Pe un teren destinat controverselor:
În română, oraş
“oráș (oráșe), s.n. – Urbe, tîrg, cetate. Mag. város (Miklosich, Slaw. Elem., 134; Cihac, II, 519), cf. sb., cr. varoš, alb. varroš, ngr. βαρόσι. – Der. orășan, s.m. (locuitor al orașului), apare în doc. slavorom. din 1439; orășenesc, adj. (de oraș); orășenește, adv. (ca la oraș); orășancă, s.f. (locuitoare a orașului); orășenime, s.f. (lume de la oraș); orăsnic (var. orăjnic), s.m. (titlu dat odinioară, în sec. XVII, armașului în Mold.), probabil pentru că avea în sarcină poliția urbană.” (DER)
De origine maghiară după toate dicţionarele în uz, cuvântul apare şi în croată, albaneză ori neogreacă.
În schimb aromânul “hoarâ” ( = sat ) este considerat de origine greacă ( “χωριό” ).
*
Găsim cuvinte cu formă şi înţeles asemănător cu cele de mai sus în limbi din familia afro-asiatică.
Ele ar proveni din rădăcina proto-afro-asiatică *ḳʷar- “aşezare, oraş”.
*
Rădăcina PIE *(o)rū- (“a săpa” – cu referire la săparea unui şanţ ca graniţă, delimitare) ar putea să stea, în cele din urmă, la originea arom. “hoarâ” – ca şi a lat. “urvus”.
*
După lingvistul Sorin Paliga, “Etymological Lexicon of the Indigenous (Thracian) Elements in Romanian”
“Rom. oraş, uraş is a typical representative of Preie. *OR-, *UR- ‘huge, big’ hence ‘big settlement,
township’. An additional proof is offered by the Thracian place-names attested in the Antiquity: Az-oros, Al-oros, Tarp-oron, Cep-ora, Cap-ora, Clev-ora (cf. Cluj, Cleja), Scap-ora, Ur-briana, in which the second element is -ora, -oros, -oron, beyond any reasonable doubt the precursors of the Romanian forms -oara (now in place-names only), oraş, uraş. The basic meaning must
have been ‘fortress, urban settlement, township’, with a certain difference as compared to the similar meanings of deva/dava, bria, poris etc. Comparative analysis allows to postulate that Thracian had at least two forms: *ora hence Romanian oara, now preserved in place-names
only (presumably because of its interfering with oară < Lat. hora); *ora”, *ura”, hence Rom. oraş,
ura&. All these forms must reflect Preie. *OR-, *UR- ‘huge, big, giant’, hence also Gr. oros ‘a hill, a
mountain’ and Lat. urbs, urbis ‘township’ (of Etruscan origin).”
Istoriile lui Roderick 
q.e.d.
Comment by mandalandala — August 31, 2010 @ 6:39 am |
” bria ‘town’ (Strab.; Steph. Byz. under the word of Messembria). Both authors state the word was Thracian. It is often found as a second component of Thracian settlement names, for example: Messembria, Poltymbria, Sélymbria, Skedabria, etc. The Thracian ‘bria’ is related to the Toch. A ri, B riye ‘town (a refuge on a hill)’ – from the IE *wrijá ”
” beras ‘brown, swarthy’ [Lith. be.ras ‘brown’, Latv. bers ‘the same’, Old-HighGerman bero ‘a bear’ (initially ‘brown’ ”
” torelle – a lament, a song of mourning (a turui)”
Poți spune că era destinul nostru să regăsim viața de boem a tracilor cu ..BERE în ORAȘ și o doză de tînguire(TURUIALĂ) :)
Comment by Ioan Albu — September 12, 2010 @ 7:13 pm |
Old Irish bríg (“force, power, value”), brí (‘hill’), velș bri (“fame, distinction”) < Proto-Celtic *brīgos (“strength”); din i.e. *gʷréh₂us (“heavy”) sau *bʰerǵʰ- (“high, elevated”)?
https://en.wiktionary.org/wiki/br%C3%ADg#Old_Irish
https://en.wikipedia.org/wiki/Celtic_toponymy
Olteanu spunea că acest bria semnifica tărie, apoi fortăreață și credea că etimologic ar fi fost conectat cu rad. din spatele albanezului bri (corn). https://en.wiktionary.org/wiki/bri#Etymology
În urm. link se zice că toponimele celtice în -briga mai aveau o variantă în -bria, cu elidarea lui g: pag.8 http://www.talanta.nl/wp-content/uploads/2014/08/08-Fred_C._Woudhuizen-Frits_Waanders.pdf
Nu cumva tracicul -bria e legat etimologic de alb.breg (țărm, deal, etc.) prin rad.*bʰerǵʰos-, *bʰergʰos- (“high, elevated” =''înalt, deal, munte'')? În link-ul de mai sus e un lexic extins al graiului frigian. Probabil și etnonimul (*)brigi semnifica tărie, cei tari, la fel etnonimul carpian.
La rândul său o lărgire din rad. *h3bhruH- '(eye-)brow', deci un tracic -bria ar fi mai consecvent radicalului acesta.
â(brebă =sprânceană, brână =cărare îngustă de-a lungul unui perete de stâncă, munte).
La fel s-a explicat etim. cornului: *ḱerh₂- ''head, top. 2. horn'' (lat. cerebrum, dacice sărâmb, săriu, gr. krāníon, “upper part of the head, skull”, și altele. https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/%E1%B8%B1erh%E2%82%82-
(*) pag.11 http://www.talanta.nl/wp-content/uploads/2014/08/08-Fred_C._Woudhuizen-Frits_Waanders.pdf
PS: se poate argumenta o vechime mai mare pentru tr. bria decât cucerirea unei părți a Traciei de către celți? Pare că transcende granițele tribale tracice, deci ori sunt avanposturile unei populații străine cuceritoare, care-și garantează puterea asupra teritoriului cu o prezență locală, vizibilă, pe un teritoriu mai larg ori e vorba de cetăți ale odrizilor.
Comment by Sorin5780 — August 6, 2017 @ 4:25 pm |
Brini m. = pl. brirë, brinë (brinë Buz.only) horn; tip, top (pag.46)
Bri, -ja = (brinjë Buz.) side, rib; cliff wall, precipise https://en.wiktionary.org/wiki/brinj%C3%AB
brine (dial. arv.) = side of the body, ribs.
Am mai pus aceste cuvinte albaneze mai demult și probabil că sensul “cliff wall, precipise” îl face coradical cu reg.brână (sensul 3 din DLRM) prin rad. *bhrei- (”to cut”), iar sensul “side of the body, ribs” din rad. *bhren- “to project; edge” (> eng.brink, Lit. brinkti “to swell”, Rom.brâncă). Posibil, așa cum au dat lingviștii, ca ambele să provină din același radical (secundul).
Ideile mele sunt astea, nu cumva dpdv etimologic tr. bria provine din rad. *bhrei- (”to cut”) cf. celor de mai sus? Deci inițial ar fi panta abruptă a unui munte sau deal, apoi numește o cetate. A doua idee ar fi ca tr.bria (*brinja?) să urmeze același tipar mental cu lat.castrum din rad. sau *kos-, *kais- a răsuci, împleti; (ir.cas =curly, Old Irish cass “curly, curly-haired”, Caesarius, probabil și Rom. cosiță, coș, cașie, *coissto-boces). Ideea este că inițial numea gardul împletit,deci un rampart de fortificație rudimentară, apoi castrul. La fel și cu tr.bria (coradical în acest sens cu brână).
Prin formarea sa s-ar asemăna cu lat.urbis: https://en.wiktionary.org/wiki/urbs#Latin
Mai este vreun termen IE cu sens similar lat. castrum care să provină dintr-un radical similar (*ḱes- “to cut, cut off, separate”)? Nu-mi amintesc niciunul.
Dacă pornea de la un mai vechi *brinja, oare fonetismul acestuia nu este identic ca-n Româna veche, unde /i/ sau /e/ provoacă palatalizarea consoanei /n/ până dispare complet? Totuși, din câte exemple au fost notate la un moment dat, ai crede că măcar un singur toponim păstreză fonetismul imaginat de mine! Prin urmare cred că bria este originalul fonetic, deci trebuie explicată altfel terminația sa.
Cred c-am mai amintit și chestiunea asta bizară: castra și castrum (2) sunt la plural. De ce, nu știu (poate e vorba de îngrădiri succesive), dar ce-ar fi ca și bria să fie o formă de plural conform cu alb. -ë, -a, coradical se pare cu pl. latin -a și sanscr. -ah.
Ar mai fi un sufix de agent *-eh₂ care dă un lat.-a, dar nu știu dacă ar avea sens pentru tr.bria. https://en.wiktionary.org/wiki/-a#Etymology_1_3
Comment by Sorin5780 — April 4, 2019 @ 4:35 pm |
L-am observat pe “torelle” acesta.
La I.I. Russu este ” cântec jalnic cu acompaniament de fluier “.
Avem:
“TARARÁ s.f. Melodie monotonă care pare că nu se mai sfârșește. – Formație onomatopeică. ” (DEX)
“tărărái s.n., s.m. (reg.) 1. (s.n.) cântec continuu. 2. (s.m.) om aiurit, cu care nu te poți înțelege. ” ( DAR )
“tărăruí, tărăruiésc, vb. IV (reg.) 1. a tărăgăna. 2. a se slei, a boli.” ( DAR )
“A tărăgăna” – cu sensul de “a cânta alene, cu jale” ( DEX 98 )
” TARAGÓT, taragoturi, s.n. Instrument muzical popular românesc de suflat, format dintr-un tub conic de metal cu ancie simplă. – Et. nec. ” ( DEX 98 )
tarara/ tărărai ar putea proveni din “torelle”
Comment by Roderick — September 13, 2010 @ 1:01 pm |
Mă întreb dacă nu românașii noștri au fost sursa de inspirație pentru teoretizarea sindromului Tourette, atît etimologic cît și ca recunoaștere a…locului fruntaș la înjurături. :)) Apropo de asta, dacă nu ești prea pudic, scrie un istoric al principalelor noastre cuvinte vulgare. E și foarte interesant d.p.d.v.istoric. Ex: IE *kuzdhos ..te las pe tine să elaborezi și nu uita să citești pe Wikipedia latin profanity – e foarte instructiv. :)
Comment by Ioan Albu — September 13, 2010 @ 1:40 pm |
Cuvintele cu pricina apar în dicţionarul lui S. Paliga. Nu mi-am format încă vreo altă opinie, dar – poate – cine ştie ?
Comment by Roderick — September 13, 2010 @ 2:09 pm |
N-am știut că a scos și un dicționar.E scumpă cartea, voluminoasă sau e mai degrabă subțirică/ușoară.?
Comment by Ioan Albu — September 13, 2010 @ 7:03 pm |
Un bulgar tracoman a scos din traista lui slavică cîteva legături cu vechi toponime trace printre care și PARA/PHARA.Am să le enumă în ordinea citită: Varoș în sîrbo-croată înseamnă oraș precum spune și Paliga, și-l aseamănă cu forma PHARA în sensul de loc îngrădit precum av.varesha=fortificație și sansk.VARA=enclosing(închizînd?) VARI= enclosure (îngrădire) VARTATE=to turn(a întoarce,învîrti)și galezul VAR=loc închis.
Un inginer amator din Bihor observa că în limba maghiară varoș folosește o terminație nespecifică limbii lor iar cum cuvintele înrudite cu oraș sînt oarecum limitate la unguri,sb-cr. și români mă gîndesc,oare nu poate fi o moștenire (celtică,iliră?) prin acea cultură urbană tîrzie numită Komani Kruja?
N-am citi pînă acum de urvus lat. dar ar avea sens dacă considerăm sansk.VAS/VASA așezare,sat,casă și sl.vesă=sat ,alb ves.
Comment by Ioan Albu — October 28, 2010 @ 3:06 pm |
Este inginer amator ? Poate fi mai grav decât a fi lingvist amator :)
Coresp. latin mi se pare a fi “vicus”. Mai cercetez.
Comment by Roderick — October 28, 2010 @ 3:11 pm |
Inginer de profesie, amator de lingvistică..nu m-am exprimat eu bine.Apoi se poartă chestia asta la români,mulți au ales o meserie bănoasă în defavoarea vocației și pasiunii. :)
Comment by Ioan Albu — October 28, 2010 @ 3:20 pm |
Clevora e un nume interesant! Dacă vine din IE *kel-, *klen-, *klew- „arțar” avem numele său dacic, cu un sufix -or care poate fi corespondentul celui latin pentru arbori „-et”.
Nu sînt multe rădăcini IE de forma *kl !
Comment by sorin5780 — July 15, 2012 @ 6:33 pm |
Ar mai fi o situație contradictorie aici. Clevora(dacic pentru faimos?) ar putea fi forma centum paralelă cu ilir.cleves(faimos) și leton klausity(a asculta) sau lit.klausau(a asculta)
IE *k’lew- to hear
Ar fi încă una din acele situații de „satemizare incompletă”
Comment by Sorin5780 — July 28, 2012 @ 5:48 pm |
http://laurlucus.ro/bibliotheca-lucus/stiinte-auxiliare/lingvistica-religie-cultura/originea-cuvantului-romanesc-oras
http://laurlucus.ro/bibliotheca-lucus/stiinte-auxiliare/lingvistica-religie-cultura/originea-cuvantului-romanesc-oras-0
Comment by Sorin5780 — December 28, 2015 @ 7:15 pm |