Istoriile lui Roderick

august 22, 2018

Cear

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 8:46 pm

”cear s [At: MAT. FOLK. 1239 / Pl: n / E: nct] 1 Păr. 2 Cosiță.” (Micul Dicționar Academic (2010), dexonline.ro)

Termenul ar putea fi ceea ce pare, adică un cuvânt autohton corespunzând engl. ”hair”.
PIE *k’erǝ- ”to comb, hair” (starling.rinet.ru)/  k̂er(s)-1 ”bristle, stiff hair” (Pokorny), la originea lit. širī̃s ”păr” și v.ind. *śala- (”kapúcchala-m `tuft of hair on the hind part of the head’”).

august 5, 2018

Cetine

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 12:09 am

”Foicica fagului,
La poalele muntelui,
Muntelui Pleșuvului,
În mijlocul
Câmpului
La puțul
Porumbului,
Pe câmpia verde, -ntinsa,
Și de cetine coprinsă,
Șade Toma Alimoș,
Haiduc din Țara-de-Jos…”

În frumoasa baladă a lui Toma Alimoș e ciudată prezența ”cetinelor” în mijlocul câmpului, pe care chiar îl cuprind, îl invadează, pentru că bradul -la noi- nu crește la câmpie. Ținând însă cont de situarea câmpului ”la poalele muntelui”, ar putea fi vorba de o depresiune intramontană, un ”câmp” precum Câmpulungul Moldovenesc, de exemplu, la a cărui altitudine de 630 m cresc -în Carpații orientali- coniferele.

Poate fi vorba însă de vreo buruiană care amintește de brad (ca Equisetum, coada calului, numită și ”brădișoară”).
După Scriban, care citează balada în dicționarul său, cetină are și sensul general de ”verdeață”:
”cétină f., pl. ĭ și e (sîrb. četina, frunze de brad; bg. četina, păr de porc, rus. ščetina, păr de porc [col.], d. šcetĭ, fir de păr de porc. Ung. csetina vine d. rom.). Carp. Frunzișu braduluĭ (V. foĭos). Verdeață în general: pe cîmpia verde’ntinsă și de cetine cuprinsă (Teod. P. P. 581). Ĭenupăr. – Și cétin, m., ĭenupăr.” (Scriban, dexonline.ro)

O a treia variantă ar fi ca în textul baladei ”cetinele” să reprezinte alt cuvânt decât cetina bradului, cf. poate unui lat. *cētum, prezent în bū-cētum ”a pasture for cattle, cow-pasture” (latinlexicon.org), din PIE kaito- ”forest” (Pokorny); coradical este engl. heath  ”pârloagă, câmp necultivat”, denumind însă și un arbust specific. În contextul baladei, cetine (implicând un sufix -ină sau poate -ine) ar putea însemna, simplu, ”buruieni”; în acest caz, un cuvânt dispărut prin confuzia cu cetină ”frunzișul bradului, ramură de brad”.

De menționat că în latină centum ”o sută” a dat și numele unei graminee, centēnum, centēnī ”a kind of grain, = secale (because it bears a hundredfold)”; un rom. *centine cu această origine ar putea prezenta dificultăți d.p.d.v. al vocalismului.

iulie 21, 2018

Limba vecinei

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 9:21 pm

Feriga Asplenium scolopendrium (sin. Phyllitis scolopendrium) are în mai multe limbi o denumire populară sinonimă celei românești, de limba cerbului: engl. hart’s-tongue, fr. Langue de cerf, sp. lengua cervina (lengua de ciervo) ș.a.
În română, însă, ea se mai numește limba-vecinei (și ”limba vecinului” și chiar și ”vecină”); alte denumiri: armurar, iarba ciutei, limba ciutei, spata cerbului, spata porumbului, năprăvei (cf. Constantin Drăgulescu, ”Dicționar de fitonime românești”, Editura Universităţii “Lucian Blaga” Sibiu). Și cred că de fapt ”limba vecinei” însemna la origine tot ”limba ciutei”.

E posibil ca în sintagma ”limba vecinei”, cuvântul ”vecină” să oculteze o veche denumire a ciutei, din aceeași rădăcină PIE ca ”vacă”, *wak’– ”cow”. Dealtfel denumirea de ”vacă” se folosește uneori și pentru ciută, femela cerbului (care la rândul lui este ”taur”). V.ind. vāśitā , din PIE *wak’-, desemna în general o femelă aflată în călduri (după Pokorny).

Am fi putut avea un relict dacic *văcină ”ciută” (?), cu același sufix prezent în numele plantei dakina (v. https://hroderic.wordpress.com/2013/07/21/dakina/), ori în Bendina, derivat al numelui zeiței Bendis (după I.I. Russu).

 

iulie 17, 2018

Dâcă

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 7:16 am

dîcă s. f. – Furie, mînie. Sl. dikŭ „sălbatic” (Cihac, II, 95; Conev 100). În Trans., rar. Cf. bîzdîc. – Der. dîcos, adj. (furios, violent).” (dexonline.ro, DER)

Cred că sensul primitiv al cuvântului este altul, cel relevat în Micul Dicționar Academic (2010):

dấcă1 sf [At: DDRF / Pl: dâci / E: nct] (Trs1 Pipotă. 2 (Atm) Bilă.” (dexonline.ro)

Dezvoltarea semantică este apoi cea obișnuită și bogat atestată; cf. (temperament) bilios ”irascibil, coleric”, ”a i se umfla pipota”=a se mânia. Evoluția semantică inversă (de la ”furie” la ”pipotă” și ”fiere”) este f. puțin probabilă.

Am putea avea aici un cuvânt autohton.

Dâcă ”bilă, lichid secretat de fiere” ar putea să fie un reflex al PIE dāu-dǝu-dū̆- ”to burn” (cf. alb. dhun `bitter’, tosc  derë `bitter’ -bila este amară), ori mai puțin probabil (??)  dhō- ”to sharpen”, ori chiar ak̂-  ”sharp” (originea lui ”acru” și acid”), cu o anume prefixare, arhaică ori mai nouă. Tot o prefixare cu un d- ar putea funcționa în cazul (posibil?) al originii în PIE  *yekʷ- ”liver” ( lat. jecur, lit.  jãknos, let. aknas).

iunie 27, 2018

Costinaș

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 9:03 am

”costináș sm [At: PRECUP, P. 48 / Pl: ~i / E: nct] (Reg) Mânz tânăr.” (dexonline.ro, Micul Dicționar Academic(2010))

Cuvântul pare un diminutiv (dintr-un *costin = mânz? sau cal?).
Un posibil reflex al PIE *kankest- ”horse”? (starling.rinet.ru; galez caseg ”iapă”, dintr-un proto-celtic *kankstīkā, germ. Hengst ”armăsar”); originalul din română (autohton?) contaminat probabil cu derivatele lui ”Constantin”, ori cu ”coastă”.

P.d.a.p., costinaș pare înrudit inclusiv semantic cu ”costrăș”,

”costrắș (cóstrăși), s. m. – 1. Biban (Perca fluviatilis). – 2. Mînz. – 3. Cal cu părul vărgat. – Var. costreș, costroș, costruș. Sb. kòstreš, bg. kostruš, pol. kosztur „biban” (Cihac, II, 74; Skok 65; DAR). Sensul 2 se explică prin asemănarea între aripioara superioară a peștelui și coama calului, după ce a fost tăiată prima oară, iar sensul 3, prin aspectul vărgat al amîndorura. – Der. costrușa, vb. (a tăia coama mînzului); costreși (var. costroși), vb. refl. (a se zbîrli părul, a se ridica), cf. sb. kostrešiti.” (Al. Ciorănescu, dexonline.ro)

”Costinaș” ar putea fi deci o simplă deformare a lui ”costrăș”. La originea cuvântului ar fi sârbul kostres:
”costrăș (costruș) m. Mold. biban. [Serb. KOSTREȘ (lit. spinos)].” (Șăineanu, dexonline.ro)

Cuvântul și-ar avea originea într-un preslav *kosterь, din care provine și rus. косте́рь; după Vasmer, din кость (din aceeași rădăcină PIE ca lat. costa > rom. coastă), înrudit și cu alb. kashtë „pleavă, paie”.
Vasmer mai menționează o conexiune improbabilă cu irl. cass ”curly hair” (dintr-un *kast); originea cuvântului e PIE *kAs- ”plait, woman’s hair” (starling.rinet.ru)/ kes- ”to scratch, itch” (Pokorny), din care avem (slavul) ”cosiță”.

Sensul de ”tuns” al lui ”costrăș” pare însă să trimită spre rădăcina PIE k̂es- ”to cut”; posibil un alt cuvânt decât costrăș-biban, cf. alb. thadrë (*k̂as-dhrā) ”secure dublă”, lat. castrō, -āre, rom. custură (?) etc.

Însă costinaș ”mânz tânăr” sau ”mânz mic” pare să fie -semantic- mânzul înaintea tăierii coamei, deci mai degrabă un mânzuț „pletos” (cf. irl. cass).

iunie 6, 2018

Ciridoană

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 2:34 pm

”ciridoánă af [At: PRECUP, P. 25 / Pl: ~ne / E: nct] (Reg; d. capră) Care are culoarea neagră, cu excepția obrazului, de culoare roșie.” (dexonline.ro, Micul Dicționar Academic (2010))

Cuvântul ar putea aminti un nume al rândunicii, având la origine gr. χελιδόν, cf. lat. chelīdonius, chelīdonia, chelīdonium ”pertaining to the swallow” (latinlexicon.org).
Rândunica (Hirundo rustica) este și ea neagră cu obrajii roșii (dacă omitem burta albă). Un cuvânt provenind probabil din latina populară, cu origini grecești.

Barn_Swallow_-_Hirundo_Rustica
(imaginea: Wikimedia Commons)

Și alte denumiri ale oilor sau caprelor fac referire la un animal sălbatic având un colorit specific, distinctiv. De ex.

”lúpă, (lupie), adj. – (ref. la oi) Cenușie (Georgeoni, 1936). – Din lup.” (dexonline.ro, Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș)

*

Există mai multe rădăcini *cir- în cuvinte românești. În unele cazuri ar putea fi vorba de o rădăcină autohtonă. De ex.,
”ciriúș sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Loc (alungit) acoperit cu gheață pe care se dau copiii.”  (dexonline.ro, Micul Dicționar Academic (2010)),
sinonim deci cu ”ghețuș”, ar putea conține o veche denumire a gheții, din PIE *k’ersn- ”frozen snow-crust, hoar-frost” (starling.rinet.ru)/ k̂er- ”dark colour; dirt, etc.” , k̂er-no- ”gheață, zăpadă” (Pokorny). Posibil o deformare dintr-un *cirniuș sau *cirmiuș (cf. isl. hjarn ”zăpadă înghețată”, lit. šarmà ”chiciură”).

martie 26, 2018

Pepeș și alte (câteva) cuvinte

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 7:44 pm

pépeș, -ă, adj. (reg.; despre fructe) bătut, terciuit.”

pepeșít, -ă, adj. (reg.) turtit.”

péple s.m. invar. (reg.) om moale, bleg.”

peplehúi s.n. (reg.) pălărie cu marginile lăsate.”  (dexonline.ro, cf. Dicționar de arhaisme și regionalisme, Gh Bulgăr și Gh. Constantinescu-Dobridor, 2002 (DAR))

Avem aici un radical pep- cu semnificația de ”moale” sau ”turtit”; posibil autohton (?).
Nu e exclus ca toate cuvintele de mai sus să fie derivate ale lui pleoști (pleașcă=pălărie moale ar fi sinonim cu peplehui).
P.d.a.p., nu e exclus ca ele să reflecte un PIE *pep- ”weak” (starling.rinet.ru), cf. lit. pē̃pti ‘getting weak, getting lean, getting bad, unhealthy appearance’, pẽpinti ”pampering”.

pepeiúgă s.f. (reg.) strat de cetină putrezită.” (dexonline.ro) s-ar putea încadra tot ca reflex al acestui PIE *pep-.

 

Foarte interesant -și fără legătură cu cele de mai sus- pare și

pépoșe s.f. pl. (reg.) joc de copii (de fete) cu cinci pietre rotunde.” (dexonline.ro, DAR),

care amintește (??) rădăcina IE penkʷe ”five”, cf. galic pempe-, gr. eolian pémpe. V. și https://hroderic.wordpress.com/2015/09/04/cinci-opinci/ .

Însă cel mai enigmatic dintre toate mi se pare

pipeáscă, s.f. (reg.) curcubeu.” (dexonline.ro, DAR)

Ar putea reflecta (?) o reduplicare a rădăcinii PIE *peik‘- ”coloured, speckled” (cf. av. paēs- ”colorize, decorate”).

O legătură cu pepe ”gândac, gâză, molie) este -în cazul tuturor cuvintelor de mai sus- dubioasă (v. https://hroderic.wordpress.com/2018/03/06/pepe).

 

martie 16, 2018

Ciumiză

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 10:42 pm

Ciumiza (Setaria italica) este în prezent cultivată mai mult în Asia, fiind, din vremuri imemoriale, una din cele cinci cereale sacre ale chinezilor.

La noi Setaria italica a fost cultivată de purtătorii culturii Gumelnița, fiind atestată și în epoca dacică, în cantități importante, la Căpâlna și Piscu Crăsani  (cf. M. Cârciumaru, M. Pleșa, M. Mărgărit, ”Omul și plantele: manual de analiză carpologică”, Ed. Cetatea de Scaun, 2005).

În DEX cuvântul ciumiză este menționat cu etimologie necunoscută:

CIUMÍZĂ, ciumize, s. f. Plantă graminee furajeră cu frunze late și cu inflorescența un panicul (Setaria italica-maxima). – Et. nec.” (DEX 98, dexonline.ro)

Este probabil înrudit cu ciumă, din lat. cyma ”a young sprout of a cabbage” (latinlexicon.org):

”Forma lat. vulg. ciuma, punct de plecare al fonetismului rom. apare în glose tîrzii, cf. sp. cima, „vîrf, culme”, esquilmar „a stoarce, a secătui” (Corominas, Anales Inst. Ling., II, 128). De la sensul primitiv, de „tumoare, umflătură”, evoluția sensului se explică prin simptomele bolii, cf. peste bubónica „ciumă bubonică” și mr. pănucl’ă „tumoare” și „ciumă”. ” (dexonline.ro, Al. Ciorănescu -Dicționar Etimologic Român)

Mr. pănucl’ă provine din lat. pānicula, pāniculae (pānucla, pānuclae), care are sensul dublu de ”a tuft, a panicle” și ”a swelling, tumor” (latinlexicon.org) , al doilea fiind cel păstrat în aromână. Acest dublu sens (de panicul și de tumescență) -a avut -foarte probabil- și lat. cyma, pop. cima.

Un lat. *cymedea/*cimedia ar fi putut da rom. ciumiză. În acest caz văd ca sursă probabilă a cuvântului latina populară.

320px-Setaria_italica_kz1

(sursa imaginii: Wikimedia Commons)

***

O altă denumire a plantei Setaria italica este dughie. Interesant e că dicționarele nu le menționează explicit ca sinonime. Probabil e vorba de subspecii diferite ca aspect. În plus, ciumiza pare să denumească, specific, doar o plantă cultivată, în timp ce dughie sunt mai multe:

DUGHÍE s. (BOT.) 1. (Setaria italica) (reg.) mohor, părâng. 2. (Setaria verticillata) mohor, mei-păsăresc, (reg.) bursoacă.”  (dexonline.ro, Sinonime(2002))

De menționat și varianta

dighíe sf [At: BORZA, D. 163 / Pl: ~íi / E: nct] (Bot; reg) Costrei (Sorgum halepense).” (dexonline.ro, Micul Dicționar Academic (2010))

Față de ciumiză, pare mult mai obscur. I-am dedicat o jumătate de articol la https://hroderic.wordpress.com/2014/05/27/bursoaca-si-dughie/.

Un posibil cuvânt autohton (?), reflectând poate PIE dhēigʷ- : dhōigʷ-  ”to stick, plant” (Pokorny) -cf. lit. dyglỹs  ”thorn”, díegas ”germ, scion”-. Lit. dyglỹs prezintă grupul -gl-, care în română -în cuvinte lat. sau autohtone- s-ar fi transformat în -ghi- (ca în ”dughie”).

Pentru alte posibilități, v. articolul menționat; de ex. dhē(i)-  ”to suck” (alb. djathë  ”caș”, lit. dúona ”pâine”). Nu e exclus nici dheugh-  ”to touch, press, milk” (cu o evoluție semantică lapte-hrană-pâine-cereale), ori radicalul propus de @Sorin într-un comentariu la articol, dhengu̯o ”to smoke, fume”.

După lingvistul Sorin Paliga, ambele cuvinte -ciumiză și dughie- sunt autohtone:

”dughíe- The plant Genista oligosperma used as fodder. Obscure, presumably indigenous.”
”ciumíză- The plant Setaria italica maxima. The root cium- seems the same as in ciump, further ciunt, ciot etc.” (”Etymological Lexicon of the Indigenous (Thracian) Elements in Romanian”)
La rândul său ciump este pus în legătură cu alb. thump, thumbi ‘a thorn’.

Dacă ar fi un cuvânt autohton, ciumiză ar putea reflecta -cu un semantism similar- PIE *kem- ”lump, clod, bundle” (starling.rinet.ru), cf. v.gr. kṓmǖs ”bundle, truss of hay, etc.” ș.a., ori poate k̂eu-1 ”to swell” (Pokorny), aflat la originea lat. (gr.) cyma. Însă probabilitatea derivării din lat. cyma este suficient de mare.

martie 6, 2018

Pepe

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 8:30 pm

„pépe s. v. GÎNDAC. GÎNGANIE. GÎZĂ. HEXAPOD. INSECTĂ.” (dexonline.ro, cf. ”Dicționar de sinonime” (1982), M. Seche)

”pépe, pépi, s.f. (reg.) 1. insectă, gâză; gândac (licurici, molie, ploșniță etc.). 2. băligar. 3. (art.) ființă urâtă imaginară cu care sunt speriați copiii; cauă, urâciune, balaur, diavol. 4. specie de ciupercă parazită care produce mana viței de vie.” (dexonline.ro, cf. ”Dicționar de arhaisme și regionalisme” (2002))

Cuvântul apare în Transilvania, după cum menționează același ”Dicționar de sinonime” în ediția 2002:
”GÂNDÁC s. (ENTOM.) 1. (Transilv.) pepe” (dexonline.ro)

O corelație firească ar fi cu lat. pāpiliō, pāpiliōnis ”a butterfly, moth”, ”also of other winged insects” (latinlexicon.org), cuvintele putând reflecta o rădăcină comună; care ar fi PIE *pāpel-, *pe(i)pel- ”butterfly” (starling.rinet.ru). Din ea derivă formele slave  *pepelūšьkā, *popelūšьkā și probabil lit. papelučkà ”caprimulg, fluture de noapte, bufniță mică”, despre care site-ul menționat notează ” possibly an indigenous word, transformed under Slavic influence”. 

Probabil că și al nostru pepe era la origine o insectă nocturnă (ca licuricii sau moliile), purtând -ca aproape toate ființele nocturne- conotații negative, care îl transformă într-o hidoșenie, un monstru.

Cu sensul de ”băligar” îmi amintește desigur engl. poop, cuvânt de origine imitativă cf. etymonline.com. Cu sensul de ”ciupercă parazită care produce mana viței de vie” ar putea fi iarăși alt cuvânt, reflectând poate PIE  *pep- ”weak” (starling.rinet.ru), cf. gr. pépōn ”’ripe; mild”, , pepái̯nomai̯ ”(of tumors) to soften and suppurate”. Nu e exclusă nici o origine comună cu ”pepene” (PIE pekʷ-  ”to cook” ).

Un cuvânt (sau mai multe?) care ar putea avea origini autohtone; fapt care trebuie însă privit cu o oarecare prudență.

februarie 14, 2018

Dundure

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 5:28 pm

„dúndure sm [At: DLR ms / Pl: nct / E: nct] (Reg) Om morocănos.”

„dúndur sn [At: CAMILAR, C. 151 / Pl: ~e / E: nct] (Csnp) Sunet înăbușit.” (dexonline.ro, Micul Dicționar Academic (2010))

Ambele cuvinte sunt posibil autohtone, însă originea lor este, cred, diferită.
Dundur ”sunet înăbușit” reflectă probabil PIE dhu̯en-, dhun- ”to hum” (Pokorny), poate cf. lit dundḗti, ale cărui sensuri merg de la ”thunder” la ”mutter”. Poate și ”a dondăni” se încadrează tot aici.

Dundure ”om morocănos”, a cărui terminație este aparent aceeași ca a unor cuvinte autohtone (mazăre, viezure), e mai degrabă din dāu-, dǝu-, dū̆- ”to burn” (Pokorny), cf. alb. dhunë ”sorrow, pain, violence, evil deed”, dhun ”bitter” și dacul dyn ”urzică”; sau poate dheu-4 ”to reel, dissipate, blow, etc.”, cu sensul de ”întunecat, noros” (avest.  dunman- ”mist, cloud”, sanscr. dhvāntá ”dark”, engl. (pos. celtic) dun ”mohorât”), acestea, desigur, nefiind singurele posibilități (dhō- ”to sharpen”?).

Probabil că în contexte acest cuvânt atât de interesant (și probabil dispărut din uz) și-ar putea revela mai exact sensul.

Pagina următoare »