Istoriile lui Roderick

Martie 16, 2008

Muntele Kogaionon in Dobrogea

Filed under: Kogaionon — Roderick @ 6:24 pm

Situarea legendarului munte Kogaionon in regiunea dobrogeana e una din ipotezele la care tin mult.

Legenda lui Zalmoxis si a locuintei sale subpamantene e auzita intaia oara de Herodot de la grecii din Hellespont si Pont.

Situarea traditionala, de catre istorici, a muntelui/pesterii/riului Kogaionon este in spatiul carpatic, aflat la mare distanta de aceste locuri. In Carpati locuiau insa cei carora grecii le-ar fi spus „daci” sau „carpi”. Dupa povestea grecilor din Pont, relatata de Herodot, Zalmoxis a fost un trac, devenit zeu al tracilor numiti geti.

Pare improbabil ca mărturia lui Herodot despre peştera lui Zalmoxis să se refere la spaţiul nord-dunărean. Acest spaţiu îi este în mare măsură necunoscut istoricului:

„Dincoace de Sciţia, pe coastele mării, se află Tracia. Sciţia începe de acolo unde coasta formează un golf; în acea parte se varsă şi Istrul cu gura întoarsă spre răsărit.”
(Istorii, IV.1.99)

Mai la nord de această regiune nimeni nu poate să spună sigur cine locuieşte. Pare însă că dincolo de Istru este un deşert nemărginit. Am putut totuşi să aflu că peste Istru locuiesc nişte oameni, care se numesc syginni, având veşminte ca mezii”
(Istorii, V.9)
Tracii mai povestesc că teritoriile de dincolo de Istru ar fi ocupate de albine şi că din această cauză oamenii n-ar putea merge de ele mai departe
(Istorii, V.10)

Aşadar, nu doar Herodot ştie prea puţine despre spaţiul nord-dunărean, ci şi tracii înşişi. Singurii geţi de care vorbeşte Herodot şi în mijlocul cărora a trăit Zalmoxis (trac sau divinitate a tracilor numiţi geţi, după Herodot) sunt cei din Dobrogea.

Pe pamantul getic, cine detinea Dobrogea nordica, detinea puterea. Lucrurile s-au schimbat o data cu unificarea geto-daca a lui Burebista.

Iar dupa cucerirea romana, e clar ca religia zalmoxiana nu avea cum sa isi aiba centrul in Dobrogea. Au ramas insa urme ale venerarii unor munti si pesteri sacre.

***

Strabon, in traducerea lui Popa-Lisseanu:

„Si de asemenea pestera in care se retragea Zamolxe s-a considerat ca sfanta si se numeste si astazi Muntele Sacru, dar adevaratul sau nume – care se da si unui riu care curge la poalele sale- este Cogaeonum

De ce „se numeste si astazi Muntele Sacru”? De ce Strabo a retinut importanta perpetuarii numelui ? Poate pentru ca nu s-a mai perpetuat acolo cultul; in niciun caz nu s-a perpetuat acolo centrul cultic.
Eu cred ca Pestera si Muntele sacru al getilor nu si-au pastrat functia primordiala si in vremea lui Strabo; dintr-un motiv sau altul.

Inca o intrebare: este Deceneu un continuator al cultului zamolxian?

„Burebista…si-a luat ca ajutor pe Deceneu ,un barbat vrajitor, care umblase multa vreme prin Egipt, invatind acolo unele semne profetice, datorita carora sustinea ca talmaceste vointa zeilor. Ba inca ,de la un timp era socotit si zeu, asa cum am aratat cind am vorbit de Zamolxe. Ca o dovada de ascultarea ce i-o dadeau getii, este si faptul ca ei s-au lasat induplecati sa-si stirpeasca viile si sa traiasca fara vin”

Strabon, acelasi care il leaga pe Zamolxis de doctrina pitagoreica ( si in mai mica masura de Egipt, despre care Herodot nu pomeneste), il plaseaza pe Deceneu doar in zona spirituala a Egiptului.

In vremea lui Burebista si Deceneu, centrul politic in aria geto-daca se muta. Este aproape sigura si mutarea centrului cultic.
Se poate ca perioada „clasica” a geto-dacilor sa nu mai aiba in prim plan cultul lui Zamolxis.

Exista multi Munti Sacri ai Daciei. Unul din ei a avut maxima insemnatate in „perioada dacica clasica”. Dar cred ca el nu coincide cu locul in care a existat locuinta si pestera lui Zamolxis.

