Genucla

Cetatea nord-dobrogeană a regelui Zyraxes, încă neidentificată în teren.

Dio Cassius scrie în “Istoria romană”:

“(Crassus) a pornit apoi împotriva Genuclei , cea mai puternică întăritură a statului lui Zyraxes,  căci auzise că se aflau acolo steagurile luate de bastarni de la Caius Antoniu  lânga cetatea istrienilor. Asediind Genucla – în acelaşi timp de pe uscat şi de pe Istru, deoarece era durată lângă apă – în scurtă vreme o cuceri, dar cu multă osteneală, deşi Zyraxes nu era de faţă. Căci el, îndată ce aflase de atacul lui Crassus, s-a îmbarcat şi a pornit la sciţi cu mulţi bani, pentru a le cere ajutor, dar nu a mai apucat să se întoarca. Iată cele savârşite de Crassus la geţi.”  ( http://www.enciclopedia-dacica.ro/izvoare/dion.htm)

Etimologic, cred că numele “Genucla” ar putea fi coradical cu “geană”.

În “Dicţionarul etimologic român” al lui Al. Ciorănescu:

“geánă (géne), s.f. – 1. (Înv.) Pleoapă. – 2. Firişoare de păr de pe marginea pleoapei. – 3. Zare, orizont. – 4. (Interj., ) Atenţie, păzea, şase! – Mr. geană, megl. zęnă, istr. jǫne. Lat. gĕna, prin intermediul unei forme *gēnna, insuficient explicată (influenţa lui cennus, după Candrea-Dens., 726; a lui pinna, după Puşcariu, ZRPh., XXVIII, 682 şi DAR; cf. Puşcariu 702; REW 3727), cf. calabr. yena „mal, margine”, prov. gena „obraz”. Cuvînt general folosit (cf. ALR, I, 20). Pentru semantism, cf. Iordan, BF, VI, 276. Sensul 4 este rezultatul unei confuzii umoristice cu gini „a observa” (după Graur 155, din ţig. ğene, pl. de la ğeno „persoană”, care pare mai puţin probabil). – Der. genat, adj. (cu gene lungi)”

Sensul din calabreză – “mal, margine”-  mi se pare interesant, corespunzând cu situarea cetăţii Genucla pe malul Dunării.

Originea lat. “gena” în PIE  *g’enǝw-  “falcă”  poate sugera o eventuală situare a cetăţii la o gură a fluviului.

Terminaţia -cla poate fi un sufix ori poate trimite spre
PIE *klā- ” a aşeza, a clădi” – din care provin “claie”, “clădire”.