Istoriile lui Roderick

Martie 30, 2009

Momâi

Filed under: Panteonul Dacic,Traco-geto-dacii — Roderick @ 2:43 pm

Potecile ciobăneşti din Carpaţi sunt marcate cu aşa-numitele momâi, mămâi sau gomile, grămezi de pietre cu o formă mai mult sau mai puţin elaborată:

(sursa imaginii: alpinet.org)

(sursa imaginii: http://www.muzeulastra.ro )

Din DEX 98:

MOMẤIE, momâi, s.f. 1. Schelet de lemn înfăşurat în paie şi acoperit de zdrenţe, înfăţişând un om, care este pus pe un teren cultivat pentru a speria şi alunga păsările şi animalele sălbatice dăunătoare; sperietoare, măgăoaie. 2. Fig. Epitet dat unei fiinţe urâte. ♦ Mogâldeaţă. 3. (Înv.) Semn care se pune la hotarul unei moşii; semn de aliniere. – Et. nec.

Vârfurile Moma şi Momuţa au dat denumirea munţilor Moma ( care formează împreună cu munţii Codru grupa Apusenilor numită Codru-Moma ).

***

Sursa numelui poate fi foarte veche, pre-indo-europeană.

Există cuvinte semitice precum arabul imam ( vezi http://www.bartleby.com/61/roots/S11.html ), arabul amma „a merge înainte, a conduce”  akkadianul hammu ( „cap al familiei” )  sau umm ( „mamă” ).

Se poate distinge, la aceste cuvinte oarecum asemănătoare, un sens de ” a conduce ”  şi un sens de „mamă” .

Din http://www.bartleby.com/61/roots/S11.html:

„…Arabic imm, leader, imam, from amma, to go, lead, perhaps ultimately denominative from umm (rounded from *imm-), mother.”

Rostul „momâilor” de pe potecile Carpaţilor este tocmai cel de a orienta, de a conduce.

Pe de altă parte, „moma” înseamnă în bulgară „fată, fecioară”. Cred că de acest sens sunt legate, aproape sigur, numele vârfurilor Moma şi Momuţa.

Numeroase legende din Carpaţi vorbesc despre fecioare împietrite, transformate în stânci. Cred că aceste stânci personificau iniţial zeităţi feminine, poate o „Mamă a pământului” sau a munţilor ( semnificaţia pe care o are şi azi numele vârfului Chomolungma ).

Poate că imaginea acestei Mume era redată prin „momâi” de-a lungul potecilor din munţi. Rolul lor era – fireşte –  de orientare, dar şi cultic. La urma urmei, Muma munţilor era cea care îl ajuta pe călător să nu se rătăcească.

Probabil că bulgarul „moma” e înrudit cu latinul „mamma” ( sân ).

Nu e exclus ca adevăratul nume al menhirelor civilizaţiei megalitice să fi fost înrudit cu „moma” sau „momâie”.

***

Mi se pare improbabilă legătura dintre „momâie” şi „a momi”, slavul mamiti .

Sensul cuvântului slav ( care provine din IE

meh2m-iH- , cf. http://www.ieed.nl ) este  de „a conduce pe un drum greşit„, „to mis-lead”.

Ar mai fi grecescul mi~moj ( „mim” ), a cărui origine rămâne incertă. ( vezi http://www.ieed.nl , http://www.etymonline.com/index.php?term=mime )

***

Cealaltă denumire a momâilor, „gomile” este probabil de origine slavă:


Proto-Slavic form: gomola; gomol§a; gomula

Grammatical information: f. ƒ; f. jƒ; f. ƒ

Proto-Slavic meaning: `lump’

Page in Truba‰ev: VII 18-19

Church Slavic: gomola (RuCS) `lump’ [f ƒ]; gomula (RuCS) `lump’ [f ƒ]

Old Russian: gomola `lump’ [f ƒ]; gomula `lump’ [f ƒ]

Czech: homole `cone’ [f ƒ]

Polish: gomo´ša `lump’ [f ƒ]

Serbo-Croatian: go°molja `pile (of cheese)’ [f jƒ]

Slovene: gomo´la `barren ground, waste ground, fat clay’ [f ƒ]; gomo´lja `lump’ [f jƒ]

Proto-Balto-Slavic reconstruction: gomolos; gomulos

Lithuanian: ga~malas `lump, chunk’ [m o]; ga~mulas `lump, chunk’ [m o] ”

(www.ieed.nl )

Legat ca sens de „cumul” , dar etimologic -nu tocmai, ori ceva mai  pe departe (cf. starling.rinet.ru, lat. „cumulus” e legat de germ. *xū́m-a- n., iar slavul „gomola” de germ. *kum-Vl-ōn. )

Există însă şi radicalul semitic

gml1 „Common Semitic noun *gamal-, camel. camel; camelopard, from Latin, from Greek kamlos, from a Semitic source akin to Hebrew gml, Aramaic gaml, and Arabic jamal, camel.” ( http://www.bartleby.com/61/roots/S87.html)

Dacă acest nume al cămilei are la bază ideea de „cocoaşă”, ar putea fi legat de rădăcina slavă de mai sus ori de numele „gomilelor” din munţii Parâng.

