Priadila din lista plantelor dacice a lui Dioscoride -identificată cu Bryonia alba , mutătoarea (cf. Russu).
După Dioscoride, este recomandată în cazul epilepsiei, paraliziei și amețelilor.
Priadila e deci o plantă cățărătoare, cu cârcei. Din acest punct de vedere, e foarte interesantă asemănarea cu un cuvânt din sanscrită:
pratAna , cu sensurile: prolixity, diffuseness, ramification, epilepsy, shoot, kind of disease, tendril, plant with tendrils, tetanus, branching out.
Ținând cont de sensurile de ”prolixity”, ”diffuseness”, pratAna ar putea fi legat de PIE (s)p(h)er-2, sprei-, spreu- ”to sprinkle, scatter”, din care provine (cf. Pokorny) engl. sprout. Sau, mai puțin probabil, de *pert- ”twig, sprout”, dar nu pentru numele bolii.
Mi se pare însă ciudată coincidența numelui plantei cu al epilepsiei și tetanosului, putând fi vorba de o omonimie. Acestea ar putea proveni din PIE per-3 ”to hit” (v.ind. pŕ̥tanā ”luptă, ceartă” – cf. poate rom. pricină , vechi nume al epilepsiei ?), sau PIE *(s)perǝ- ”to kick” ( sp(h)er-1 la Pokorny).
Altfel, PIE prā- ”to bend” (lat. prāvus ”strâmb”) ar putea sta -puțin probabil totuși- la baza numelor bolii și plantei.
Pria-dila ar putea fi totuși corespondentul exact -și foarte vechi- al bryoniei grecești, din două rădăcini PIE înrudite (cf. poate breuq-”to jump” vs. preu- ”to hop, jump” în dicționarul lui Pokorny ?).
Ca remediu pentru epilepsie și paralizie mai apare în lista lui Dioscoride prodiarna ( Helleborus niger , spânzul, cf. Russu). Ar putea fi separat în pro-diarna, cf. pria-dila; nu e însă o plantă cățărătoare. Dacă numele celor două plante sunt înrudite, ”cheia” este boala pe care o vindecă.
Avem:
”zîrnă (-ne), s. f. – 1. Plantă veninoasă, solan (Solanum nigrum). – 2. Lăsnicior (Solanum dulcamera). Sl. zrŭno „grăunte” (Tiktin; Conev 44; Candrea), din cauza formei fructului. Hasdeu se gîndea la un dacic *dierna (Col. lui Traian, 1873, 80) sau *prodiorna (Ist. critică, II, 1, 270), ipoteză care pare inutilă. Legătura cu mag. zolna (Cihac, II, 540) este improbabilă. – Der. zîrni, vb. refl. (a se zgîrci, a se strînge, a se ghemui) ca fructul, cf. pipernici (nu este probabilă legătura cu sl. zarinati „a închide”, sugerată de Cihac, II, 305). ” (DER, dexonline.ro)
și poate că Hasdeu avea dreptate!
Rămâne de văzut dacă
”prui, prui, s.m. (reg.) om prost.” (DAR)
are vreo legătură cu un presupus nume dacic al cumplitei boli a epilepsiei.
Mutătoare , numele românesc al priadilei , ar putea fi nu derivat din ”a muta”, ci legat de ”mut” (= cretin, idiot, imbecil, tâmpit , cf. Dicț. de sinonime), PIE *mōw- ”dumb; foolish”.
Istoriile lui Roderick 
Cea mai inspirată explicație mi se pare *preu- (*prAwǝ ?) a sări, adică o explicație la faptul că e cățărătoare (mutătoare), deci n-ar mai fi albul florilor, ci vița.
Mutătoare nu cred că are legătură cu mut. E limpede că avem un sufix de agent -tor pentru verbul „a muta”.
Dacă cauți printre regionalisme dai peste destule derivate din IE *per- to hit. Pricină înseamnă motiv de ceartă, nu știu de ce avem sensul de epilepsie printre sinonime.
Pro-diarna și Diernais par să se identifice.
Comment by Sorin5780 — July 18, 2013 @ 3:04 pm |
*preu – l-am dat doar ca exemplu pentru o posibilă alternanță pr / br la nivel IE , nu ca explicație. Nu cred că e cazul.
Comment by Roderick — July 18, 2013 @ 8:24 pm |
poți să încerci explicația pentru ”mutătoare” și cu ”sunătoare”, dacă-ți sună bine :))
Comment by Roderick — July 18, 2013 @ 8:27 pm |
sunătoare e un cuvînt corupt din lat.sanus/sano cu sufix -tor: “sănătoare”, sănător.
sin: lemnie, pojarniță și altele.
plante de leac.
Comment by Sorin5780 — July 24, 2013 @ 8:23 am |
te gîndești cumva la sonat( nebun) cu sufix -tor pentru planta nebunariță?
Comment by Sorin5780 — July 24, 2013 @ 8:50 am |
Prost ar fi evoluat în proto-tracicul *prasta. Cu „prui” cred că poate fi aceeași etimologie cu *prost- plain, flat, dar fără sufix respectiv : „Possibly < *pro-sth-o- (see *stā-)”.
La fel avem lit.brolis, fără sufixul clasic în celelalte: -ter.
Variabila „năprui” poate duce la altă explicație. Poate în loc de sufix *stā, avem prefix *ni- down, bellow http://www.etymonline.com/index.php?term=nether&allowed_in_frame=0 alb.nën- „under”(folosit și-n compoziții) ar fi ideal aici. Probabil sînt cîteva lexeme neștiute cu acest prefix. Avem pe acel për albanez, poate și acesta.
Mi-ar fi plăcut ca năprui să aibe ac.etimologie cu lit. neprotingas/ interpretor http://en.wiktionary.org/wiki/interpret#Etymology
Poate aveam un arhaic *pruiș sau *pruis, coradicale cu toate cele din linkul respectiv. cu pierderea normală în toate a lui -s (lat. -us) și transformarea negației ne- în nă- conform teoriei următoare: „ e, precedat de labială (p, b, f, v, m, Ì), care se transformă în ă, „dacă în silaba următoare nu exista un e, i sau un sunet muiat (numai în dialectele moldovenesc şi muntenesc şi aproape în întreg teritoriul bănățean; el nu apare în toate cuvintele în dialectul crişean-maramureşean şi lipseşte în dialectele sud-dunărene).”
Știu că am mai împins odată ideea cu neprotingas, dar n-a intrat în capetele voastre. Dacă aveam un „plunger” altfel ar fi stat treaba. :)
Altul: năprătít, -ă, adj. (reg.; despre boli) care copleșește, covârșește pe cineva.
Comment by Sorin5780 — July 18, 2013 @ 3:54 pm |
*stā- stand
Comment by Sorin5780 — July 18, 2013 @ 4:12 pm |
Meștere cu plungerul, să zicem că îți ignor mereu niște ”sudisme”
Comment by Roderick — July 18, 2013 @ 10:00 pm |
Ce „sudisme”?
Comment by Sorin5780 — July 19, 2013 @ 12:15 pm |
Și dacă numele de Bristena vine de la pristena, care a dat și localitatea Pristina (Priștina)?
Comment by sabinus — July 19, 2013 @ 1:25 pm |
năprătit e doar un participiu, originalul aici: http://dexonline.ro/definitie/n%C4%83pr%C4%83ti
Nu-i găsesc origine slavă (încă).
Pîrvan dădea sanscritul pruth din *prawa- a sări ca posibil coradical al unor nume tracice din Balcani, dar mai ales al Prutului.
Uneori mai găsești cîte un participiu fără alte forme: spurdát,-ă, adj. (înv.) risipit. / spúrdă s.f. (reg.) praf.
Prefixul verbal slavic nă- se folosește cu un scop, pe cînd la noi doar împrumuturile slave de verbe îl au, dar în dacică trebuie să fi avut un rol deasemenea. Prui sau amprour nu sînt verbe, dar au prefixul acesta „nă-” care nu schimbă mare lucru :
împroor, amprour, prour și „Pe aĭurea și năprăor și năproor”
prui- om prost și năprui- om prost, idiot.
Acest nă- trebuie să fi avut un sens, ori emfatic, ori era un articol separat care se atașează subiectului. Un exemplu ar fi casă și acasă, brud (vad, pod) și abrud (sl. Dobrod în aceeași zonă). Pentru „împrour, prour” are un sens temporal: arhaicul „a prour”/ „a mprour” (lat.ad) au dat amprour , în dacică ar fi fost „nă prour” fără alte discuții prea complicate, în schimb năprui nu mai e atît de clar .
L-am considerat, pe drept zic eu, coradical cu sl.prost și lit.prastas, lipsindu-i sufixul -st (agest nu e superlativ), dar e un pic bizar: prui este s.m. , pe cînd năprui este și adj.
