Zagra şi Ţaga

Aceste nume sunt purtate de lacuri – Ţaga, în podişul Transilvaniei ( jud. Cluj ), Zagra în Bistriţa-Năsăud.

Tot Zagra e numele unui râu însemnat din Munţii Ţibleşului ( râu care poartă pe unele hărţi chiar numele Ţibleş).

(sursa hărţii: http://www.tenereclub.ro )
Pe hartă apare şi vârful “Măgura Zagrei”, ceea ce face mai dificil răspunsul la întrebarea ce a fost denumit mai întâi “Zagra”: râul, muntele, satul sau lacul ?

Avem

“zăgará (-ále), s.f. – 1. Margine, mal, țărm. – 2. Fleac, moft. – Var. zăgărea. Bg. zagara (Candrea), poate din numele propriu Zagara, oraș din Macedonia (Șeineanu, II, 380).” ( DER )

În română, mal este marginea apei, ţărmul, în timp ce în albaneză “mal” înseamnă munte. La origine, acelaşi cuvânt.

Dacă “Zagra” e înrudit cu “zăgara”, e greu de spus dacă se referă la malul unei ape sau la muntele de unde vine apa.

E tentant să legăm numele Zagrei de munţii Zagros din Iran. Unele speculaţii etimologice leagă “Zagros” de “ziggurat”.

Ceva mai aproape – dar foarte puţin probabil să fie înrudită etimologic – este Stara Zagora ( compus za-gora “peste munte” ).

Tot în Balcani este evidentă rezonanţa similară a numelui oraşului Zagreb.

***

În ipoteza că numele “Zagra” a desemnat mai întâi  un loc de pe malul unui râu sau lac ( ori valea unui râu, ori chiar acest râu),  cred că originea lui – comună cu a lui “Ţaga” şi a lui “zăgara” – e posibil arhaică  şi non-indo-europeană.

Rădăcina afro-asiatică *ʕVʒVḳ- a dat vechiul egiptean zk “a săpa un iaz” , proto-sem. *ʕVziḳ- “a săpa”.

( E ciudată – şi o reţin doar ca pe o coincidenţă – asemănarea dintre zuk- ( a scoate un dinte, în bolewa ) şi germ. “zacke” – dinte, vârf. )

E posibil ca  “Zagra”, “zăgăra”, “Ţaga” să îşi aibă originea în această rădăcină, însemnând “săpătură”, “margine”, “mal” – de apă curgătoare sau de lac.

Tot aşa pot sta lucrurile şi cu “Zagreb”. Oraşul a fost construit, se pare, lângă o gură de apă:

“The Croatian word “zagrabiti” translates approximately to “scoop”, which forms the basis of some legends. One Croat legend says that a Croat ban (viceroy) was leading his thirsty soldiers across a deserted region. He drove his sabre into the ground in frustration and water poured out so he ordered his soldiers to dig for water. The idea of digging or unearthing is supported by scientists who suggest that the settlement was established beyond a water-filled hole or graba and that the name derives from this.” ( http://en.wikipedia.org/wiki/Zagreb)

“Zagra” şi “Ţaga” ar putea diferi în esenţă doar prin pronunţia regională şi printr-un sufix ( aşa cum sunt “bleandră” şi “bleandă” – ambele însemnând uliu ).

***

Pentru “Ţaga” a fost avansată teza originii într-un radical desemnând “înălţime, deal”.

În Dicţionarul etimologic al lui Sorin Paliga apare

“*Ţaga NL At. 1211 – Cége; 1243 – Chegeteleke. Together with Ţagu, a Preie. root *T-G– as in ţugui, ţuguiat ‘elevation, peak; hill’. See also Tagla, Tega, Ţagu, Ţeghea, Ţegheş,  Ţigmandru (Ţig–mandru). • O. Vinţeler, Studia Univ. Babeş-Bolyai, Philologica 31, 1 (1986): 38–42 assumes a “Scytho-Agatyrsian origin, borrowed in Thracian, then in Romanian”. Such a tortuous explanation is not supported by any other reasonable example, but it correctly notes the substratum origin of this form.”

Muntele Ţaga este aproape de Braşov, deci nu e exclusă o contaminare a numelui cu germ. “Zacke” – vârf , ori chiar o origine în acesta. Autohtonul “ţugui” ( ori “ţăcălie”) au o asemănare remarcabilă – de formă şi sens- cu cuvântul german.

Comuna Ţaga din Cluj se află lângă “Dealul Ascuţit” – ceea ce trimite direct la sensul lui “ţugui”.

Cele spuse despre “Ţaga” pot fi valabile şi despre “Zagra” ( posibil ca acelaşi radical să fie la originea numelui munţilor Zagros ).

Mai este de menţionat aici

“țágră (-re), s.f. – Trepied. Probabil din ngr. τσάγρα „cursă”. ”  ( DER )