flori” însemnând aurii, albe ori strălucite.

Pentru un alt punct de vedere, mai vechi, vezi https://hroderic.wordpress.com/2011/11/14/florile-dalbe/

decembrie 12, 2019

Copârcel

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 7:03 am

Un cuvânt care apare în balada ”Costea și Fulga”, culeasă în Valea Timocului:

”Și mi-avea Costea, mi-avea
Patruzeci de câini bătrâni,
Care păzea pe la stâni;
Și o sută de copârcei,
Care umblă după oi;
Mai avea și pe Guda,
Pe Guda, căța bătrână,
Fără nici un dinte-n gură.”

Nu am găsit cuvântul în dicționare. Probabil are o circulație restrânsă la Valea Timocului, eventual și Oltenia sudică.
Aparent este un împrumut din turcă: köpek = câine, diminutivat și cu un r infix.
N-aș putea spune care a fost evoluția formei cuvântului.

Tc. köpek provine din proto-turcicul *köpek ” 1 dog 2 hound 3 sheep-dog 4 yard dog 5 puppy” (starling.rinet.ru).

Aceeași origine turcică o are ung. kopó ‘bloodhound’ (din care avem rom. copou și copoi); și probabil rus. кобель ”dog, male-dog”, despre care site-ul citat menționează: ”it was attested for the first time in 1599 as a term for a hounting hound”.
Pare deci să fie vorba de o rasă anume de câini de vânătoare (”copoii”), de origine turcică, care s-a răspândit la mai multe popoare. Numele trebuie să se fi extins apoi și la alte rase, în limba rusă ajungând să însemne, simplu, ”câine”.

”Copârceii” sunt însă câini ciobănești care însoțesc turma; sensul 3 al rădăcinii turcice, pe care îl are ”köbelek”, cuvânt din limba kumyk (vorbită în Daghestan, Ossetia de nord și Cecenia), rudă apropiată a cumanei.
Forma diminutivală ar indica niște câini de talie mică, probabil câini de întors oile.

noiembrie 30, 2019

Cârlanul cu șase coarne

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 10:41 pm

”cârlán, cârlani, s.m. – 1. Mânz de doi ani. 2. Berbec de doi ani: „Cârlanu-i cu șase coarne / Și la coadă-i de tri palme” (Țiplea, 1906: 445). ♦ (onom.) Cârlan, Cărlan, nume de familie cu frecvență redusă în Maramureș. – Din *călan „cal tânăr” ( magh. kirlán, kerlany (Edelspacher, cf. DER).” (D.Ștef, ”Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș”)

Nu am găsit poezia populară din care sunt citate versurile. E posibil oare să fi existat în Maramureș vreo rasă de oaie policerată   (cu mai multe coarne)?

six horned ram

(sursa imaginii: flickr.com)

Berbecul cu șase coarne din fotografie este din rasa etiopiană Semien. Mai multe rase de oi policerate se găsesc în Insulele Britanice (oaia Jacob, numită în Anglia și ”Spanish Sheep”, de obicei cu 4 coarne, dar uneori cu 6, Manx Loaghtan -din Insula Man-, Boreray, oaia de Hebride).

Este frapantă și diferența de sens dintre ”cârlanul” maramureșean (= berbec de doi ani) și înțelesul obișnuit din română (”1. Miel sau ied după înțărcare până la vârsta de circa un an. 2. Mânz sau cal tânăr, până la vârsta de trei ani.” – DEX).

Mă întreb dacă nu cumva ”cârlan” e rezultatul confuziei unui cuvânt (autohton?) însemnând ”cornut” (din PIE k̂er- ”horn”), cu altul, care are înțelesul de azi, despre care am mai vorbit (v. https://hroderic.wordpress.com/2011/05/24/carlan/, https://hroderic.wordpress.com/2013/09/16/cartar/)

”Horns will grow through a sheep’s lifetime, with the most rapid growth occuring during the first two to three years of life.” (http://www.sheep101.info/horns.html)

Probabil că la berbecul de doi ani forma coarnelor este deja conturată bine, suferind apoi transformări mai puțin sesizabile.

noiembrie 24, 2019

Anul mai scurt

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 3:15 am

”După un drum lung de vreo câțiva ani -că, mă rog domniilor voastre, pe vremurile acelea nu erau anii așa de lungi ca azi-, Ineluș-Voinicul ajunse în țara șoarecilor.”

(”Voinicul Ineluș”, basm popular românesc, în colecția ”Povești nemuritoare”, vol. 26)

Dincolo de spațiul basmului -în care totul devine posibil și verosimil- și de posibila intenție glumeață a povestitorului, să fie vreo brumă de adevăr în afirmația că anii de azi sunt mai lungi decât cei de altădată?

Trebuie spus că Pământul se îndepărtează din ce în ce mai mult de Soare, dar nu cât să simtă cineva (vezi aici).

Ar putea exista și o anume confuzie între an și lună.
Interesant e că în ”Codex Cumanicus”, ań apare cu sensul de ”lună de zile”, ca turcul ay, din proto-turcicul *āń(k). Poate că românii au reținut cândva, din vreo limbă turcică, acest cuvânt quasi-omonim cu anul, precum mai târziu ”caldul nemțesc” (germ. kalt=rece, engl. cold).

noiembrie 9, 2019

Nărtos

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 6:19 pm

”nărtos a. cu nasul mare: astăzi acela-i mai cuminte, care-i mai nărtos AL. [Formațiune analogică din nară (cf. pieptos, spătos)].” (Șăineanu, dexonline.ro)

”nărtós, -oásă adj. (d. nare, nărĭ, cu sufixu din burtos saŭ alt cuv.). Fam. Rar. Năsos, cu nasu mare. Fig. Pretențios.” (Scriban, dexonline.ro)

”NĂRTÓS, -OÁSĂ, nărtoși, -oase, adj. (Rar) Cu nasul mare; năsos, năsut. ♦ Fig. Mândru; arogant. – Cf. nărtilă.” (DEX, dexonline.ro)

”NĂRTÓS adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, năsos, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos.” (M.Seche, ”Dicționar de sinonime”, dexonline.ro)

”nart 2 s [At: PAMFILE, J. II, 156 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Fudulie.” (”Micul Dicționar Academic” (2010), dexonline.ro)

Explicația prin ”nară” este satisfăcătoare. Ar putea fi vorba, însă, de contaminarea între cuvinte.

Legătura cu nart ”preț, taxă” este posibilă, cred, dar problematică.

nart1 sn [At: MUSTE, ap. LET. III, 80/34 / V: (îvrnard, narc / Pl~uri / E: tc nark1 (Înv) Sumă de bani fixată în trecut de autorități ca limită maximă a impozitului pe produse, pe vite etc. 2 (Reg) Cotă de produse ce se cuvine proprietarului unui număr de oi pe care le ține la o stână străină. 3 (RegîeA da vite cu ~ A lăsa oile în grija unei stâni străine, care își oprește produsele lor, dând proprietarului oilor o cotă fixată anterior. 4 (Îrg) Tarif sau preț maximal fixat de autorități pentru vânzarea anumitor mărfuri de primă necesitate. 5 (Îrgprc) Preț al unei mărfi. 6 (ÎrgîeA pune (sau a da, a face) ~ sau a tăia ~ul A fixa un preț de vânzare, peste care nu se poate trece. 7 (ÎeA fi cu ~ A nu lăsa din prețul unei mărfi. 8 (Înv) Normă zilnică pe care țăranii clăcași erau obligați s-o realizeze pe pământul boierului. 9 (ÎlavCu ~ Cu măsură. 10 (D. oameni; îeA fi cu ~ A avea obligația de a termina un lucru până la o anumită dată sau până la un anumit punct. 11 (D. lucrări; îae) A trebui să fie terminat la o dată fixă. 12 (ÎeA-i pune (cuiva) ~ A fixa un termen cuiva. 13 (Îae) A impune cuiva o obligație. 14 (ÎeA face ~ (la ceva) A începe un lucru. 15 (Îae) A lua inițiativa. 16 (Reg) Momeală pentru pești.” (”Micul Dicționar Academic” (2010), dexonline.ro)

Nart-”fudulie” și nărtos ca ”mândru, arogant” ar putea fi de origine autohtonă, reflectând probabil rădăcina PIE ner-1(t)- ”vital energy; man”, cf. galez nerth ”strength, vigor”, lit. nértėti ”anger” (Pokorny). După starling.rinet.ru, cuvântul lituanian (și altele înrudite) ar proveni din altă rădăcină, *nert-  ” to feel violent emotions”.

Sensul cuvântului putea evolua natural de la ”bărbătesc” la ”mândru” și de aici ”arogant”.

În legătură cu nasul, de menționat și engl. snort ”probably related to snore ” (etymonline.com), din PIE (s)ner-1, (s)nur- ” to murmur, grumble” (Pokorny).

noiembrie 1, 2019

Sperie-ciori

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 11:49 am

”momîie (-i), s. f. – Sperietoare, gogoriță, baubau. Creație expresivă (REW 5277), coincide cu alte cuvinte străine, fără să se poată stabili o legătură directă, cf. ngr. μαμοῦνας (etimon din rom., după Cihac, II, 672), arab. mūmîya (Eguilaz 745), slov. mamona. Der. din mamă (Giuglea, Dacor., II, 825) nu este posibilă. – Var. mămîie, mămuie, (înv.) mamuie; momîiață, mămăiață, cu același suf. din mogîldeață; momîrlan, s. m. (țopîrlan; pocitură; sperietoare; dărîmătură), cf. mîrlan, țopîrlan; mamiță, mămină, manină, momilă, namilă, cf. acest cuvînt; mamorniță, s. f. (sperietoare); mamornic, s. m. (insectă, Meloe proscarabeus), pe care Candrea îl pune în legătură cu bg. mramoren „marmorean” (pentru semantism, cf. larvă); morniță, s. f. (Bucov., țînțar, Ceratopogon pulicarius), prin afereza lui mamorniță; mornițar, s. m. (Bucov., țînțar). – Cf. mămăruță.” (Al. Ciorănescu, DER, cf. dexonline.ro)

Arabul mūmîya (din pers. mumyâ < mum ”ceară”) este la originea lui ”mumie”.
”*mumíe f. (mlat. múmia, it. múmmia, fr. momie, germ. múmie, d. ar. mumia, care vine d. pers. mum, ceară. V. mungiŭ). Cadavru îmbălsămat la vechiĭ Egiptenĭ. ” (Scriban, cf. dexonline.ro)

Alte cuvinte străine cu care coincide ”momâie” sunt două regionalisme engleze: mommet (în Somerset) și murmet (în Devon), ambele însemnând sperietoare de ciori (v. https://en.wikipedia.org/wiki/Scarecrow).

Pentru cel dintâi wiktionarul oferă (fără referințe) o explicație interesantă: ar fi o variantă a lui mammet ”from Anglo-Norman maumet, shortened form of mauhoumet/mahumet, from Mahumet (“Muhammad”).”

”In Middle English maumet was "a representation of a pagan deity, an idol" (c. 1200); "a false god" (mid-14c.), from Old French mahumet; hence also maumetrie "worship of pagan deities, idolatry." A curious misunderstanding of a prophet and faith notable for severe monotheism. ” (etymonline.com)

Cât despre ”murmet”, n-am găsit vreo explicație. Nu e exclus să fie un derivat al PIE mormo ”fear, terror” , cf. v.gr. μορμώ ”spectru, bau-bau”, lat. formīdō, din același radical, are și sensul de ”sperietoare de ciori”.

Cuvintele provenind din acest radical -în română și nu numai- s-ar fi putut contamina cu unele derivate din lat. mama ”a breast, pap”, ”a protuberance”.

”Păuză” are în română mai multe înțelesuri:

”păuză sf [At: PAMFILE, A. R. 169 / Pl: ~ze / E: nct cf panză, păianjăn] (Reg) 1 Păușă. 2 (Mun) Un fel de jalon pentru îndreptarea hotarelor. 3 (Olt; Mun) Sperietoare de păsări.” (”Micul Dicționar Academic”(2010), dexonline.ro)

Primele două ar putea fi explicate în Dicționarul Etimologic Român al lui Ciorănescu:
”păúză (-ze), s. f. – Par, prăjină. – Var. (Olt.) păuș, (Mold.) pazie. Sb. *pauz, cf. pauznica „șipcă, leaț”, sl. ąza „legătură”. În Munt. și Olt.” (dexonline.ro)

Al treilea însă, cel de ”sperietoare”, amintește prea mult -ca formă și înțeles- lat. paveō ”to be struck with fear, be in terror, tremble, quake with fear, be afraid, be terrified” (latinlexicon.org; după Pokorny, din PIE pēu- ”to hit, sharp”).

Pagina următoare »