Cel mai probabil, cultul zamolxian a inflorit in Dobrogea, acolo unde exista pestera lui Zamolxis.
Ceva mai tarziu, getii au privit spre alt loc in calitate de Reper spiritual.

*********************************************

Situari posibile ale muntelui Kogaionon in Dobrogea:

1. Dealul (Muntele) Consul

Muntele Consul e legat geografic de Macin, iar genetic de Podisul Babadagului. E un deal izolat, cu pesteri in subteran, iar la poalele lui curge paraul Taita. Informatii demne de luat in seama despre Muntii Macinului se gasesc in revista „Invitatie in Carpati”, care se poate descarca de aici:

http://iic.alpinet.org/iic/getissue.php?issue=05-11

Despre muntele Consul, dintr-un articol din revista amintita mai sus:
„Cand este zapada, seamana cu celebrul Ararat, muntele biblic; unii localnici cred inca cu tarie ca aici se afla ascunse <<belciugele lui Noe>>. Prin pozitia izolata si formele indraznete, domina regiunea si este vizibil de la distante mari. Raul Taita il ocoleste chiar pe la poale, sub impresionantul versant nord-estic. Pe muntele Consul exista interesante microreliefuri in porfir, roca metamorfica”.

*
Nu cunosc originea numelui Consul.

Cronicarul Miron Costin scrie ca : “… turcii numesc acest loc Dealul Comisului, căci acolo sub acel deal a pierit la porunca domnului Basaraba ( Mircea cel Bătrân) , el … comisul său”.

O alta posibilitate, tot plecand de la limba turca, vorbita de unii locuitori ai zonei,
kan= sange ( sau inrudire, neam )
su = apa
sulu= apos

Kan-sulu = Consul (?), „apa sângerie” ?

*

Zona dealului Consul este împânzită de vestigii romane.

„Pe traseul dealului Consul se află ruinele îngropate ale unui castru roman, iar pe platoul de la poalele lui, până în comuna Horia şi mai departe, în depresiunea Nifon , se află aproape la tot pasul urmele unui lanţ întreg de aşezări din epoca romană. Pe firul acestei văi, romanii construiseră un mare drum care lega cetatea Noviodunum (Isaccea) de centrele de sud ale provincei, la poalele dealului Consul fiind un punct de convergenţă a mai multor drumuri de legătură a centrelor din interior cu numeroasele castre militare, canabae şi alte aşezări civice de pe Limes-ul dunărean. ” ( sursa- http://www.cityportal.ro/constanta/articole/despre-oras/articol-7.html)

Tot vestigii romane se găsesc însă şi în Ţara Haţegului, unde capitala Daciei Romane se afla la mică distanţă de vechea capitală a Daciei, Sarmizegetusa Regia, căreia i-a preluat şi numele. Abundenţa urmelor romane în zona dealului Consul dovedeşte şi importanţa pe care acesta trebuie să o fi avut pentru geţi. Poate o situaţie clasică în care poporul cucerit e ţinut la distanţă de vechi centre cultice, ceea ce s-a întâmplat şi la Sarmizegetusa Regia.

*

In legenda povestita de greci si relatata de Herodot, locuinta subterana a lui Zamolxis era ascunsa vederii tracilor. Altfel, e foarte probabil ca acestia sa-l fi cautat acolo dupa disparitia sa :)
Dealtfel, o locuinta subterana secreta era pentru un om singura varianta de a „se face nevazut” pentru o vreme.

Strabon povesteste de „pestera in care se retragea Zamolxe”, dar aceasta nu poate fi identica locuintei in care el „a disparut” vreme de trei ani.

E posibil sa existe deci o pestera-locuinta a lui Zamolxe si o locuinta ascunsa ori o pestera-mormant temporar.

Muntele Consul are doua pesteri cunoscute.

*
Am citit in copilarie legende din Dobrogea repovestite de Alexandru Mitru in ciclul „Basmele Marii”.
Una din ele era chiar despre dealul Consul.

Nu o tin minte exact. Ce imi aduc aminte e ca Taita, fiica Duhului pietrei, e ceruta in casatorie de un urias. Fata pune conditia ca mirele ei sa fie in stare sa ciopleasca in piatra un trandafir viu. Uriasul il gaseste pe tanarul pietrar Consul, care duce la indeplinire cererea. Fata se indragosteste de Consul, dar e rapita de urias. O noua conditie imposibila la care il obliga pe acesta e sa-i cladeasca un tron de piatra scumpa. Duhul marii insa darama noaptea ceea ce construieste uriasul. Un diavol il sfatuieste pe urias sa lipeasca cu sange lespezile tronului, numai astfel putand sa dureze. Uriasul il amageste pe Consul sa cladeasca tronul lipind pietrele cu sangele lui, spunand ca asta e plata pentru a-i lasa pe iubiti impreuna. Consul isi da viata construind tronul pana la ultima picatura de sange. Duhul marii il impietreste pe urias si il rastoarna in mare. Taita se preface intr-un rau care izvoraste de la poalele tronului care este dealul Consul.

Nu cunosc vechimea legendei si nici cat de mult a transformat-o repovestirea.
E posibila o legatura intre legenda si etimologia lui „Consul” la care m-am gandit ( kan-su ; kan=sange, su = apa, in turca).
Dar e posibil ca turcii sa fi „reinterpretat” in limba lor denumirea veche, gasind o corespondenta satisfacatoare.

Mi se pare credibil faptul ca dealul Consul a fost teatrul unor sacrificii umane, fapt care transpare oarecum din legenda.

Duhul Pietrei la geti ar putea fi chiar Zalmoxis, cu aceasta ortografie a numelui.
Zal-moxis ( in albaneza zal = piatra; Zal-moxis =”Tatal („Mosul”) Pietrei”).
Exista o corespondenta Zalmoxis-Saturn; lui Saturn ii este mitologic asociata piatra , pestera si muntele.

Intre semnul Capricornului – domiciliul lui Saturn- si cel al Pestilor exista o relatie speciala; Capricornul, animalul mitologic, e reprezentat cu o coada de peste.
Izvorul este fiica muntelui si in aceasta legenda.
Duhul Marii este cel care o ajuta pe fata.

Celalat nume al dealului Consul- Cinel , pe care il leg de turcescul „sinli” – Celestul, ori Azuriul- il leaga de spatiul eteric, caruia in zodiac ii corespunde Varsatorul, domiciliu secundar al lui Saturn.

Exista un „munte albastru” si in Himalaya. Se numeste Cho Oyu.

Dealul Consul pare intr-adevar un munte impresionant cand esti in apropierea lui.
In plus, altitudinea mica face ca varful lui sa fie accesibil tot timpul anului, conditie care mi se pare importanta pentru un munte-sanctuar.

*

Din limba turca:

Babadag = Muntele Tatalui.

Totusi un varf/munte propriu zis cu acest nume inca nu am gasit.
Taita ( riul care izvoraste de la poalele dealului Consul) se varsa in lacul Babadag.

In apropierea orasului Babadag se gaseste dealul Koyun Baba (!!)
( „tatal oilor”).
Denumire turca sau reinterpretata de turci?

Pe langa Koyun Baba mai exista in jur Sultan Tepe ( tepe= varf; daca as forta un pic lucrurile…sa fie o traducere pentru „varful lui Zoltes” ) si Yanik Bayir ( „coasta arsa” ? )

Despre Koyun Baba aici:

http://www.ecomagazin.ro/pelerinii-isi-arunca-hainele-in-copaci/

<<Legenda spune ca un sfant musulman, pe numele sau Sari Saltuk Baba, propovaduitor al religiei mahomedane in Balcani pe la anul 1300, i s-a aratat in vis unui pastor din Asia Centrala si i-a cerut sa vina in ti-nuturile Dobrogei si sa-i caute mormantul. Pastorul, Koyun Baba, si-a lasat gospodaria asiatica si a venit la tarmurile romanesti ale Marii Negre.

Desi trecusera cateva secole de la moartea lui Sari Saltuk, pastorul i-a gasit mormantul la Babadag – care in turca inseamna ‘Muntele Tatalui’ – si a devenit el insusi un sfant. Monumentul funerar al pastorului Koyun Baba a devenit, nu se mai stie de cand, un fel de Mecca a Dobrogei. In fiecare an, in luna septembrie, mii de persoane vin aici si urca panta abrupta, lunga de aproximativ un kilometru, pe coate si pe genunchi.

Ajunsi acolo, credinciosii spun rugaciuni, rup bucati de stofa din hainele pe care le poarta si le agata de crengile copacilor din imediata vecinatate a monumentului. Unii aduc stergare, batiste sau lasa chiar bani. ‘Aici vine multa lume.

Musulmani din Romania, din Asia Mica sau Asia Centrala, dar si crestini. Se spune ca rugaciunea spusa acolo indeplineste dorintele. E o legenda a zonei’, ne-a spus Mesut Ahtas, Hoge (un fel de paroh musulman – n.r.) al Babadagului.

“Sunt si multi romani care vin sa se roage aici ”>>

Asadar…

„Ajunsi acolo, credinciosii spun rugaciuni, rup bucati de stofa din hainele pe care le poarta si le agata de crengile copacilor din imediata vecinatate a monumentului. Unii aduc stergare, batiste sau lasa chiar bani. „>>

Pare un obicei pre-musulman, legat de un cult al unui zeu al vegetatiei (Derzelas?). Probabil acelasi cult vechi care-i aduce acolo si pe crestinii din zona.

*

Despre numele Consul.

„Herodot este convins ca arhaicul Heracles a facut parte din panteonul egiptean; contemporanii lui l-au identificat cu Chons-Su , zeul vazduhului, care purta cerul in spate: si semizeul elen facuse acest lucru cand l-a inlocuit pe Atlas, dandu-i titanului ragazul sa-i duca merele de aur din Gradina Hesperidelor” ( citat din Ion Acsan- „Odiseea primilor corabieri)

Sa existe oare o origine atat de veche a acestui nume? In orice caz, explicatiile posibile pentru „Consul” sau „Cinel” converg spre intelesul de „munte ceresc”, respectiv „munte albastru”, desigur legat de regatul celest al lui Gebeleizis…

*

Dealul Consul este si o zona cu radioactivitate naturala ridicata. Multe temple ale multor popoare s-au ridicat in astfel de regiuni. Incluzand edificiile dacice din zona Sarmizegetusei Regia.

A existat la dealul Consul si o mina de uraniu. Galeriile minei au intersectat cursuri subterane de apa.

Cateva lucruri destul de triste am gasit aici:

http://www.ziua.ro/display.php?id=213722&data=2007-01-06

***

2. Pestera Sfantului Andrei

Pestera lui Zamolxis ar putea fi chiar Pestera Sfantului Andrei, cum e cunoscuta azi.

Strabon insista asupra ideii ca pestera lui Zamolxis este considerata „si acum” (adica dupa mult timp…) Sfanta.
Ideea sederii „candva” a unui om sfant in pestera se poate sa fi trecut intr-o traditie populara neintrerupta, iar amintirea lui Zamolxis sa fie substituita cu cea a Sfantului Andrei.

Eu cred ca in actiunea sa apostolica, este foarte posibil ca Sf. Andrei sa fi locuit o vreme chiar pestera lui Zamolxis. Crestinismul a dat un sens superior vechilor religii, iar propovaduirea lui a inceput intotdeauna pe piatra de temelie ruinata a lor.

O balada dobrogeana, compusa relativ recent, dupa toate aparentele, dar cu posibile origini stravechi:

„Colo pe grindei,
Crang de alunei,
Val de artarei,
Sfanta manastire,
Loc de tainuire,
Si tamaduire,
Se piteste-n tei,
Casa lui Andrei,
De la schit la cruce,
Scara care duce,
Din cruce la schit,
Scari de coborat …
De la schit in sus,
Crucea lui Iisus,
De la cruce-n tei,
Casa lui Andrei,
Cine ca-mi venea,
Si descaleca?
Venea Decebal
Calare pe-un cal,
Sfintii ca-i gasea,
Cu ei ca vorbea,
Dar nu se-nchina,
Nici cruce-si facea.
La schitul din tei,
Crucea lui Andrei,
Traian ca venea,
La slujba sedea,
Slujba asculta,
Si ingenunchia,
Si nu se-nchina …
Pe murg calarea
Si calea-si lua,
La cetatea lui,
A Trofeului …
Andrei col-la schit,
Uite c-a iesit
Cu papucii lui,
Talpa Raiului,
Si potcapu’ lui,
Arca cerului,
Cu vesminte sfinte,
Fratii inainte,
Cu toiag si cruce,
Candele-n rascruce,
Lumanari aprinse,
Valvatai cuprinse …
Iara Sant Andrei
Sub crucea din tei,
Schitul din grindei,
Se roga mereu
La bun Dumnezeu …”

Traditia locala si a Bisericii insista asupra faptului ca Sfantul Andrei a fost bine primit macar de unii din preotii cultului mai vechi.

***

3. Valea Casimcea

Zona calcaroasa, cu mai multe pesteri. Cea mai importanta pare fi „La Adam”.

Mai multe lucruri pot fi citite aici:

http://www.romanialibera.ro/a91904/pesterile-dobrogei-intre-celebritate-si-degradare.html

***

4. Muntii Macinului

Stravechi masiv granitic, cu formatiuni „megalitice” pe creasta. O locatie perfecta pentru un cult preistoric, tinand seama si de „predilectia” vechilor popoare pentru aceasta roca.

Daca am accepta situarea Kogaiononului undeva in Muntii Macinului, l-am situa in regatul get al carui ultim Rege a fost Zyraxes.

Datorita pozitiei geografice acest regat nordic dobrogean trebuie sa fi fost in timpuri stravechi si centrul de putere politica in Dobrogea si nu numai; ar fi fost deci logic ca Zalmoxis sa-si propovaduiasca acolo invataturile.

( vezi citatul din Vasile Parvan in articolul din „Magazin istoric” de la http://www.gk.ro/sarmizegetusa/dave/genucla.htm )

Cel mai inalt varf al Muntilor Macinului din Dobrogea este „Tutuiatul”, de 467 m. Sensurile numelor „Ţuţuiatul”, respectiv „Kogaionon” sunt aproape identice.

Varful Tutuiatul este situat aproape de paraul Valea Fagilor, in jurul caruia creste un faget (rezervatie naturala) situat la sute de km de fagetele carpatice.
Cele mai importante sanctuare geto-dacice sunt plasate in zona de vegetatie a fagului.
Paraul Valea Fagilor se varsa direct in Dunare, fluviu sacru al getilor.

***

Cred ca numele „Kogaionon” sau „Koga” s-a conservat oarecum si intr-o zona getica din afara Dobrogei. Este vorba de rîurile Cogâlnic şi Cahul ( numit mai demult Cagul) , din Basarabia.

Discutiile raman mereu deschise :)




12 comentarii »

  1. am 50 de ani, sunt cadru didactic in galati. m-am nascut la poalele dealului CONSUL… noi i-am spus si-i vom spune „munte”.
    mi-aduc aminte cu drag de adevaratele excursii pe care le faceam cand eram copii sau adevarati „adolescenti”, eu cu fratii si surorile mele, cu prietenii..
    spun ca am 50 de ani si nu mi-am indeplinit „inca” dorinta mea cea mai aprisa, aceea de avea masina proprie cu care sa merg unde vreau eu, sa stau cat vreau eu… sa poposesc, cum gandesc eu, la orice piatra sau planta pe care vreau sa o vad..
    imi amintesc ce emotii stranii ma cuprindeau cand urcam pe CONSUL!
    si, desi eram tineri si cu conditie fizica ..( traiam la tara, fireste si nu cunoscusem ce e aceea febra musculara.. ), foarte greu urcam, oboseam cu totii f. repede iar sa ajungem pe varful cel mai inalt era dificil. ( sunt mai multe varfuri ).
    mi-as dori sa pot merge acum, la maturitate/batranete sa zabovesc acolo sus, sa incerc sa inteleg emotiile care ne cuprindeau atunci, stiu ca zona mea natala este impregnata de o cultura straveche.

    mi-ar placea, de asemenea sa merg in toate anotimpurile, sa revad vegetatia pe care o stiu foarte bine, pentru ca iubesc foarte mult plantele din zona!
    stiti mai mult? spuneti-mi si mie!

    Comentariu de neica mariana — Decembrie 6, 2008 @ 8:50 pm | Răspunde

  2. cineva isi bate joc…
    cuvintele anti/spam m-au convins!
    sincer, regret ca am scris un comentariu!

    Comentariu de neica mariana — Decembrie 6, 2008 @ 9:30 pm | Răspunde

  3. Nu stiu cine isi bate joc. Am deschis abia acum panoul de moderare. Sunt lucruri care nu depind de mine, ci de site-ul eblogs.ro.
    Pe de alta parte, nu pot lasa „la liber” comentariile, pentru ca primesc tot felul de exprimari „ciudate”, ca sa zic asa.

    ***

    Va multumesc mult pentru comentariu. Eu nu sunt din zona respectiva (sunt ardelean), iar lucrurile pe care le-am scris sunt din carti, harti si propriile deductii si ipoteze.

    Comentariu de roderick — Decembrie 7, 2008 @ 10:35 am | Răspunde

  4. Numele „Genucla” ar putea fi legat de cel al muntelui Găina din Apuseni – care nu cred că derivă din cel al pasării.

    Comentariu de roderick — Ianuarie 22, 2009 @ 4:44 pm | Răspunde

  5. Balada Lui Zamolxe

    P-un picior de plai,
    pe-o gură de rai,
    strânsu-ne-am în vale,
    o mulţime mare.

    Rugul am aprins,
    focul am încins.
    La Zamolxe vrem,
    să ne închinăm.

    Doamne ne-om ruga,
    la puterea ta,
    trezire ne dai,
    pe-o gură de rai.
    Doamne, tu Stăpâne,
    cuvinte ne spune,
    de înţelepciune.

    Focul sa-nteţit,
    Zamolxe a privit,
    Şi-astfel ne-a grăit:

    – Tu poporul Meu,
    să ai Dumnezeu,
    căci preotul tău,
    e un deceneu.
    Oriunde umblaţi,
    voi să nu uitaţi,
    rugul aţâţaţi,
    la Domn vă rugaţi.
    Că din zori de zi,
    Eu cu voi voi fi.
    Iar de o fi noapte,
    să priviţi departe,
    ochiul de Mi-oţi vede,
    atuncea veţi crede,
    că la voi Mă uit,
    vrerea v-o ascult.
    Să mai luaţi aminte,
    crestele sunt sfinte,
    la popor de zei,
    Carpaţii-s temei.
    ’N codru de umblaţi,
    aminte să luaţi,
    când frunza foşneşte,
    Deceneu vorbeşte.
    Voi să-l ascultaţi,
    şi să vă-nchinaţi,
    binecuvântează,
    s-aveţi mintea trează.
    Sacru vă e plaiu,
    sfânt vă este graiu,
    inimii de foc,
    viaţa-i cu noroc.
    Voi oameni frumoşi,
    să fiţi drăgăstoşi.
    Drepţi vă ridicaţi,
    oamenii vi-s fraţi,
    ajutor să daţi.
    Pe cei oropsiţi,
    să nu-i părăsiţi.
    Cel ce vă mângâie,
    la Mine-o să vie.
    Viaţa de v-o daţi,
    să vă apăraţi,
    asta nu uitaţi:
    Veţi fi înviaţi!
    Vieţile-n dreptate,
    sunt nenumărate.
    Cel ce-n Mine crede,
    lacrima nu vede,
    iau suspinul greu.
    De poporul Meu,
    voi vorbi mereu,
    sus la Dumnezeu.
    Când hora-ţi încinge,
    la Mine-o ajunge,
    cântec bucuros,
    din omul frumos.
    Atunci şi alţi zei,
    vor avea temei,
    să se-nveselească,
    doina să pornească,
    şi să vă iubească.
    Şi când vă vorbiţi,
    să vă amintiţi,
    graiul omenos,
    e cel mai frumos.
    C-al zeilor grai,
    e-n cântul de nai,
    p-un picior de plai,
    pe-o gură de rai.

    Comentariu de Sacru — Aprilie 10, 2009 @ 2:55 am | Răspunde

  6. Aproape exact la est de Dealul Consul se afla Dealul Pietros de la Agighiol, legat de importante descoperiri getice.

    Linia care uneste cele doua inaltimi trece prin o a treia, langa loc. Mihail Kogalniceanu si peste culmea unui deal la S-E de Nalbant.

    Unind Dealul Consul cu localitatea Baia ( unde a fost gasit Ganditorul de la Hamangia ), linia trece prin zona localitatilor Slava Tusa si Slava Cercheza – care au de asemenea importante situri arheologice ( cu descoperiri din Paleolitic- Eneolitic- epoca bronzului si a fierului ( Hallstatt si Latene )

    Comentariu de roderick — Septembrie 21, 2009 @ 10:51 pm | Răspunde

  7. Grecii din Pont de la care Herodot află despre Zalmoxis sunt locuitorii Olbiei, colonia de la gurile Bugului -mai apropiată de Basarabia decât de Dobrogea-, iar cei din Hellespont sunt locuitorii oraşelor Sestos şi Abydos (după I.H. Crişan ).

    Cultul lui Zalmoxis ar fi deci prezent la geţii din extremitatea estică a spaţiului locuit de ei. Foarte probabil nu e doar un cult local, ci unul cu o mare răspândire, dată fiind distanţa geografică remarcabilă între locurile din care Herodot culege mărturii similare.

    Comentariu de Roderick — Iunie 17, 2011 @ 1:55 pm | Răspunde

    • O curiozitate: în apropierea coloniei greceşti de la gurile Bugului, spre vest, trece meridianul pe care sunt piramidele de la Gizeh.

      Comentariu de Roderick — Iunie 21, 2011 @ 8:39 am | Răspunde

  8. Citat din articol:

    „Duhul Pietrei la geti ar putea fi chiar Zalmoxis, cu aceasta ortografie a numelui.
    Zal-moxis ( in albaneza zal = piatra; Zal-moxis =”Tatal (“Mosul”) Pietrei”).
    Exista o corespondenta Zalmoxis-Saturn; lui Saturn ii este mitologic asociata piatra , pestera si muntele.”

    Comentariu:

    Se pare că Duhul Pietrei, Zal moxis și Saturn sunt atribute ale aceleiași persoane. Dacă Duhul Pietrei se referă la omul care trăia în subteran, într-o peșteră sub un loc considerat sacru dintr-un munte, atunci Zal moxis se referă la calitatea de „zeu al pietrei”, iar Saturn, la cea de zeu al timpului, care ar fi Moș Timp din poveștile populare

    Spre exemplificare aducem un fragment din cartea Muntele Ascuns – Legende ale dacilor liberi, unde în „Legenda Pietrei sacre” se vorbește despre două din cele trei „personaje”: Duhul Pietrei și Moș Timp (Moș Timp fiind aici totuna cu Duhul Pietrei)

    ” (…) Moș Timp era spiritul celui care, cândva, găsise piatra și căruia îi fusese hărăzit să o aibă în stăpânire. Era Duhul Pietrei Sacre, așa cum avea să fie numit ceva mai târziu de Geto-Daci” pag. 14

    În alte povestiri din aceeași carte apare și Zamolxis, ca personaj distinct față de Moș Timp

    O altă idee cu titlul de ipoteză: Piatra Sacră de care se vorbește în cartea sus-amintită este posibilă să fie o bucată de minereu de uraniu, care ar fi avut unele efecte fiziologice asupra celor care o țineau în mână, și de aici calitatea de magic, de sacru – vezi mina de uraniu de la dealul Consul, dar și de la Altîn Tepe

    Comentariu de sabinus — Iunie 17, 2011 @ 6:14 pm | Răspunde

    • Uraniu se găseşte şi în Munţii Orăştiei.
      Probabil că efectele prezenţei lui au inclus frecvenţa mare a unor boli implacabile – precum leucemia – în rândul dacilor din munţi. Poate că una din cauzele frecvente ale morţii în capitala Daciei era cancerul.
      Nu ştiu dacă a studiat cineva aceste implicaţii.

      Comentariu de Roderick — Iunie 17, 2011 @ 7:44 pm | Răspunde

  9. O posibilitate surprinzătoare ar fi ca râul Kogaionon să fie de fapt un braț al Dunării (cel mai sudic), corespunzând gurii de vărsare pe care chiar Strabon o numește Hieron (”gura sacră”)

    Nu departe de brațul Sf. Gheorghe se găsesc peșteri, în zona localității Nufaru (http://www.turismland.ro/localitatea-nufaru-delta-dunarii/ ), pe dealul Curcuz; una din ele are dezvoltarea de 139 m. ( http://deltaorion.info-tulcea.ro/2010/01/pesterile-din-zona-nufaru/ )

    Comentariu de Roderick — Decembrie 7, 2013 @ 1:27 pm | Răspunde

  10. „A existat la dealul Consul si o mina de uraniu.”
    Mina de uraniu de langa Consul est e un mit perpetuat de ignoranta unor ziaristi. Situata cam la 2 km sud-vest de satul Iulia, mina in discutie a facut explorare pentru minereuri de fier si cupru, nimic altceva. Sunt geolog de meserie si am lucrat la mina Iulia incepand in 1986 pana la inchiderea minei in 1990.

    Comentariu de Cireashica — August 18, 2014 @ 4:21 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: