Istoriile lui Roderick

august 27, 2016

Zia

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 9:15 pm

Zia sau Ziais (?), soția dacă a regelui costoboc Pieporus, cunoscută din inscripția funerară de la Roma, dedicată de nepoții Natoporus și Drigisa:

D(is) M(anibus)
ZIAI
TIATI FIL(iae)
DACAE. UXORI
PIEPORI. REGIS
COISSTOBOCENSIS
NATOPORUS ET
DRIGISA AVIAE
CARISS(imae) B(ene) M(erenti) FECER(unt)

(sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Costoboci)

O observație care contestă ”dacismul” costobocilor este menționată în wiki-articol: ”The fact that queen Zia is specifically characterised as „Dacian” may indicate that Pieporus and the Costoboci were not themselves Dacians.”

Din punctul de vedere al romanilor, daci erau probabil toți acei traci nord-dunăreni din statul lui Decebal. Însă daci ar putea fi doar un nume tribal extins (de alții) asupra întregului popor; î.a.c. numele tribului dominant. Poate că nu doar costobocii, ci și burii ori chiar apulii nu se considerau daci. În plus, autoritatea statului dac al lui Decebal nu s-a extins și asupra costobocilor, deci ei nu erau ”daci” nici măcar d.p.d.v. administrativ-teritorial. Aceasta nu înseamnă însă că nu erau strâns înrudiți, nici că vorbeau altă limbă decât dacii.

Zia (Ziais), fiind dacă, purta foarte probabil un nume dac propriu-zis, nu costoboc. De aici rezultă faptul interesant că dacii probabil nu aveau terminații specifice pentru numele feminine ori masculine: soldați daci  cantonați la castrele romane din Egipt poartă nume ca Tia ori Thiais (apar și Tiato, Thiati, coincizând cu numele tatălui reginei Zia).

Își dădeau seama dacii că Tia și Thiais sunt nume de bărbați, iar Zia (ori Ziais) de femeie? Foarte probabil da. E greu de crezut că același nume putea fi dat și băieților și fetelor. Probabil că tradiția onomastică făcea diferențierea; poate că, în plus, sensul numelor nu era ascuns -ca azi-, ci transparent.

Etimologic, Zia ar putea reflecta PIE ĝēi- , ĝī- ”to sprout” (un ”vlăstar”, o ”mlădiță”, un ”boboc”, ori poate o floare, cf. lit. žíedas ”blossom, flower, ring”), aceasta nefiind singura soluție posibilă.

Berbecul de mare

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 2:26 pm

ariēs, ariētis  ”an unknown sea-monster, very dangerous to ships” (latinlexicon.org)

”The sea-ram goes around like a brigand, and now hides in the shadow of the larger vessels riding at anchor and waits in case somebody may be tempted by the pleasure of a swim, now raises its head out of the water and watches for fishermen’s boats, and secretly swimming up to them sinks them.”  (Plinius cel Bătrân, ”Naturalis Historia”, în traducerea engleză a lui H. Rackham; preluat de la http://www.masseiana.org/pliny.htm)

Denumirea de ”berbec” ar trebui să caracterizeze în vreun fel comportamentul creaturii marine; probabil e vorba de forța cu care izbea vasele pescarilor.

În acest sens, proverbial a devenit cașalotul, inspirând romanul Moby Dick al lui H. Melville. Cașaloții nu lovesc doar vasele cu capul, ci se lovesc cap în cap și între ei, comportament atestat și la narvali și orci:

”Our knowledge of sperm whale behavior is limited. Nevertheless, Panagiotopoulou told IFLScience a wildlife pilot reported seeing two mature males headbutting each other near a group of around 50 females. She added that other cetaceans, including orcas and narwhals, have been seen to engage in ramming contests.”  (http://www.iflscience.com/plants-and-animals/moby-dick-could-have-been-true/)

Totuși comportamentul berbecului-de-mare al lui Plinius nu este propriu acestor cetacee. Ele nu stau la pândă, solitare, pentru a ataca înotătorii (nici măcar orca, v. https://en.wikipedia.org/wiki/Killer_whale_attacks_on_humans; dealtfel Plinius o menționează separat, ca și pe cașalot).

”Aretele” de mare ar putea fi -mai degrabă- un rechin.

Sunt documentate, de exemplu, numeroase atacuri ale marelui rechin alb (Carcharodon carcharias) asupra bărcilor; unul din atacuri a avut loc de jos în sus, rechinul găurind fundul ambarcațiunii (cf. cu mențiunea lui Plinius, ”secretly swimming up to them sinks them” -v. http://www.sharkresearchcommittee.com/inanimate.htm)

”Of all shark species, the great white shark is responsible for by far the largest number of recorded shark attacks on humans, with 272 documented unprovoked attacks on humans as of 2012.” (https://en.wikipedia.org/wiki/Great_white_shark)

Dintre rechini, doar ”marele alb” și rechinul-tigru își pot scoate capul afară din apă, așa cum afirmă Plinius despre ”aries”. Rechinul-tigru nu e atestat deocamdată sigur în Marea Mediterană, fiind prezent totuși în Marea Roșie ori Golful Persic.

Rechinul alb e prezent și în Marea Mediterană; o prezență discretă, având totuși la activ câteva atacuri asupra oamenilor și ambarcațiunilor (v. http://www.sharkinfo.ch/SI2_98e/mediterranean.html). Nu e exclus ca oamenii antichității să îl fi întâlnit ceva mai des.

august 22, 2016

Vederoasa

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 6:37 am

Numele unei bălți -rezervație naturală- din S-V județului Constanța (v. https://ro.wikipedia.org/wiki/Balta_Vederoasa), în apropierea satului Vlahii (Vlahchioi). O zonă care -cf. cu numele satului- trebuie să fi avut populație românească și în epoca otomană.

Deși hidronimul coincide cu

vederós, -oásă adj. L. V. și P. P. Expus vederiĭ, vizibil, strălucitor, care se vede bine: stea vederoasă. Fig. Distins, arătos, respectabil: om vederos.” (Scriban, dexonline.ro),

consider că este mai degrabă cf. cu numele râului Vedea,  având la bază probabil rădăcina  PIE au̯ed- ”to flow, to wet; water, etc.” (gr. hǘdōr/ ὕδωρ ”water” pare să coincidă cu *veder- din Vederoasa).

Aș crede că Vederoasa e mai degrabă numele unei localități dispărute (cf. Copăcioasa, Găunoasa etc.), nume reflectând geografia ”acvatică” a locurilor.

Am menționat Vederoasa mai demult, într-un comentariu la https://hroderic.wordpress.com/2012/11/22/oltina-oltenita-olt/, fără ca numele să-mi fi atras atunci atenția. În vecinătatea lacului a existat o așezare getică, o cetate situată pe dealul Muzait,”la aproximativ 3 km sud de celălalte aşezări întărite situate pe deal, lângă Movila Comoara, pe malul de vest al Lacului Vederoasa, în punctul Piscul Blaborului” (cimec.ro). Vederoasa ar putea fi un element de toponimie tracică.

august 4, 2016

Actualități

Filed under: Agendă,Uncategorized — Roderick @ 6:12 pm

Cu ceva timp în urmă am descoperit o descoperire pe site-ul asociației Vatra Daciei, http://www.vatra-daciei.ro/descoperire-7-000-de-ani-cea-mai-veche-reprezentare-caciulii-dacice-pe-teritoriul-romaniei/

Întâmplarea face că am vorbit aici pe blog despre acele lucruri cu vreo 8 ani mai devreme, https://hroderic.wordpress.com/2008/12/04/caciula-si-cioc/.

Și încă mai devreme, https://hroderic.wordpress.com/2008/09/02/caciula-dacica-ipoteze/ ; prima oară le-am pomenit pe forumul dacia.org (da, am activat și acolo).

În fine, nu acuz pe nimeni; ceva oarecum similar mi se poate întâmpla și mie și mi s-a întâmplat; când a fost cazul, am recunoscut prioritatea și/sau originalitatea omului. Așa se face. Am plasat un comentariu pe www.vatra-daciei.ro acum o săptămână, încă nu a fost aprobat.

În altă ordine de idei, mi-am adus aminte ce bine m-am simțit când nu am mai scris pe blog. Când n-am mai împușcat în lună și n-am mai vânat vânt.

Stimați cititori, cred că e clar pentru toată lumea că eu, deși dau cu gheara și târnăcopul în stratele limbii române, nu sunt un geolog, ci un căutător de aur. Aur dacic. Un simplu căutător de aur, cam fără noroc. Poate că e vremea să mă întorc la brazdă. La o muncă tipică oferind rezultate modeste și sigure. Poate nu.

Sigur e însă că am nevoie de o mică pauză. Un concediu. O vacanță sau așa ceva.

Uneori și lynxul și-ar dori să fie ținut o vreme în brațe.

cute lynx
Sursa imaginii: reddit.com
Fără comentarii :)

-sara

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 2:26 pm

Se consideră că terminația -sara din numele localităților dacice Germisara, Deusara indică un hidronim (”thrak. ON Germi-sera `Warmwasser’ ” -Pokorny, PIE ser-1  ”to flow”, cf. v.ind. sará- `fluid, liquid; going, moving’ etc.). Lingviștii par să împărtășească toți (?) această părere.

De cealaltă parte a ”baricadei” să notăm ideea lui @Sorin (comentariul 9 la https://hroderic.wordpress.com/2011/08/23/crasna-si-frumoasa/), care leagă -sara de PIE k̂er- ”head” (cf. semantismului lat. caput ”izvor”, engl. head (of the fountain) ).

Observ că toate denumirile geografice cu terminația -sara sunt de fapt nume de localități, nu de râuri sau izvoare (acestea sunt doar presupuse). Pentru Antisara tracică, iată etimologia oferită de I. Duridanov:
”Antisara (Steph. Byz.) – a town and a port of the tribe of Dateni in the region of the lower course of the Struma and Mesta rivers, near the modern town of Kavala. The name is explained from ant(i) ‘against’, compare with the Old-Ind. ánti ‘opposite, nearby’, the Lith. añt ‘towards, against’, the Toch. ant ‘through’, the Greek antí ‘against, in front of’ + sara ‘a flow’, the Old-Ind. sara ‘river, stream’, the Pol. river name Sara, from the IE *sor, Old-Pruss. Sarupe, Latv. Sarija. Its structure can be compared with the Lithuanian place names Añt-alksne (:Aksnas, a lake), Añt-ilge (:Ilgs, a lake), Ant-liede (Lieds, a lake).” (http://groznijat.tripod.com/thrac/thrac_4a1.html)

Nu cumva -sara indică în principiu un nume de localitate, ca și geto-dacicul -dava, tracicele -para, -bria etc.? Doar ca ipoteză de luat în calcul.

De fapt nu e sigură nici forma -sara. Variante ale denumirii Germisara sunt Germizirga, Germigera, Germizera, Zermizirga. (v. https://en.wikipedia.org/wiki/Germisara_(castra) ).

Dacă -sara este de fapt -zara sau -zera, ar putea proveni din PIE ĝher-4to gripe, grab, enclose” (cf. v.gr. χορός ”dance floor”). P.d.a.p.,  -sara ar putea reflecta ser-2 ”to guard, watch over, support” (o formă rotacizată din sel-1 ”dwelling” -cf. slav selo ”sat”- este totuși improbabilă).

Pentru Deusara, localitate neidentificată în Apuseni, prima parte a numelui ar putea fi cf. Deultum (Develton), oraș în Tracia, după I.I. Russu din *dh(e)u̯el- ”a tulbura; apă tulbure, mocirlă”, PIE dheu-4 ”to reel, dissipate, blow”. Ar putea fi însă și din dheu-1 ”to run”, sursă a unor hidronime. În legătură cu acest radical m-am gândit mai demult la Deva, numele unui pârâu din Apuseni și Valea Devii, un pârâu dispărut care curgea pe teritoriul orașului Deva.

august 1, 2016

Hânsă

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 12:13 pm

hî́nsă f., pl. e (vsl. *honsa, pradă, tîlhărie, d. germ. hanse. V. hansă). Trans. Buc. O hînsă de ploaĭe, o bură de ploaĭe, o ploaĭe scurtă. O hînsă de casă, un dor de casă, o nostalgie (Dac. 3, 705).” (Scriban, dexonline.ro)

După Dicționarul de arhaisme (2002) e vorba de două cuvinte diferite, ceea ce e și părerea mea.

Hânsă ”dor, nostalgie” ar putea avea la bază vb. lat. anxiō ”to make uneasy or anxious” ori adj. anxius, anxia ”distressed, solicitous, uneasy, troubled, anxious” (PIE anĝh- ”narrow). Altă posibilitate (?) ar fi un derivat într-o limbă satem din PIE ank-1 ”need, necessity” (gr. ἀνάγκη ”nevoie, constrângere” -rom. ananghie, din ngr.), sau mai degrabă din PIE  ā(i)ĝh- , īĝh-”to need” (av. āzi-š ”desire”, āza-š ”striving, zeal”; v.rom. *în(d)ză?). 

Pentru sensul de ”ploaie scurtă” am ceva mai puține idei. Poate din PIE u̯es-3 ”wet”, cf. engl. ooze, oprus. wasulun ”ploaie”; î.a.c. am fi avut un vechi rom. *vânsă (?).

În ambele cazuri cuvintele nu au de-a face cu germ. hanse.  

OHG hansa „military troop, band, company”, gotic  hansa „troop, company, multitude” ar putea corespunde (?) cu numele tribal getic Sensii/Siensii.

iulie 29, 2016

Omul roș

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 2:12 pm

„În Tracia toţi se nasc roşcovani”, spunea Firmicus Maternus, aceasta fiind și opinia curentă despre ei în antichitate, după expresia lui I.I. Russu.

Faptul e însă contrazis de numeroase dovezi (v. https://hroderic.wordpress.com/2010/05/25/physical-appearance/; din păcate imaginile au cam dispărut).

Aceeași caracteristică fizică -părul roșcat- e împărtășită, se pare, de triburile slave întâlnite de bizantini:

Procopius stated the Slavs „are tall and especially strong, their skin is not very white, and their hair is neither blond nor black, but all have reddish hair.’’(https://en.wikipedia.org/wiki/Early_Slavs)

Faptul apare oarecum bizar, pentru că părul roșcat este rar la slavii de azi, fiind întâlnit într-un procent mare doar la locuitorii din Muntenegru:

”Carleton Coon’s 1939 book The Races of Europe stated that rufosity often occurred in Montenegrins. At the time around 26% of Montenegrins had reddish brown (auburn) hair with noticeably lighter beards: around 43% of them had reddish beard, while 8% of them had pure red beards. Noticeable freckling (trait associated with red hair and rufosity) occurred in about 25% of the population. When it came to blonde hair, he noted that most common shade was golden-blonde, which contains reddish pigment, making Montenegrin pigmentation unique for that part of Europe, since Slavs in general are almost completely deficient in rufosity.” (https://en.wikipedia.org/wiki/Red_hair, după Carleton Stevens Coon, ”The Races of Europe”)

Să fie muntenegrenii urmașii ai acelor slavi sudici -deosebiți, se pare, de majoritatea celor de azi- cu care s-au războit bizantinii în secolul al VI-lea?

*

Dacă părul blond are o poziție privilegiată și în folclorul nostru (simbol solar, Făt Frumos și Ileana Cosânzeana au plete de aur), iar oamenii bruneți, negricioși sunt priviți ca aducători de noroc, părul roșcat este în general nefast:

”Omul cu părul roșu e răutăcios” (credință populară din jud. Iași, menționată de Artur Gorovei în ”Credințe și superstiții ale poporului român”)

Astrologic, părul roșcat e asociat planetei (roșii) Marte, zeul războiului. E culoarea focului, a sângelui vărsat, a conflictelor și distrugerii. Probabil că există o legătură între acestea și credința grecilor din antichitate că zeul Ares s-a născut în Thracia.

În ”Povestea lui Harap-Alb” a lui Ion Creangă, tatăl lui Harap-Alb îi spune acestuia:

”în călătoria ta ai să ai trebuință și de răi, și de buni, dar să te ferești de omul roș, iară mai ales de cel spân, cât îi putea; să n-ai de-a face cu dânșii, căci sunt foarte șugubeți”

Lipsa bărbii la omul spân s-ar traduce simbolic prin sterilitate (spânului îi lipsesc atribute masculine), deci asocierea cu el în orice acțiune este neproductivă, ghinionistă.

Totuși antipatia față de ”omul roș” și cel spân ar putea fi o consecință a amintirii colective a unor invazii; au existat printre năvălitori ”oameni roșii” (germanici, slavi timpurii) și ”spâni” (huni și alți asiatici).

Tot istoric poate fi explicată și prejudecata populară legată de oamenii cu părul creț:

”Se crede că oamenii cu părul creț sunt mari mincinoși; acei cu părul roșu, sunt răi” (Bucovina, după Artur Gorovei, ”Credințe și superstiții ale poporului român”)

Simbolic, părul creț -care nu e drept- ar putea indica ”strâmbătatea” posesorului său, care nu umblă după căi drepte. Însă strămoșii noștri puteau vedea părul creț la oameni originari din sudul Europei sau chiar din Orientul apropiat, mulți dintre ei negustori veniți să-și laude marfa și să obțină -pe căi diverse- un profit.

iulie 25, 2016

Serina

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 1:42 pm

Un cuvânt vizibil pe tăblița nr. 29 de la Sinaia.

tablitesinaia4

(sursa imaginii: portal.tfm.ro)

Cu ani în urmă am primit un comentariu conținând o transliterare a textului tăbliței, plus traducerea (?) ei:

”DOPA KAPO DIO ZABELIO AIO SORSO SERINA GLOTO ARMOSA DAC SIRMIO DROMIXTHO KROMOS POLTACIO LINATO ISORAXA GIO ORUSI SEGETHA CRENO KENOS GHEOTO SAR MOGATO DAC SKITGET KOSRA SARMITIOSO TOPO” (comentariul 14 la https://hroderic.wordpress.com/2010/10/12/cuvinte-ie-pe-tablitele-de-la-sinaia/)

Independent de valoarea istorică a tăblițelor, cuvântul mi-a atras demult atenția. N-am aprofundat lucrurile de mai jos pentru că nu mă preocupă studiul tăblițelor; însă -cine știe?- poate merită să le menționez.

Cuvântul amintește, pe de o parte, unul din foarte puținele cuvinte rămase de la filistenii biblici: seren ”lider militar”:

”The term for „lords,” already mentioned (seren), can possibly be connected with tyrannos („tyrant”), a pre-Greek or Asianic word.” (Tenney, Merrill (2010), ”The Zondervan Encyclopedia of the Bible”, citat în subsolul wiki-articolului despre filisteni, https://en.wikipedia.org/wiki/Philistines)

Dacă ar fi un termen cu origine indo-europeană, ar putea reflecta PIE ser-2 ”to guard, watch over, support” (din care -cf. Pokorny- gr. ἥρως ”erou”), ori ser-1 ”to flow” (m.irl. sirid ”wanders, haunts, plunders, demands”).

Atrage atenția și termenul (intrat în latină) surēna ”among the Parthians, the name of the highest dignitary in the State next to that of the king, the grand vizier” (latinlexicon.org)

” ‘Surena’ remains popular as a name in Iran. ‘Surena’ is the Greek and Latin form of Sûrên or Sūrēn. As ‘Suren’, the name remains common in Armenia. Suren means „the heroic one, Avestan sūra (strong, exalted).” ” (https://en.wikipedia.org/wiki/Surena)

În română anticul Suren ar fi dat *Șurean, coincizând cu numele actual al munților în care se afla centrul politic al statului dac clasic. Acest fapt, care m-ar fi entuziasmat acum câțiva (mulți) ani, nu-mi spune mare lucru acum.

Sura (posibilă variantă a lui Zura, după I.I. Russu) și Surus există și în onomastica dacă.

Să mai notăm presupusul etnonim (dacic?) *serri (din ”Serrorum montes” -la Ammianus Marcellinus).

iulie 22, 2016

Morojniță

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 7:09 am

”Roșia Montană este un loc al poveștilor. Printre localnici circulă fel de fel de povești despre morojnițe și vâlve. Morojnițele se cred a fi niște ființe ce după miezul nopții se dau de trei ori peste cap și se transformă într-un animal asemănător cu veverița și care fură laptele de la vaci. Vâlvele se cred a fi niște stafii care pot lua diferite forme și trăiesc în fostele mine și se arată din când în când localnicilor.” (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ro%C8%99ia_Montan%C4%83,_Alba)

Textul de mai sus se regăsește identic într-o ediție a ziarului Unirea din Alba Iulia.

Un indiciu important ne-ar putea conduce la identificarea morojnițelor: singurele animale de la noi care sunt asemănătoare cu veverița și pe deasupra nocturne sunt speciile de pârș.

640px-popielica_28glis_glis29_003

(în imagine pârșul mare -Glis glis; sursa: Wikimedia, user TomaszG)

Imaginea marii majorități a animalelor nocturne este încărcată de conotații negative, iar pârșul -foarte probabil- nu face excepție. În folclorul sloven, de exemplu, diavolul apare ca păstor al pârșilor.

Terminația cuvântului morojniță ar putea indica o origine slavă (deși nu neapărat; de ex. moleșniță ”moină” are doar sufixul slav, derivând din moale, lat. mollis). Asemănarea cu moroi ”strigoi făcut din copil mort nebotezat” ar putea să fie înșelătoare.

Dacă morojniță este la origine un simplu nume de animal, pârșul, ar putea să fie cf.

MOROJÁN adj. v. brumăriu, fumuriu.” (Sinonime, dexonline.ro) – vezi culoarea pârșului din imagine.

În acest caz morojniță are probabil un etimon slav (?) reflectând PIE (mer-3), mor-(u)- ”to blacken, dark spot” (sau merǝĝ- ”to rot” ? cf. rus moróz ”frost” -cf. semanticii lui brumăriu).

Însă rădăcina lui morojniță ar putea proveni chiar din lat. muris ( mūs, mūris ”șoarece”).

Să notăm -deși e mai improbabil ca etimon- și lat. meles ”a marten or badger”. Deși ca formă a corpului e asemănător unei veverițe, jderul e mult mai mare decât ea -și o vânează.

iulie 21, 2016

A ruguma

Filed under: Alte istorii,Uncategorized — Roderick @ 9:32 am

”rugumà v. Mold. a rumega. [Metateză din rumegà (cf. it. rugumare)].” (Șăineanu, dexonline.ro)

Să fie vorba, totuși, de un alt cuvânt latin (moștenit în italiană și română), cf. MHG it(e)rücken ”a rumega”, din PIE reu-g- ”to vomit, retch” (rădăcina lui ”a râgâi”)?
Semantic e posibil, cf. dezvoltării din limbile germanice (*ruk- ”chew the cud”, după starling.rinet.ru). Rumegatul implicând o întoarcere a mâncării din stomac în gură.

Pagina următoare »

Creează gratuit un sit web sau un blog la WordPress.com.

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 56 de alți urmăritori