Apropo, năprui sau prui circulă și-n Buzău, deci aria sa se întinde din Năsăud (Coșbuc îl folosea) pînă la întorsura Carpaților.
Probabil că adevărul e undeva mai complicat. Ar putea fi atît articol separat, negație, cît și prefix verbal.
Ansamensi (on/along the Samus) ..ce rol ar avea atașat subst.prui, „nearly stupid” „on stupidity” „fully stupid”?
gr.ana- along.
Ca articol alb. „në” are sensurile „la, pe, în, sub” etc. dar avem o suprapunere de doi radicali.
http://en.wiktionary.org/wiki/%D0%BD%D0%B0-#Russian
http://www.lituanus.org/1991_4/91_4_06.htm
Comment by Sorin5780 — November 9, 2013 @ 9:37 am |
În dicționarul de arahisme sunt mai multe cuvinte prefixate cu nă- :
năgârd, năgârzi, s.m. (reg.) om prost, tont, nătâng. sin: năpântoc, năpârț, năgăbui, năgârlău, năplodos
năotí, năotésc, vb. IV (reg.) 1. a se îngrămădi, a se aduna în dezordine. 2. a se arunca, a năvăli.
năplát, năpláți, s.m. (reg.) 1. (mai ales la pl.) obadă (la roata căruței). 2. (la pl.) tălpile de la sanie. (platus? reg.plut)
năplăitór, năplăitoáre, adj. (reg.) sufocant, înnăbușitor.
năgădáie, năgădắi, s.f. (reg.) arătare, iazmă, pocitanie, monstru.
năglám adv. (reg.) repede, iute, în grabă, degrabă.
năgláb, năglábe, s.n. (reg.) sarcină de lemne, de fân. (cred că am citit ceva despre reg. glabnic- stog de fân sau fânață în Mold.)
năhór, năhóri, adj. m. (reg.) care are doar un testicul; rânc :)
Verbe:
năotí, năotésc, vb. IV (reg.) 1. a se îngrămădi, a se aduna în dezordine. 2. a se arunca, a năvăli.
năgubí, pers. 3 sg. năgubéște, vb. IV (reg.) a năpădi.
nălăí, nălăiésc, vb. IV (reg.) a năvăli (asupra cuiva), a ataca (pe cineva).
nădulíre, nădulíri, s.f. (reg.) 1. năvălire, năpustire. 2. năzuință, râvnă. 3. lăcomie.
năgrábă adv. (reg.; în loc vb.) a da năgrabă = a năvăli, a se năpusti, a tăbărî (asupra cuiva)
Suspectez un prefix arhaic dacic, dar trebui verifcat unde-s acela care nu au sens în slavă.
Comment by Sorin5780 — February 22, 2015 @ 11:06 am |
Mai demult circula informația pe un site, două, (de lingvistică), că eshimoșii au zeci de cuvinte pentru zăpadă. Unul mai șugubăț a scos o caricatură pe baza asta despre americani:
http://languagelog.ldc.upenn.edu/nll/?p=1609
Pe baza următoarelor cuvinte semnifică că românii s-au format cu sau printre o mulțime de proști?
“năpântoc, năpârț, năgăbui, năgârlău, năplodos, năgârd, năprui, nătot, nătărău, etc.”
Pe internet, azi, nu mai ai voie să-ți spui o părere informată că apare rapid câte unul să te înjure și culmea, deși-mi cenzurez conținutul, uneori, tot pe mine mă șterg, nu pe cel agresiv și injurios în limbaj.
Comment by Sorin5780 — February 24, 2015 @ 9:30 am |
Al. Teodoreanu (Păstorel) spunea că personalul localurilor nu poate avea maniere mai alese decât clientela pe care o deservește. Așa e și pe internet; adminul e șef de sală, iar clientela înjură.
Comment by Roderick — February 24, 2015 @ 2:36 pm |
Cred că prefixul an- însemna “pe” la fel ca eng on (proto-germ. ana), iar azi s-ar pierde prin confuzia sau omonimia cu prefixul în-: http://www.etymonline.com/index.php?allowed_in_frame=0&search=on
Trebuie să fie o paralelă scurtă a unui prefix dacic ana sau ană, la fel ca alb.anë și në
Probabil că şi arom. nutnir alături de umir (cf. şi a numirea « pe umer») se explică din construcţia n umir «în (pe) umăr » devenit n numir. http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/dacoromania/pdf/BCUCLUJ_FP_279430_1931-1933_007.pdf
adv.încale ? https://dexonline.ro/definitie/%C3%AEncale
Prefixul nă- din cuvintele noastre trebuie luat caz cu caz. De exemplu nă- din năgăbui este o negație a temei “a găbui”(prinde), năgârd (nătărău, care nu-i tare),
nă- din alte cuvinte semnifica exact ce ar fi trebuit să dea dacicul ană sau un prefix cu sensul “jos” ca eng.nether.