4 comentarii »

  1. După Sorin Paliga, „momâie” derivă din „momă” = mamă:
    „Derived from momă, also mumă, the indigenous form for ‘mother’, which gradually acquired pejorative or negative connotations”
    „The root mom-, mum- ‘mother’ < Thr. ma:m- is parallel to mamă < Lat. mamma and maică < Slavic majka."
    („Etymological Lexicon of the Indigenous (Thracian) Elements in Romanian” , 2006 )

    Comentariu de Roderick — Decembrie 17, 2009 @ 9:19 pm | Răspunde

  2. Momîile alea au o formă de protuberanță, ca o țîță, iar mamela pînă la urmă asta înseamnă(deci la origine semnifică ridicătură).Nu m-ar mira ca mămîie/momă/momîie să fie un dublet arhaic al neol. mamelă(apropo, cît de vechi e mamelă în română?). Ar fi amuzant de aflat ce sinonime pentru țîță ar fi folosit trei traci luați din fiecare margine a întinderii acestu neam! În mod sigur una ar fi momîie/mamelă(probabil cea mai răspîndită, amintesc aici munună=moviliță hotar între pământuri,Coroană de flori purtată pe cap de fete; monic=dîmb mic, movilă etc ), alta ar fi în mod sigur țîță conf.lui S.Olteanu(probabil acelea care aveau o anumită ..generozitate în forme; nu degeaba avem derivatele țuțui, țuțuian, ițan și huțan), apoi gurgui(reg) și altele, nu mă îndoiesc.
    Amintesc aici totuși de pupe(alb.deal) care are un corespondent în letonă pupas(țîță) și care o fi avut și la noi un cuvînt care și-a pierdut sensul derivat pentru țîță dar l-a păstrat pe cel dedicat geografiei: popină/pupa(insuliță) și bobîlnă, adjectival pupuiat(ridicat ca o movilă, despre păsări..cu creastă, moțate; despre femeile cu coc ca-n Maramureș: fată pupuiată; pupic, popîndău=din pupui și pîndă? etc). Ar fi interesant de studiat și cît de latin e păpușă.

    Comentariu de Ioan Albu — Martie 11, 2011 @ 2:57 pm | Răspunde

  3. Gomile are de asemenea o groază de cuvinte similare în limbile IE și semitice. Metateza a fost folosită mult în acest caz dar nu știu în ce direcție, deoarece avem în sanscrită GLEM=umflătură și românescul gîlmă dar și zgleamăn pentru movilă funerară,culme(coamă vs. samară care pare a fi forma satem) .Aduc aminte aici de holúm s.n. (reg.) ridicătură de pământ între două laturi, culme sau movilă funerară și Olimpul antic(care a suprimat pe H inițial precum a făcut cu andros și românescul hăndrălău..ce păstrează mai bine forma arhaică) apoi cloambă; GOLÚMB, golumbi, s. m. (Reg.) Porumbel. și columbă/porumbiță.
    În ebraică găsim golém s.m. Ființă creată artificial (după o legendă iudaică) din lut și însuflețită de un rabin, care, devenind primejdioasă prin forța sa, a fost nimicită; monstru leviatan..aduc aminte aici că la fel a creat Iisus cînd era copil un porumbel din lut(scriere apocrifă falsă dar interesant dpdv lingvistic).
    Legat de primul comentariu, am uitat să precizez că gomile nu este în DEX și probabil că regionalismul nostru începea cu C mai degrabă, așa cum avem coamă, comileț (reg.) vatră de lut pe care este clădit cuptorul).
    momílă, momíle, s.f. (reg.) namilă.
    PS: interesant cum bulgarii văd în moma=fecioară fată iar albanezi au motër pentru soră.E un fel de amnezie totală.

    Comentariu de Ioan Albu — Martie 11, 2011 @ 3:28 pm | Răspunde

    • Zgleamăn înseamnă atît movilă funerară cît și crimă în Oaș, deci eu presupun că am putea avea și un derivat special din IE *slak- to hit, to throw, dar cu o particularitate specifică graiului românesc cel mai vestic (crișănean) de a pun un [c] ]ntre [s] și [l]. Ulterior [s] devine [z], iar [c] se preschimbă în [g]. s urmat de c devin zg în cuvintele substratului.(ex: zgărdan, zgură, *zgărburi)
      Sensul de crimă se apropie de derivatele germanice (eng.slay). E consemnat un trib al biefilor în zona de la vest de Apuseni, dar nu putem spune cu certitudine care-i acel trib sau triburi care aveau această ciudățenie. Nu-i complet străină de altele observate în albaneză (d infix între n și r) sau în dacică cu t infix între s și r (aici albaneza doar asimilează pe s lui r devenind ”rr”).

      Zgleamănul se „construiește” în timp datorită trecătorilor care mai „aruncă” cîte o piatră peste mormanul/gorganul respectiv și în jurul căruia exista o legendă. Una e consemnată pentru un anume trădător al lui Pintea Viteazul, deci în mod fortuit cred că zgleamăn însemna atît crimă, cît și movila unui criminal. Ambele se pot trage din IE *slak. Am putea presupune și un împrumut gepidic sau vandal în română, dar numai în graiurile vestice cu deschidere spre câmpia Tisei.
      Dacă pui sufixul -man acel k sau g din final ar fi dispărut la fel ca-n albaneză (etimologia ciutei e revelatoare). La fel și vechiul etnonim șchiau(lat.sclavus) ar putea presupune un contact româno-slav undeva la granița noastră vestică și de acolo s-a răspîndit în restul teritoriului nostru central.
      Probabil că romanizarea acelui trib dacic care avea acest c infix își avea un centru chiar în Crișana dar cu întindere mult mai mare spre Tisa și peste rîul respectiv. Aveau o așezare Docirana pe o hartă medievală.

      PS: zleamăn ar putea fi complet diferit ca etimologie însemnînd pur și simplu „piatră” sau vine din IE *slak, dar de undeva în afara spațiului cu c infix.

      Comentariu de Sorin5780 — Mai 1, 2013 @ 6:48 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: