Neuri

Neurii, un ciudat popor cu trăsături ”lycantropice”, menționat de Herodot:

”The Neuroi practise the Scythian customs: and one generation before the expedition of Dareios it so befell them that they were forced to quit their land altogether by reason of serpents: for their land produced serpents in vast numbers, and they fell upon them in still larger numbers from the desert country above their borders; until at last being hard pressed they left their own land and settled among the Budinoi. These men it would seem are wizards; for it is said of them by the Scythians and by the Hellenes who are settled in the Scythian land that once in every year each of the Neuroi becomes a wolf for a few days and then returns again to his original form.”  ( Herodot, Istorii, cartea a 4-a, 105, http://www.sacred-texts.com/cla/hh/hh4100.htm )

Este destul de clar că lupul era animalul totemic al neurilor. Aceasta ar putea arunca o lumină asupra numelui lor, poate din PIE  *newǝ- ”to shout” (neu-1 ”to call, praise” la Pokorny), cf. toch. A, B nu- ‘cry out, threaten’, v.ind. návate, nauti `to sound, shout, praise’, .irl. nūall  ”`cry, noise, proclamation”; neur- fiind în acest caz o denumire tabuizantă a animalului totemic, ”urlătorul” (=lupul).

În sanscrită, kóka = lup, din PIE kā̆u- ”to howl”; din PIE *dhau ”to press”, altă denumire tabuizantă a lupului, frig. daos ”sugrumătorul” și numele daunilor (=”lupi”), popor de origine iliră (?) din Italia. Nu am întâlnit încă un nume atestat al lupului care să provină din PIE  *newǝ- , dar cred că e o ipoteză plauzibilă.

Am întâlnit păreri care leagă numele lor de hidronime, cum ar fi lit. Naura/ pol. Narew; acestea amintesc parcă de fr. Nièvre (de origine celtică), ori rusul Neva (probabil din PIE  snā- ”to flow, swim”).

Un alt amănunt straniu e faptul că neurii și-au părăsit locul de baștină datorită unei invazii a șerpilor. Posibil (să fie vorba de vipera de stepă – Vipera ursinii?), dar mai plauzibil este ca acești ”șerpi” să fi fost oameni; poate un popor al cărui nume să fi fost quasi-identic cu numele șarpelui în limba scită sau în greaca lui Herodot (el folosește cuvântul ὀφίων). Mai puțin probabil e ca acești invadatori să fi avut șarpele ca animal totemic.

Neurii rămân un popor dispărut (și necunoscut, pe deasupra). Ipotezele în legătură cu ei sunt, însă, abundente: proto-slavi, baltici, fino-ugrici sau celți. Însă Herodot scrie că neurii practică obiceiurile sciților; dacă nu sunt chiar sciți, sunt ”scitizați”.

*

Din PIE  neu-2 ”to make a push, to nod” > *neu-ro- provine, după Pokorny, rus ponúryj ”aplecare a capului, micșorare a ochilor”, (ucr. пону́рий ”deprimat”), lit. niùrkyti ”press, squeeze”. Desigur, nu e cazul să vedem în neuri o poreclă de genul ”ochi înguști/oblici” ori ”oameni scunzi”; poate ”pribegi”, cf. v.ind. návatē, nāuti ”a se muta dintr-un loc în altul”.

Există o mică posibilitate ca în română să se fi păstrat un cuvânt din rădăcina *neu-ro- : a (se) noura = a se posomorî, a se întrista, privit, firește, ca derivat al lui nor/nour. Poate că sensul vechi al lui ”a (se) noura” era de ”a lăsa capul în jos”; trebuie însă dovezi în acest sens.