Istoriile lui Roderick

Februarie 23, 2017

Skudra

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 10:48 pm

Skudra, numele unei satrapii persane care ar fi cuprins o vreme (510s – 479 î.Chr.) Tracia și Macedonia (https://en.wikipedia.org/wiki/Skudra).

Minor Satrapy Skudra/Thrace for a time embraced the entire north Aegean coast and Macedonia. The northern border is largely unknown, but followed the Danube in its easternmost part.” (http://www.iranicaonline.org/articles/achaemenid-satrapies)

În ipoteza lui N. G. L. Hammond , Skudra ar fi fost numele frigian al regiunii; el se aplică și uneia din cele trei populații ale provinciei (probabil majoritarii, traci). Ceilalți ar fi Saka Paradraya (”Saka beyond the sea” ) și Yauna Takabara („Ionians with shield-like hats”). Ultimii sunt identificați cu macedonenii (v. pălăria caracteristică, causia), iar ceilalți -posibil cu geții (după Hammond, cf. en.wikipedia.org/wiki/Skudra). Saka Paradraya ar putea să fie însă (?) chiar sciți, după cum spune numele; iar geții -traci, pentru toți autorii antici greci- să fie incluși între Skudra.

Skudra e un exonim, având la bază poate numele unui trib tracic dispărut, probabil foarte sudic, vecin cu frigienii. Poate reflecta, de exemplu, PIE (s)keud-2 ”to throw, shoot” (lit. skudrùs, skaudrùs ”nimble, fast”, engl. shoot, shuttle; posibil numele unei arme, o suliță de felul celor folosite de peltaștii traci?). Însă nu e singurul PIE *skeu- posibil.

De exemplu, din (s)keu-2 ”to cover, wrap”, (s)keudh-, provin v.ind. kuhara- ”peșteră”, gr. κευθμός ”hidden place, hollow”; în această logică, un trac *skudra ar putea însemna la origine o locuință (probabil un bordei) sau locuitorii ei. Din același (s)keu-2 ”to cover, wrap” provine germ. Scheuer, care ar fi dat rom. șură.

Atrage atenția asemănarea dintre Skudra și numele orașului antic Scodra (Shkodër, Albania), cu etimologie încă neelucidată.

Scodrus, un munte în Iliria, e cunoscut în literatura latină și sub numele Scordus. Dacă e posibilă o asemenea metateză în lb. frigiană (?) , un *skurda ar putea reflecta PIE *(s)k’ēwer- / sk̂ūro- ”north” , cf. arm. c̣urt (*sk̂ūr-do-, cf. Pokorny) ”cold, chill”; așadar *Skurda (devenit Skudra) ar putea însemna regiunile nordice în raport cu Frigia, adică Tracia.

P.d.a.p., oronimul latinizat Scodrus ar putea fi (??) o rudă a alb. kodër ”hill”, rom. codru (cuvânt autohton), dând o indicație și pentru semnificația posibilă a lui Skudra, ”munte” sau ”muntean”.

Februarie 19, 2017

Mareș

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 5:12 pm

Un corespondent masculin (și mai puțin cunoscut) al Mumei-Pădurii, întâlnit în  folclorul din unele zone din Banat, Oltenia și nordul Moldovei poartă numele de Moşul-codrului, Tatăl-pădurii, Pădurarul, Păduroiul sau Mareş-tată (v. de ex. studiul -disponibil online- ”Daemonologii folclorice, între ritualitate și narativitate. O perspectivă istorico-religioasă”, de Bogdan Neagotă, ori articolul http://jurnalul.ro/special-jurnalul/zmei-zmeoaice-mastere-140251.html).

Ce poate să însemne Mareș? Un derivat al lui mare ”amplu”, cf. numelui Verdeș-Împărat (din verde), din basmul Aleodor Împărat?
Toate celelalte nume ale ființei mitologice se referă însă la pădure și am putea presupune acest lucru și în legătură cu mareș.

Rom. pădure provine, se spune, din ”lat. padulem îld. pălúdem, ac. d. pălus, baltă, mlaștină” (Scriban, dexonline.ro). Aici consensul lingviștilor este aproape unanim:

pădure f. 1. întindere mare de pământ plantată cu arbori: braniște, bunget, codru, dumbravă, sâlhă; 2. totalitatea arborilor ce acoper o pădure; 3. fig. reunire numeroasă de obiecte în formă verticală: se mișcau îngrozitoare ca păduri de lănci și săbii EM. [Lat. vulg. PADULEM, metateză din PALUDEM, baltă, apoi baltă cu trestii sau păduroasă, de unde sensul generalizat (v. luncă)].” (Șăineanu, dexonline.ro)

pădúre (pădúri), s. f. – Teren cu arbori, codru. – Mr. pădure, megl. păduri (toponim). Lat. padulem în loc de paludem (Diez, II, 51; Schuchardt, Vok., I, 29; Pușcariu 1243; Candrea-Dens., 1306; REW 6183), cf. alb. pülj (Philippide, II, 650), tosc. padule, v. sard. padule, v. sp., arag., v. port. paúl (Garcia de Diego, Bol. Acad. Esp., VII, 259; Corominas, III, 695) basc. padura „mlaștină”; cf. P. Aebischer, Homenatje Rubioy Lluch, I, 161-74. Originea anterioară indoeurop.(Lahovary 339) este fantastică.” (Al.  Ciorănescu, DER, dexonline.ro)

Urmând același semantism (de la mlaștină la pădure), un *mar(e) ”pădure” ar putea proveni din PIE mori, mōri ”sea”; o evoluție similară a sensului apare la anglo-saxonul mōr ”moor, waste and damp land; high waste ground, mountain”.

O altă posibilitate ar fi să avem un *mar din lat. mālus, mālī ”an upright mast, pole, beam; a mast; a standard or pole” (latinlexicon.org).
Omonim este mālus, mālī ”appletree”; în română măr provine însă din altă formă a cuvântului, ”lat. melus, în loc de malus” (DER).

Acest *mar putea să însemne copac, ori o anumită specie de arbore; poate un conifer (?) bun de catarg. Semantica ar fi similară aceleia pe care lingviștii o pun în evidență în cazul lui stejar:

stejár (-ri), s. m. – Gorun (Quercus sessiliflora). – Var. stăjer(iu), st(r)ăjar, strejar. Sl. stežerŭ „băț”, cf. bg. stožar „băț, lemn”, sb., cr. stežer „trunchi” (› steajer), stožer „ax, arbore” etc. (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 366; Tiktin; Conev 48). Pentru numele de lemn extins la arbore, cf. sp. palo.” (DER, dexonline.ro)

Spre deosebire de stejar, *mar ar fi î.a.c. un cuvânt dispărut, prezent doar în acest Mareș-tată.

Încă o posibilitate ar fi ca mareș să fie derivat regresiv dintr-un *nimoareș  din *nimoare ”pădure”, lat. nemus, nemoris  ”a wood, a heath or grove consecrated to a divinity” (latinlexicon.org).

De menționat faptul că păduroi (ca și muma-pădurii dealtfel) este și numele unei plante:

PĂDURÓI s. m. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu flori roșii-purpurii sau galbene (Melampyrum arvense). – Din pădure + suf. -oi.” (DLRM, dexonline.ro)

Printre numele plantei n-am întâlnit însă niciunul care să semene cu mareș. Poate doar gr. mélās ”negru” din denumirea științifică melampyrum = grâu-negru; irelevant însă.

CONDRÓNIU s. (BOT.; Melampyrum) ciormoiag, (reg.) cárpenă, miazănoápte, păduróniu, scrábă, grîul-prépeliței, grîu-négru, sor-cu-fráte.” (Sinonime82, dexonline.ro)

Februarie 16, 2017

Bârdigoi

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 8:46 pm

bârdigói sm [At: ANTIPA, P. / Pl: -goi / E: net] (Iht; reg) Zglăvoacă (Cottus gobio).” (Micul dicționar academic, ediția a II-a, cf. dexonline.ro)

Un cuvânt probabil rar, care nu e menționat de M. Seche în ”Dicționarul de sinonime”:

ZGLĂVOÁCĂ s. (IHT.; Cottus gobio) (reg.) babă, babete, moacă, moață, (Transilv., Maram. și Ban.) popă.” (dexonline.ro)

În foarte multe limbi ideea de bază a denumirilor populare ale zglăvoacei (”bârdigoiului”) este capul mare al peștelui (v. aici).

În portugheză însă caracteristica esențială a fost dată de spinii zglăvoacei (”escorpião-de-água-doce”).

”Preoperculul are un spin în parte posterosuperioară, puternic, întors în sus; sub acesta, deseori, se mai găsește un altul, mai mic și ascuns sub piele. Suboperculul are și el un țep, dar mai mic, care este ascuns în piele și îndreptat înainte.” (https://ro.wikipedia.org/wiki/Zgl%C4%83voac%C4%83)

Poate că bârdigoi e o denumire arhaică, autohtonă, reflectând PIE bhar- : bhor- ”bristle, stubble, sharp point” (Pokorny). Aș exclude legătura cu bârdan, burdihan ”burtă”.

Cred, însă, că bârdigoi este mai degrabă un derivat al PIE *word- ”frog” (starling.rinet.ru; cf. let. var̂de ”broască”), provenind poate dintr-un arhaic *bârd(ă) ”broască”. O altă denumire a zglăvoacei, moacă, înseamnă și mormoloc. Aspectul peștelui, privit din față, este fără îndoială ”frog-like”:

fmib_47987_head_of_cottus_gorio_seen_from_the_front

(sursa imaginii: Wikimedia)

De amintit aici și

BRÚDĂ s. v. grindel, molan.” (Sinonime, dexonline.ro)

brúdă (-de), s. f. – Specie de pește asemănător cu păstrăvul. Origine necunoscută. După Giuglea, LL, III, 206-10, ar fi cuvînt dacic, ceea ce nu pare prea convingător. Rar, în Trans.” (DER, dexonline.ro),

cuvânt mult discutat în legătură cu posibila lui origine autohtonă (inclusiv pe blog și în comentarii). Totuși, având în vedere forma celor două cuvinte, originile lor sunt mai probabil diferite.

Februarie 12, 2017

Perișoare…

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 11:58 pm

De exemplu cele din ciorba atât de des întâlnită pe mesele românilor:

”PERIȘOÁRĂ, perișoare, s. f. Preparat de formă sferică din carne tocată (amestecată cu orez și cu alte adaosuri), folosit în alimentație, de obicei fiert. – Pară2 + suf. -ișoară.” (DEX 98, dexonline.ro)

”perișoară f. 1. pară mică; 2. un fel de sarmale fără foi: ciorbă de perișoare.” (Șăineanu, dexonline.ro)

”perișoáră (oa dift.) f., pl. e (d. pară 1). Pară mică. Sarma neînvălită [!] în frunză: cĭorbă cu perișoare.” (Scriban, dexonline.ro)

Această explicație simplă mi se pare totuși ciudată. Perișoarele nu au formă de pară; nici nu cred că au avut-o cândva, pentru că ar rezista cu greu la fiert, s-ar desface. Probabil că au fost dintotdeauna sferice, ”meatballs”.

În loc să fie diminutiv al lui pară  ”fructul pomului numit păr” (”lat. pĭra, pl. de la pĭrum, pară”-Scriban), cred că perișoara din ciorbă e un diminutiv al unui cuvânt dispărut, provenind din lat. pila, pilae ”a ball, playing-ball”, ”a ball or globe”, ”ball or lump” (latinlexicon.org); cf. sp. pelota, fr. pelote ș.a.

Mai puțin probabilă mi se pare legătura cu piroșcă:

piróșcă f., pl. ște, ștĭ și șce, șcĭ (rus. pirožók, gen. -žká, dim. d. piróg, piroșcă; pol. pirožk, gen. -žka). Prăjitură compusă din carne tocată saŭ brînză învălită [!] într´o foaĭe de cocă (nu de aluat), de ordinar în formă de jumătate de roată saŭ și rătundă [!] (fr, pâté). V. brînzoaĭcă.” (Scriban, dexonline.ro)

piróșcă, piroște, s.f. – (reg.; gastr.) Sarma: „…atunci fata de uriaș va aduce oala cu piroște la săpători…” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 85). – Din rus. pirožki (Șăineanu, Scriban; Cihac, cf. DER; DEX, MDA), ucr. pyrižky (DEX, MDA).” (DRAM; dexonline.ro)

*

Un sens interesant al cuvântului este menționat în Dicționarul de sinonime al lui M. Seche:

perișoáre s. pl. v. SMIRDAR.” (Sinonime, dexonline.ro)

SMIRDÁR s. (BOT.) 1. (Rhododendron kotschyi) (livr.) rododendron, (reg.) coacăză, cocăzar, iederă, merișor, perișoare (pl.), popdele (pl.), rujă, tulipin, bujor-de-munte, bujorel-de-munte, trandafir-de-munte, vâsc-de-munte. 2. (Vaccinium vitis idaea) merișor, coacăz-de-munte, (reg.) coacăză, cocazar.” (Sinonime, dexonline.ro)

Se observă că specia Rhododendron kotschyi (întâlnită în zona alpină și subalpină a Carpaților noștri) e cunoscută și ca merișor și ca perișoare; și, de asemenea, coacăză și cocăzar. Mai degrabă aici perișoară e diminutiv al lui pară -fructul.

Culoarea atât de caracteristică florilor de smârdar este un fel de ”deep pink” (cf. sin. ”rujă”, ”trandafir de munte”). Totuși, nuanțele de acest gen sunt uneori ignorate în limbaj; Muntele Roșu din masivul Ciucaș a fost denumit așa, se pare, datorită abundenței smârdarului. Nu e exclus să avem în perișoare un adj. coloristic; posibilitățile sunt numeroase aici, dar neconvingătoare; de ex. cf. sanscr. paruṣá- ”spotted, variegated”, gr. dor. pürsó- ”flame-coloured, yellowish-red; with red hair” -din PIE *porǝsw- ”motley, coloured” – starling.rinet.ru; ori cf. magh. piros ”red”, pir ”blush” (aici un pos. împrumut este ”piroșeáță s.f. (reg.) roșeață puternică.” -dexonline.ro, DAR; originea cuvintelor poate fi PIE pū̆r ”foc”); din ”paróșu, -ie, adj. (reg.) foarte roșu.” (dexonline.ro, DAR); din PIE pū̆r ”foc”, direct sau nu (lat. (gr.) pyra, umbrian pir ”foc”, proto-slav pyrь  -sloven zapíriti se ”blush”).

Tot sinonim cu merișor avem alt

PERIȘÓR s. (BOT.) 1. (Pyrola secunda) brăbănoc, merișor, (reg.) verdeața-iernii. 2. (Elymus asper) (rar) limă, (reg.) secăriță, iarba-părului.” (Sinonime, dexonline.ro)

În primul caz intrigă coincidența cu den. științifică (latină) a genului-dată de Linné- pyrola (scrisă uneori pirola), diminutiv din lat. pyrus ”pară (fruct)”, din cauza formei frunzelor -cf. https://es.wikipedia.org/wiki/Pyrola. După DEX 98, cel puțin în cazul al doilea e vorba de un diminutiv din păr (de pe cap).

Pyrola secunda (mai nou Orthilia secunda, brăbănocul) are flori albe, nu roșii, ceea ce face mai improbabilă derivarea ”perișoarelor” dintr-un adj. coloristic. Ceea ce are în comun cu smârdarul e faptul că frunzele le rămân verzi în timpul iernii. Poate că aici rezidă asemănarea lor și sensul numelui -posibil arhaic î.a.c.-, într-o cheie care deocamdată îmi scapă (PIE per-2 ”to try, dare, risk; danger” ?).

În ceea ce privește denumirea de smârdar, ar putea fi în cele din urmă înrudită cu lat. (gr.) myrtus (cf. și den. științifice, Rhododendron myrtifolium).

Februarie 2, 2017

Opinci

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 8:31 pm

”Și din sus de Vânători, cum treceam puntea peste apa Neamțului, bunicul în urmă, cu caii de căpăstru, și eu înainte, mi-au lunecat ciubotele și am căzut în Ozană cât mi ți-i băiatul! Noroc de bunicul! „Și scroambele iestea a voastre îs pocite“, zise el scoțându-mă repede, murat până la piele și înghețat hăt bine, căci năboise apa în toate părțile; și iute mi-a scos ciubotele din picioare, că se făcuse bocnă. „Opinca-i bună, săraca! îți șede piciorul hodinit, și la ger huzurești cu dânsa“. Și până a vorbit aceste, eram și învelit într-o sarică ghițoasă de Cașina, băgat într-o desagă pe cal, purces pe drum, și hai la Pipirig.” (Ion Creangă, ”Amintiri din copilărie”)

Opinca, un cuvânt de origine slavă denumind încălțămintea tradițională a românilor:

opíncă (opínci), s. f.1. Încălțăminte țărănească făcută dintr-o bucată de piele dreptunghiulară legată cu fîșii de piele. – 2. Clasă țărănească, țărănime. Sl. opinuku „încălțăminte”, din sl. opęti, opiną „a acoperi” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Miklosich, Lexicon, 513; Cihac, II, 228; Meyer 315; Conev 84), cf. sl.opanica „talpă”, bg. opinak, opinci, sb., cr., slov. opanak, ceh. opanky, rus. opanka, alb. opingë. Ipoteza unui sl. *opęka (Byhan 324) nu pare necesară. – Der.opincar, s. m. (producător de opinci; țăran), cu suf.ar (der. din bg. opinčari, sugerată de Conev 75, nu-i posibilă); opincărime, s. f. (clasa țărănească); opincărie, s. f. (atelier, prăvălie de opinci); ochincea, s. f. (gențiană, Gentiana cruciata), pornind de la pron. patalizată a lui -pi--chi-, proprie Mold.(Philippide, Principii, 97; după Tiktin ar fi o deformare populară a lui gențiană).” (DER, dexonline.ro)

opíncă f., pl. ĭ (vsl. opĭnŭkŭ, încălțăminte, d. openti-opĭnon, a acoperi. penti-pĭnon, a răstigni; nsl. cr. sîrb. opanak, bg. opinŭk, pl. ucĭ; sîrb. opanak, rut. ópinka, ceh. opanky, openče, opince [pl.]; alb. opingă. V. opintesc, pinten). Încălțăminte țărănească compusă dintr´o simplă bucată de pele [!] groasă făcută concavă și legată de picĭor cu curele saŭ cu nojițe. Fig. De la vlădică pînă la opincă, tot poporu, boĭeriĭ și țăraniĭ. Un joc copilăresc care consistă [!] în aruncarea succesivă în sus a cincĭ petricele [!] c´o singură mînă și prinzîndu-le fără să scapĭ vre-una. V. beg, borbonac.”  (Scriban, dexonline.ro)

O explicație detaliată a cuvântului slav o oferă wiki-articolul dedicat, după P. Skok și V. Anić:

”Serbo-Croatian òpanak/о̀панак, as well as Bulgarian and Macedonian опинок, ultimately derive from Proto-Slavic word *opьnъkъ.[1] Proto-Slavic *opьnъkъ is composed from the following parts:

*the preposition/prefix *o(b)- „around, on, etc.” with final *b assimilated and the resulting geminated consonant cluster *pp simplified to *p
*-pьn-, yielding Serbo-Croatian -pan- with strong jer *ь vocalized to /a/. *pьn- is the ablaut form of the root of the verb *pęti (from earlier *pen-ti), originally meaning „to strain, move” (cf. modern standard Serbo-Croatian verbs conveying the same notion such as nàpēti/на̀пе̄ти, pròpēti/про̀пе̄ти, ràspēti/ра̀спе̄ти, pòpēti/по̀пе̄ти..), but subsequently coming to mean „to climb” (whence the meaning of modern standard Serbo-Croatian pȇti/пе̑ти, pènjati/пѐњати).
*-ъkъ, a Slavic suffix
So literally, òpanak/о̀панак would roughly mean „climbing footwear”.” (https://en.wikipedia.org/wiki/Opanak)

*

Opincile au fost încălțămintea tradițională a geto-dacilor, fapt atestat atât de reprezentările plastice (Columna lui Traian), cât și de descoperiri arheologice.

opinca_dacica

(sursa imaginii: Wikimedia, user CristianChirita)

E oarecum ciudat ca un articol atât de vechi în spațiul daco-getic să aibă un nume generic de origine slavă. Poate că numele dacic al opincii se ascunde în vreo denumire regională a opincilor, sau a unei varietăți de opinci.

Aromânii folosesc un termen grec pentru opinci, tsâruhi, la rândul său din tc. çarık.

O altă posibilitate, însă, -oricât ar fi de mare coincidența- ar fi ca sl. opinuku să ”oculteze” un cuvânt dacic asemănător.

Probabil că nu m-aș fi gândit la așa ceva dacă n-aș fi întâlnit sanscritul upAnah ”shoe, sandal”. Cuvântul este explicat ca ”under-bond” (cf. Charles Rockwell Lanman; sanscr. náhyati este din PIE *nedh- ”to tie together” -cf. starling.rinet.ru).

Mi-a atras atenția și rădăcina PIE *ap- ”to clench, to tie round” (starling.rinet.ru) > lat. apō, apere „to fasten, attach, join, bind, tie to” (latinlexicon.org).

Februarie 1, 2017

Bleandă

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 9:13 pm

bleándă (blénde), s. f.1. Obiect flasc, masă informă și fără consistență. – 2. Leneș, bleg, molîu; persoană greoaie în mișcări. – 3. Palmă, lovitură. – 4. Uliu. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 181), cf. bleau, bleg, bleot. Coincide cu o rădăcină sl., cf. sl. bledynŭ „leneș” de la bledovati „a nu face nimic”, rut.blendati (Byhan, JB, IV, 304), sb. blendak „tont”. – Der. blend(ăr)ău, (var. blendoi), s. n. (masă informă); bleancă, s. f. (gură, cioc), cf. fleancă; blendi, vb. (a împinge, a îmbrînci, a arunca), pe care DAR și Candrea îl derivă de la rut. blenditi; blencheci, vb. (a flecări, a trăncăni); blenderi, vb. (a mișca picioarele).” (dexonline.ro, DER (Al. Ciorănescu))

bleandă f. 1. cea mai mică specie de șoim (Falco aesalon): se stârcise ca o bleandă ISP.; 2. sperietoare de păsări (în chip de bleandă). [Origină necunoscută].” (Șăineanu, dexonline.ro)

bleándă f. pl. blende (cp. cu vsl. blendi, flecărie, rus. bleadĭ, fleoarță și germ. blid, orb, blende, ochelari la caĭ. Cp. cu tiflă). Palmă, izbitură (Mold.): a da cuĭva o bleandă. Femeĭe proastă, om prost: a căzut jos ca o bleandă (V. fleandură). Sperietoare de păsărĭ. Un fel de șoĭm foarte mic numit și blendăŭ (falco áesalon).” (Scriban, dexonline.ro)

Un cuvânt până la urmă obscur; explicația pe care o dă Ciorănescu (cf. Iordan) este cea de ”creație expresivă”.

”A da o bleandă” -expresie încă frecvent întâlnită în limbajul comun- îmi amintește engl. blow „hard hit”, cuvânt căruia nu i s-au prea găsit corespondențe în afara familiei lb. germanice (”mid-15c., blowe, from northern and East Midlands dialects, perhaps from Middle Dutch blouwen „to beat,” a common Germanic word of unknown origin (compare German bleuen, Gothic bliggwan „to strike”).” -etymonline.com; cuv. e doar influențat, se spune, de  blow ”move air”). După Pokorny, cuvântul englez reflectă PIE bheleu-to hit; weak, ill”, ca și bg. bolъ ”bolnav”.

Sensul de ”uliu” mi se pare și mai curios.

blendắŭ m. Cant. Un fel de șoĭm foarte mic numit și bleandă (falco áesalon).” (Scriban, dexonline.ro)

Dacă specia a fost folosită tradițional la șoimărit, m-aș gândi la ”germ. blid, orb, blende, ochelari la caĭ.”, menționat de Scriban (PIE *bhlendh- ”to see bad, blind”- starling.rinet.ru) . Ar putea fi vorba de scufia care acoperă ochii șoimului (”Birds of prey react extremely intensively to strange phenomena as well as potential prey, and very quickly use up a great deal of energy as a result. They are hooded so that they can concentrate and execute the actual hunting flight with full power and not be exposed to unnecessary stress as a consequence.” – http://www.rosenburg.at/en/falconry-centre/).

Î.a.c., am avea un posibil sens originar (?) al lui blendău =șoim cu ochii acoperiți, folosit la vânătoare.

Mai probabil, însă, bleandă ”șoim” e o veche denumire (autohtonă?) bazată fie pe culoarea păsării de pradă (un adj. coloristic poate din PIE bhlendh- ”pale, reddish” -cf. blond, ori bhlǝido-s ”pale”), fie pe strigătul ei (poate PIE bhlē- ”to howl, weep”).

Interesant este și lit. balandis ”porumbel”, după Pokorny din PIE albho- ”white”.

Posibilitățile etimologice sunt numeroase (și nu voi enumera toate rădăcinile IE care conțin *bhl-). De ex. bleandă ”leneș, bleg, molîu; persoană greoaie în mișcări” ar cp. și cu PIE bhleus- ”weak, mild”. Păsării de pradă, însă, nu i se potrivește deloc această caracterizare.

Bleg, cuvânt pe care DER îl leagă de bleandă, ca și de bleau și bleot, ar putea reflecta PIE bh(e)lāg- ”weak” (lat. flaccus).

Ianuarie 17, 2017

Medica

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 9:54 pm

Medica, o plantă care ar fi fost atât de uleioasă încât, o dată aprinsă, nu putea fi stinsă cu apă (aceasta producând, dimpotrivă, o flacără mai mare), ci doar cu țărână. E menționată de Priscianus (sec. V d.Chr.), fiind plasată în țara mysilor ”ce se trag din teritoriul nordic al tracilor”, fiind situați ”în partea de apus a Istrului”, dar vecini cu marea (trad. G. Popa-Lisseanu).  Există deci o posibilă confuzie între mysi  și moesi.

Solinus (sec. III d.Chr.) numește uleiul acestei plante medicum și o situează în Moesia, în partea ei dinspre Pont (M. Neagră):

”mox Mœsiæ, quas majores nostri jure Cereris horreum nominabant, in quarum parte, quæ Pontica est, apparet herba, qua inficitur oleum, quod vocant Medicum. Hoc ad incendium excitatum si obruere aqua gestias, ardet magis, nec alio sopitur, quam jactu pulveris.”  (http://www.thelatinlibrary.com/solinus2.html)

Ammianus Marcellinus (sec. IV d. Chr.) vorbește doar despre uleiul numit medicum, produs în Persia:

”In this neighbourhood the Medic oil is made. If a missile is smeared with this oil and shot somewhat slowly from a loosened bow (for it is extinguished by a swift flight), wherever it lands it burns persistently; and if one tries to put it out with water, he makes it burn the more fiercely, and it can be quelled in no other way than by throwing dust upon it.”  (trad. engleză de John C. Rolfe , http://www.perseus.tufts.edu)

Mai menționez că în latină mēdica înseamnă și ”an excellent kind of clover introduced from Media”, ”Burgundy-clover, lucern”; nu poate fi vorba, cred, de aceeași plantă, cu toate că în zilele noastre uleiul se extrage inclusiv din lucernă.

Numele medica se referă cel mai probabil la originea geografică a plantei, Media, care poate fi regiunea din Iran, patria mezilor, ori *Maedia tracică, pe cursul mijlociu al râului Strymon, unde locuiau maedii. (De menționat faptul cu unii maedi au trecut în Asia Mică, fiind cunoscuți sub numele de maedobythini; Bythinia învecinându-se la vest cu Mysia.)

În vechea traducere engleză a lui Arthur Golding din Solinus, medicum  este redat -destul de probabil- greșit, fiind pus în legătură cu medicus ”physician, surgeon, medical man”:

”the*Maesians which our auncestors called worthelie the Gardner of Ceres. In one part wherof,* (namelie of that which is toward Pontus) there groweth a hearbe wherwith they make an Oyle that they call the Chirurgions Oyle. This béeing sette a fire, if yée goe about to quench it with water, burneth the more, and cannot bee put out otherwyse then by cast∣ing on of duste.” (http://quod.lib.umich.edu/e/eebo/A12581.0001.001/1:38?rgn=div1;view=fulltext)

Deși puțin probabilă, mai există o posibilitate interesantă: aceea ca medica să conțină de fapt o referire la calitatea plantei de a fi uleioasă. Cf. site-ului starling.rinet.ru, PIE *smeid- ”to oil, to soil” (OE smītan ”smear”), *smā- ”to oil” (gr. smǟ̂ma  ”cleanser, soap, ointment”), rădăcini corespunzând lui smē- to smear, rub” în dicționarul lui Pokorny. Din această rădăcină (smē- / *smeid- ) avem în română un împrumut slav, smead ”oacheș, negricios și palid”.

În această idee, e posibil ca numele plantei să fi fost de fapt *smedica. Există însă și rădăcinile IE *mazd- (*mad-t-?) ”fat” (v.ind. médas-`fat, marrow, lymph’), *mad”wet” (gr. madáō ”to be moist or sodden”) (starling.rinet.ru).

Mai dificilă este identificarea plantei, dacă a existat. Probabil o specie endemică vegetând într-o zonă restrânsă; e posibil însă și să fie o specie cunoscută, dar care a avut doar într-o anumită regiune utilizarea menționată.

Ianuarie 9, 2017

Troacnă

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 10:07 pm

Un cuvânt cu mai multe forme regionale și cel puțin două etimologii propuse:

troáhnă și troánă f., pl. e (din ngr. vrăhnos, răgușeală). Pop. Guturaĭ. – În Mold. și rahnă ? Și trohneală, pl. elĭ (Btș.). V. trohnit. ” (Scriban, dexonline.ro)

troahnă f. Mold. Tr. răceală, un fel de influență. [Și trocnă (în Oltenia): origină necunoscută].” (Șăineanu, dexonline.ro)

troáhnă (-ne), s. f. – Gripă, guturai, răceală. – Var. Mold. troană, trohneală, Banat trocnă, trocneală. Sl. otravna „boală contagioasă” (Drăganu, Dacor., IV, 748); pentru pierderea lui o-, cf. strachină. Legătura cu ngr. βραχνός „răgușit” (Scriban) este mai puțin probabilă. Nu se folosește în N (ALR, I, 112). – Der. trohnit, adj. (cu guturai).” (DER, dexonline.ro)

”TROÁHNĂ s. f. (Învechit) Răceală, guturai. Eu zac de guturai… așa troahnă tătărască de mult n-am mai pătimit. CARAGIALE, O. VII 152. Pojarul… se ivește cu semne de troahnă. PISCUPESCU, O. 255. – Variantă: troácnă (DEMETRIUS, V. 120) s. f. ”  (DLRLC, dexonline.ro)

troágnă, troagne, s.f. – (reg.) 1. Secreția mucoasei nazale; zalfă (ALRRM, 1969: 59). 2. Guturai, răceală: „Îi plin de troagnă, cum zicea de mult” (ALRRM, 1969: 170). – Et.nec. (MDA). ” (DRAM, dexonline.ro)

Așadar există formele troahnă, troană, rahnă (Moldova), troagnă (Maramureș), trocnă (Oltenia, Banat) și troacnă (?). Etimonul este după Drăganu (și Ciorănescu) sl. otravna, iar după Scriban ngr. βραχνός.

*

Să fie de fapt un cuvânt autohton? Sensul de bază ar putea fi cel al maram. troagnă ”secreția mucoasei nazale”. Guturaiul reprezintă dealtfel o inflamare a mucoasei nazale, însoțite de o secreție apoasă.

Aș vedea în troacnă un reflex al PIE  *srungh-snout, nose” (starling.rinet.ru)/ srenk- ”to snore” (Pokorny), cf. gr. rhǘŋkhos ”rât, bot, cioc”. Semantic plauzibil. Dificil de explicat este î.a.c. transformarea grupului inițial de consoane. IE *sr- a dat un tracic str- în numele râului Strymon (PIE *sreu ”to flow”); la fel se întâmplă în lb. baltice (lit. strė́nos  din PIE srēno- ”hip”). Dar nu văd de ce ar fi căzut s inițial, ar fi trebuit să rămână și să avem *stroa(n)gnă, cu suf. -nă.

Interesant, dar fără legătură cu rădăcina de mai sus ori cu rom. troacnă, este engl. trunk ”elephant’s snout”.

Alte variante ar fi PIE trenk-2 ”to wash, bathe” (Pok.; lit. trenkù ”wash”), cu ref. la curgerea apoasă din nas (PIE *sreu ”to flow” ar întâmpina problema menționată mai sus), ori poate *trek’– ”to rot” (starling.rinet.ru; lit. trèšti ”rotten”).

Decembrie 31, 2016

An Nou Fericit

Filed under: Agendă — Roderick @ 8:07 pm

…cititorilor blogului și tuturor celor care speră!

Început de iarnă

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 1:39 am

”La Sf. Nicolae se întoarce noaptea la ziuă cu cât se întoarce puiu-n găoace.”

O credință populară, accesibilă acum și cititorilor de ziare online (e citată în mai multe articole ocazionate de sărbătoarea Sfântului Nicolae).

Faptul că ziua Sf. Nicolae este asociată solstițiului de iarnă (când ”se întoarce noaptea la ziuă”) e destul de bizar; calendaristic, distanța dintre 6 Decembrie și 21/22 (ori 25) Decembrie este mare. Desigur, e ușor de văzut că Sf. Nicolae este în vestul Europei o prezență activă de Crăciun (”Santa Claus”, ”Saint Nick”), iar Crăciunul se suprapune vechii sărbători a solstițiului de iarnă. Însă coincidența dintre o zi a Sf. Nicolae (?) și începutul iernii astronomice este altceva. Poate e vorba de sărbătoarea Sf. Nicolae după calendarul de rit vechi (19 Decembrie).

 

Imaginea populară a lui Sân Nicoară conține ceva din atributele unei vechi divinități a iernii, ori poate a zăpezii:

”Nicoară (Sân) m. numele popular al Sf. Nicolaie și al sărbătorii sale: Sân-Nicoară sosește cu calu-i alb (adică aduce zăpadă).” (Șăineanu, dexonline.ro)

Pe linia coincidențelor interesante (și poate irelevante) observ că un latin nivicola ”pertaining to snow” ar da românescul *nicoară. (Nu știu dacă acest nivicola apare în textele clasice, dar există în denumirile științifice ale câtorva specii de animale).

« Pagina anterioarăPagina următoare »