“jue afp [At: CHEST. V, 75/21 / E: nct] (Reg; d. oi) Cu botul galben.” (”Micul dicționar academic”(2010), cf. dexonline.ro)
”juiană af [At: CHEST. V, 75/21 / Pl: ~ne / E: ns cf jue] (Reg; d. oaie) Care este puțin galbenă pe lângă bot.” (”Micul dicționar academic”(2010), cf. dexonline.ro)
În afara vocabularului pastoral întâlnim
”joian1 sm [At: PANȚU, PL. / Pl: ~i / E: ns cf joaie] Plantă ierboasă cu flori albe, ale cărei rădăcini conțin un suc galben-portocaliu (Oenanthe silafolia).”
”joaie sf [At: DA / Pl: joi / E: ns cf joian] (Bot; reg) 1 Salvie de câmp. (Salvia pratensis). 2 Cinsteț (Salvia glutinosa).” (”Micul dicționar academic”(2010), cf. dexonline.ro)
Numitorul comun pare să fie culoarea galbenă, sau galben-portocalie. M-a frapat faptul că, în astrologie, portocaliul este chiar culoarea asociată lui Jupiter (vezi aici, de exemplu), iar ”jue” și ”joian” amintesc, desigur, numele zilei de joi. N-am întâlnit însă niciun sens coloristic pentru lat. jovius ”of or belonging to Jupiter”; ar putea să fie doar o coincidență, totuși foarte interesantă.
Cuvântul ar putea deriva, cred, dintr-o veche denumire, probabil dacică, a tisei, cf. v.prus. iuwis, lit. ievà, jievà, engl. yew, galez ywen, după Pokorny din PIE ei-3 ” multicoloured; reddish”. Engl. yew s-a referit cândva și la o culoare (cea a lemnului de tisă): ”The word yew as it was originally used seems to refer to the colour brown.” (https://en.wikipedia.org/wiki/Taxus_baccata, citându-l pe Douglas Simms, “A Celto-Germanic Etymology for Flora and Fauna which will Boar Yew”).
Mai puțin probabilă, dar nu exclusă, ar fi originea unui adj. coloristic în PIE i̯eu̯o- ”corn; barley” (v.ind. yáva – m. `grain; barley, millet ‘, lit. javas m. `grain ‘, jáuja ”corn”).
Dacă în loc de j inițial este -la origine- un z, putem să ne gândim la PIE dheu-3 ”shining, to shine” (v.ind. dhavala- `white, dazzling white') , ori dei-1 ”to shine; day”.
Din PIE ĝhel-1 ”to shine; green, gold, blue” (sursa terminației -zila în numele dacice de plate, a tracului Zoltes ș.a.) derivarea mi se pare foarte dificilă fonetic. Totuși, un dublu l a dispărut în cuvinte românești precum piuă (lat. *pilla), *văduu (=văduv, lat. viduus), *măduă (=măduvă, lat. medulla).
S.-cr. žut ”galben” nu poate fi sursa unui eventual împrumut (din *jută > juă mi se pare complet implauzibil).
În concluzie... nu am concluzii - și poate că etimologia necunoscută din dicționare e cea mai bună soluție, deocamdată.