Istoriile lui Roderick

Iunie 22, 2017

Bârzac, bârzău

Filed under: Uncategorized — Roderick @ 1:12 pm

”bârzác sm [At: MARIAN, INS. 310 / V: -rsac / Pl: ~aci / E: bârz (cf bărzăun) + -ac] 1 (Ent; Trs) Țânțar. 2 (Iht) Oblete.” (dexonline.ro, după Micul Dicționar Academic, 2010)

Fără îndoială e vorba de două cuvinte omonime. Cu sensul de ”oblete” (Alburnus alburnus) ”pește mic, zvelt, de culoare albă-argintie, cu gura oblică, fără mustăți, care trăiește în apele dulci; albișoară, albiță, sorea” (DEX), bârzac trebuie să fie înrudit cumva cu breaz (sl. brĕzŭ „alb”), probabil și barză (care, după majoritatea cercetătorilor, are aceeași origine indo-europ., rădăcina bherǝĝ-, bhrēĝ- ”to shine; white” (cf. alb. barth (bardh-i) ”alb”). Bârzac ar putea fi denumirea autohtonă a peștelui (majoritatea denumirilor speciilor de pești în română fiind de origine slavă; după unii -aproape toate).

*

bârzắu sn [At: CHEST. II, 489/1 / E: net] (Reg; îe) A da cuiva ~ A da foc casei sau nutrețului (cuiva).” (dexonline.ro, după Micul Dicționar Academic, 2010)

Am putea avea aici un alt cuv. autohton, dintr-o rădăcină IE însemnând fie ”a străluci” (cea de mai sus, ori bhā-1 , bheleg- , bherǝk̂-, bhrēk̂-       ”to shine” – Pokorny), fie ”a prăji” ( bher-6 ”to roast, cook” -Pokorny, cf. v.ind. bharjana ”prăjire”).

Anunțuri

Mai 15, 2017

Popoare învinse

Filed under: Uncategorized — Roderick @ 12:09 pm

Al Phagora

Privește-i și-ai să înțelegi:
Azi sunt țărani; și au fost regi
Peste cuprinsuri și palate,
În vremurile îngropate.

Zadarnic stai să îi asculți,
Pierdut-au limba; azi sunt muți
Și rar, în înnorări solemne,
Strămoșii le vorbesc prin semne.

Robie-i viața, de trăiești
Să-ți spună alții cine ești.
De mii de ani, în lanțuri prinse
Trudesc popoarele învinse

În ziua calmă și banală
Sub cerul învățat la școală,
În urma plugului cu boi
Tot așteptându-și vremuri noi;

Că bun și sfânt ți-e noul rost,
Atunci când nu știi cine-ai fost.
De când sunt zilele și marea,
Stăpâna lumii e uitarea.

Vezi articol original

Septembrie 2, 2016

Pletele vlahilor

Filed under: Traco-geto-dacii,Uncategorized — Roderick @ 10:54 pm

”Deci amândoi frații [Petru și Asan], vrând să scoată din frică neamul, au zidit o biserică cu hramul sfântului mucenic Dimitrie, unde strânseră mulți oameni îndrăciți, bărbați și femei, cu pleoapele întoarse și înroșite, cu părul vâlvoi și lăsat pe spate și cu toate semnele cu care aievea se învederează cei stăpâniți de duhuri rele și-i învățară să zică în furia lor cum că ”Dumnezeul neamului bulgarilor și vlahilor a binevoit libertate și a încuviințat scuturarea jugului celui de demult…” ”

(Nicetas Choniates, ”Istoria”; trad. G. Popa-Lisseanu)

În viziunea cronicarului bizantin răsculații vlahi -ca orice răsculați- trebuie să fi fost ”posedați” de niscaiva duhuri rele. De unde atâta libertate?

Pasajul citat și ce urmează după el aduc o mărturie importantă: sfântul patron al vlahilor sud-dunăreni și bulgarilor este Marele Mucenic Dimitrie; alegerea lui aparținând fraților Petru și Asan.

În afară de aceasta, am mai putea afla (?) și cum își purtau părul vlahii din acea vreme. ”Părul vâlvoi” mi se pare că traduce sintagma λυσιχαίτους din textul original. Nu este acel akrokomoi -păr ridicat în creștetul capului- cu care Homer îi caracterizează pe traci; e un compus din (?)  λύσις  ”loosing, releasing, ransoming” și χαίτη ”mane”. (Ca și când s-ar combina în mod straniu numele lui Lysimachos și Dromichaites.)

Deci λυσιχαίτους s-ar putea traduce și prin ”cu părul liber, în neorânduială”. Pare ciudat, dar aceasta trebuie să fi fost ”pieptănătura” tradițională a căpeteniilor vlahe (e lesne de înțeles că pe căpetenii le-au chemat la hram Petru și Asan). Să fie această neglijență intenționată o reminiscență din portul comatilor daco-moesi?

(O mărturie interesantă aduce Diodor din Sicilia despre ”hairstyle”-ul celților:

” For they are always washing their hair in limewater and they pull it back from the forehead to the nape of the neck, with the result that their appearance is like that of Satyrs and Pans since the treatment of their hair makes it so heavy and coarse that it differs in no respect from the mane of horses.” – https://en.wikipedia.org/wiki/Celts)

August 4, 2016

Actualități

Filed under: Agendă,Uncategorized — Roderick @ 6:12 pm

Cu ceva timp în urmă am descoperit o descoperire pe site-ul asociației Vatra Daciei, http://www.vatra-daciei.ro/descoperire-7-000-de-ani-cea-mai-veche-reprezentare-caciulii-dacice-pe-teritoriul-romaniei/

Întâmplarea face că am vorbit aici pe blog despre acele lucruri cu vreo 8 ani mai devreme, https://hroderic.wordpress.com/2008/12/04/caciula-si-cioc/.

Și încă mai devreme, https://hroderic.wordpress.com/2008/09/02/caciula-dacica-ipoteze/ ; prima oară le-am pomenit pe forumul dacia.org (da, am activat și acolo).

În fine, nu acuz pe nimeni; ceva oarecum similar mi se poate întâmpla și mie și mi s-a întâmplat; când a fost cazul, am recunoscut prioritatea și/sau originalitatea omului. Așa se face. Am plasat un comentariu pe www.vatra-daciei.ro acum o săptămână, încă nu a fost aprobat.

În altă ordine de idei, mi-am adus aminte ce bine m-am simțit când nu am mai scris pe blog. Când n-am mai împușcat în lună și n-am mai vânat vânt.

Stimați cititori, cred că e clar pentru toată lumea că eu, deși dau cu gheara și târnăcopul în stratele limbii române, nu sunt un geolog, ci un căutător de aur. Aur dacic. Un simplu căutător de aur, cam fără noroc. Poate că e vremea să mă întorc la brazdă. La o muncă tipică oferind rezultate modeste și sigure. Poate nu.

Sigur e însă că am nevoie de o mică pauză. Un concediu. O vacanță sau așa ceva.

Uneori și lynxul și-ar dori să fie ținut o vreme în brațe.

cute lynx
Sursa imaginii: reddit.com
Fără comentarii :)

Iulie 21, 2016

A ruguma

Filed under: Alte istorii,Uncategorized — Roderick @ 9:32 am

”rugumà v. Mold. a rumega. [Metateză din rumegà (cf. it. rugumare)].” (Șăineanu, dexonline.ro)

Să fie vorba, totuși, de un alt cuvânt latin (moștenit în italiană și română), cf. MHG it(e)rücken ”a rumega”, din PIE reu-g- ”to vomit, retch” (rădăcina lui ”a râgâi”)?
Semantic e posibil, cf. dezvoltării din limbile germanice (*ruk- ”chew the cud”, după starling.rinet.ru). Rumegatul implicând o întoarcere a mâncării din stomac în gură.

Iulie 4, 2016

Pe scurt

Filed under: Uncategorized — Roderick @ 1:38 pm

Salutări tuturor. Mi-a crăpat compul și nu am bani de altul, de chef nu mai vorbesc. Din când în când voi aproba comentariile decente. Toate bune!

Iunie 9, 2016

Picus

Filed under: Alte istorii,Uncategorized — Roderick @ 7:59 am

Pe lângă sensul -intrat în literatura științifică- de ”ciocănitoare”, lat. pīcus, pīcī îl mai are pe cel de ”pasăre fabuloasă, grifon” (v. latinlexicon.org):

”picos veteres esse voluerunt, quos Graeci grupas appellant” (Nonius Marcellus)

”pici divitiis, qui aureos montes colunt” (Plautus, Aulularia)

Unele traduceri engleze redau eronat ”pici” din ultimul citat prin ”woodpeckers”. Dimpotrivă, pasajul este conform cu relatări antice care îi înfățișează pe grifoni ca paznici ai comorilor din munți:

”As to the gold which the griffins dig up, there are rocks which are spotted with drops of gold as with sparks, which this creature can quarry because of the strength of its beak.”

”And the griffins of the Indians and the ants of the Ethiopians, though they are dissimilar in form, yet, from what we hear, play similar parts; for in each country they are, according to the tales of poets, the guardians of gold, and devoted to the gold reefs of the two countries.”

(Flavius Philostratus, ”Viața lui Apollonius din Tyana”, cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Griffin)

Ar fi mai plauzibil ca Ghionoaia din basmul ”Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” să fie, de asemenea, un grifon, o ”zgripțuroaică”, nu o ciocănitoare (v. https://hroderic.wordpress.com/2015/05/04/ghionoaie ).

În ceea ce privește lat. pīcus (”perh. root pingo; cf. pica” (Lewis & Short, latinlexicon.org)), nu știu dacă e un singur cuvânt sau două omonime.

 Pīcus ”grifon” ar putea proveni într-adevăr din PIE peik- , peig-1 ”coloured, speckled” (din dicț. lui Pokorny; lat. pingō, sanscr. piŋga-, piŋgalá- ”roșcat, maroniu”, piṅgalaka ”tawny, yellow” fiind și numele unor specii de bufniță, cocor, albină; Pingalaka este și numele leului din prima carte a Panciatantrei). Ar putea fi un nume ”tabuizant” pentru o pasăre răpitoare de mari dimensiuni.

Însă lat. pīcus ”ciocănitoare”, pīca ”coțofană” ar avea -după Pokorny- originea în altă rădăcină, PIE (s)pī̆ko- woodpecker”.

Din PIE peiĝ-1 , peik̂- ”hostile” provine v.ind. piśācá- `a class of demons’,  lit. pikùlas `demon’, dar după Pokorny și etnonimele celtice Pictones, Pictāvi.

Mă întreb dacă nu cumva există vreo conexiune îndepărtată între lat. pīcus ”grifon” și rom. pajură. Un PIE peiĝ , peik̂  – sau  peuk̂- , peuĝ   ”to stick; to punch” ?  ar putea constitui rădăcina comună.

Iunie 5, 2016

Caracalina

Filed under: Alte istorii,Uncategorized — Roderick @ 5:41 pm

Știuca de dimensiuni mari (peste 5 kg, cf. unui articol) poartă acest nume care, deși a ajuns de uz comun printre pescari, încă nu apare în dicționare. Radu Anton Roman, în cartea ”Zile de pescuit”, îl include într-un glosar al termenilor folosiți în Deltă (=”știucă foarte mare”). A fost și termen comercial, inclus în strigările vânzătorilor olteni din București, în anii celui de-al doilea război mondial (”cartierele comerciale ale Capitalei erau inundate de cobilite oltenesti ale caror proprietari isi ademeneau clientela cu “stiuca caracalina mai frumoasa ca Gherghina” -http://www.dela0.ro/gheorghe-florescu-confesiunile-unui-cafegiu). Ținând cont de răspândirea cuvântului, pare că locul de unde s-a propagat este Delta Dunării.

Spre deosebire de ”pană” -denumirea somnului de dimensiuni mari, v. articolul precedent-, caracalina nu pare un cuvânt românesc. S-ar putea recunoaște în el tc. kara ”negru” (cf. caraghioz ”ochi negru”, carael ”vântul negru”, caracolac/carachiul ”ureche neagră”  ș.a.), dar n-am găsit care ar fi sensul celei de a doua componente (?).

Dacă aceasta e o pistă falsă, ar exista în limbile clasice cuvinte desemnând pești răpitori, asemănătoare oarecum celui în cauză: gr. karkharías, rechin” (din kárkharos, sharp, jagged”), trecut în lat. carcharus; lat. carrocō, carrocōnis ”Celtic, a sea-fish, perh. a sturgeon: Acipenser sturio” (latinlexicon.org).; lat. corrocō, corrocōnis ”a kind of fish, now unknown” (latinlexicon.org).

De asemenea, să menționăm rădăcina turcică *Kor(t)-1 burbot 2 pike 3 huso, beluga”.

Din PIE  (s)kʷalo-s a large fish” provin lat. squalus, engl. whale, O.P.  kalis ”somn(pește)”, avest. kara- `a mythical fish’ (care ar fi putut intra în lb. turcă (?), ca și alte cuv. persane).

Rădăcinile semitice *kal(kal)- ”’purple-fish‘ 1, ‘whale’ 2”, *kVwVr- ”kind of fish” sunt -mai puțin probabil- și ele de luat în considerare (putând intra tot în lb. turcă; interesant e că oltenii din București vindeau ”caracalina” mai ales evreilor, fiind peștele favorit al acestora).

Alt nume de pește începând cu cara- a rămas ”în coadă de pește” d.p.d.v. al etimologiei, explicațiile din dicționare oprindu-se de obicei la turcicul kara = negru:

caracudă f. 1. pește de baltă și de heleștee cu carnea gustoasă (Carassius); 2. fig. om de puțină importanță: caracuda partidului. [Turc. KARAKUDA, din KARA negru: caracudele de bălți sunt aproape negre]. ” (Șăineanu, dexonline.ro)

caracúdă f., pl. e (turc, bg. karakuda. Cp. și cu ngr. kaliakúda, cufundar). Un pește din neamu crapuluĭ, dar mult maĭ mic și maĭ lat (carassius vulgaris). Fig. Om fără valoare, elev prost (V. plevușcă). – În nord carás. ” (Scriban, dexonline.ro)

caracúdă (caracúde), s. f.1. Pește de baltă (Carassius vulgaris). – 2. Oameni de rînd, fără însemnătate. – 3. (Arg.) Pantofi. Bg. karakuda (Conev 53; DAR); pare cuvînt oriental.” (DER, dexonline.ro)

Carasul (slavic) are și el o origine neclară -v. în link explicațiile din dicționarul lui Vasmer (interesant este tătarul käräkä ”crap” menționat de Trubachev); PIE kers- ”a k. of colour (black)” ar fi după unii originea cuvântului. E vorba însă de pești pașnici, nu de răpitori asemenea caracalinei.

Originea caracalinei în vreo denumire geografică mi se pare improbabilă, dar nu imposibilă (cf. utilizării ca den. comercială).

Aș mai nota tc. kalın ”thick, stout”.

Un alt nume -de această dată clar românesc- al știucii mari este ”ceafă-lată”. Conexiunile pe care am încercat -în acest sens- să le fac cu ”caracalina” nu au dat rezultate.

(Rădăcinile PIE, proto-turcice și proto-semitice -cf. site-ului starling.rinet.ru și -în primul caz- dicționarului lui Pokorny).

Mai 11, 2016

Scurmeică

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii,Uncategorized — Roderick @ 9:35 pm

scurméică, scurméici, s.f. (reg.) pisică.” (dexonline.ro, DAR (2002))

Aparent un derivat al lui ”a scurma” (cu sensul de ”a zgâria”?).

Să fie însă reflectarea într-o limbă centum a rădăcinii *k’erǝm- ”weasel” (starling.rinet.ru)? Cf. lit.  šarmuõ  ”pisică sălbatică, hermelină”, MHG harm(e) ș.a. ”hermelină”?

 

Aprilie 19, 2016

Lupi și tărtăcuțe

Filed under: Alte istorii,Uncategorized — Roderick @ 3:04 pm

Unul din cele mai bune bloguri de poezie pe care le urmăresc este anacronietzsche.wordpress.com.

N-am să vorbesc despre poezie, pentru că nu mă pricep, însă ultimul text al autoarei m-a intrigat destul de mult, prin asocierile bizare, ascunse și -cel puțin din perspectiva etimologică- foarte interesante. E un poem numit ”Și lupii se însoară, nu-i așa?”; îl găsiți aici.

Iată primul distih:

”Cu gâlci, slăbit  și sceptic de-atât urlat la lună,
Se-namorase lupul, subit, de o cătrună”

CĂTRÚNĂ s. v. tărtăcuță, tigvă, tâlv.” (Sinonime, dexonline.ro), probabil din bulg. кратуна (kratuna) ”tigvă, tâlv”, care ar fi (? cf. wiktionarului bulgar) din lat. cortīna ”a kettle, caldron, the tripod of Apollo, in the form of a caldron” (latinlexicon.org).

Ce legătură (amoroasă) ar putea exista între lupul urlător și un soi de dovleac? poate ne-o spune cuvântul cantalup,

”from Cantalupo, name of a former Papal summer estate near Rome, where the melons first were grown in Europe after their introduction (supposedly from Armenia). The place name seems to be „singing wolf” and might refer to a spot where wolves gathered, but this might be folk etymology.” (etymonline.com)

cantalúp m. (it. cantalupă, adică „cîntă lupu” de pustiŭ ce e locu, numele uneĭ vile papale aproape de Roma, de unde-s originarĭ aceștĭ pepenĭ). Un fel de pepene galben (zămos) lătăreț ca mandarina, împărțit în feliĭ groase adîncate în coajă și aromat.” (Scriban, dexonline.ro)

Avem însă și

LUPOÁIE s. v. lupoaică, tărtăcuță, tigvă, tâlv.” (Sinonime, dexonline.ro)

Sensul de ”tărtăcuță, tigvă” este greu de obținut plecând de la lupul -mamifer. Nu e o plantă parazită, ca luparița (Orobanche ramosa), numită și lupoaie. Ar putea fi o deformare din lubă ”dovleac, pepene”, ori legat de

LUPÁRE s. f. (Reg.) Umflătură, tumoare care crește pe corpul omenesc, sub piele. – Din lup. ” (DLRM, dexonline.ro)

Cuvânt care pare moștenit, coincizând însă cu neologismul

LÚPĂ s. f. 1. instrument optic dintr-o lentilă convergentă, servind la examinarea obiectelor de dimensiuni foarte mici, a inscripțiilor etc. 2. (metal.) lentilă (2). 3. umflătură apărută sub piele. ◊ excrescență lemnoasă care apare pe trunchiul sau pe crengile arborilor. (< fr. loupe)   ” (MDN, dexonline.ro)

Fr. loupe  are o origine neelucidată.

Lupoaie ar putea reflecta aceeași rădăcină PIE ca și lubeniță,  leup- / leub-, leubh- ”to peel” (Pokorny), cf. lit. lùpena ”coș pentru fructe”. Am putea avea aici chiar un termen autohton.

Pagina următoare »