Comment by Sorin5780 — July 4, 2016 @ 5:16 am |
Se pare că dialectele ossetine folosesc acel prefix *ni sau *ne- (down, jos) de care discutam mai sus: pag.20 – http://www.olc.pku.edu.cn/database/uploads/19/629/735e26bf2fa1816cbebb1f8c273e0a39.pdf
Am mai amintit în trecut despre acest concept specific și slavilor: verbe perfectibile și inperfectibile. Nu știu dacă traduc bine din engleză, dar pe scurt, în ossetină e vorba de perspectiva celui care observă acțiunea.
Zăpadă, a năpădi și a lăpăda (lepăda) ar putea transforma discuția asta în ceva foarte interesant, mai ales dacă Marienescu are dreptate cu acel prefix presupus dacic *za- (explicația asupra teonimului Zamolxis).
Comment by Sorin5780 — July 27, 2017 @ 8:15 am |
Nălăucă e un construct identic cu reg.năprui:
nălăúcă, nălăúce, s.f. (reg.) femeie proastă, nemernică. IE *lewk > proto-dacic *lauka cf. alb. lakuriq http://en.wiktionary.org/wiki/lakuriq
Spre diferență de corespondentul albanez, termenul nostru e păstrat intact datorită accentului.
Comment by Sorin5780 — April 16, 2014 @ 12:28 am |
PIE *(s)prāw- (~ -ō-) ” to squeeze into, to stretch” (Fraenckel)
Comment by Roderick — July 18, 2013 @ 9:00 pm |
O posibilă legătură semantică între o plantă cățărătoare și epilepsie/tetanus/paralizie este oferită de înțelesurile cuvântului ”cârcel”:
”cîrcél (cârcéi), s. m. – 1. Organ vegetal ca un fir în spirală propriu plantelor agățătoare. – 2. Buclă, cîrlionț, zuluf. – 3. Parazit al cîinelui (Ixodes ricinus). – 4. Contracție involuntară a mușchilor. – Var. cîrcei, cîrcea, cîrci. Probabil rezultat al contaminării lui cercel cu sl. krŭčiti „a toarce”; cf. sb. krč „cîrcel”,, krčel „cîrlig”…” (DER)
Cârcelul cu care se agață vița și cârcelul care înțepenește mușchii.
PIE sper-3 ”to twist” -în dicț. lui Pokorny, pe care nu l-am găsit fără s, ori pomenitul în articol PIE prā- ”to bend” (?)
Comment by Roderick — July 18, 2013 @ 9:58 pm |
Am regăsit citatul exact al lui Hașdeu: „păstorii mocani numesc oile negre zárne”.
Nu s-a propus până acum un radical IE privind dacicul prodiarna și acest adj.zarne?
Comment by Sorin5780 — May 26, 2014 @ 11:14 am |
zârna poate evolua din ceva asemanator lui “solanum” cu vocalizarea lui “s” in “z” ( vezi serum – zer) si rotacismul lui l” intervocalic: -> solanum > zolanum > zulanum ( trecerea lui o la u) > zuran(rotacismul lui l intervocalic + a datorita unui eventulal schimb de gen) >zârna ( u > â in fatsa grupului n+consoana).
Comment by AlxM — May 6, 2015 @ 1:26 pm |
Probabil ”solanum” vin de la ”sol”, adică ”pământ, țătână”. Solanum ar însemna ”pământiu”
Comment by sabinus — May 7, 2015 @ 10:29 am |
Un sinonim basarabean al mutătoarei:
“In Basarabia, frunzele sunt folosite si impotriva furunculilor. dar e foarte probabil ca in Basarabia, ca si in alte provincii romanesti, folosirea medicala a matragunei (Atropa Belladonna) sa fie inlocuita de naparc (Bryonya dioica), planta foarte des folosita in medicina populara basarabeana. In reginea Nistrului de Jos, matraguna e eficace impotriva viermilor intestinali ai vitelor. Se pun frunze uscate si pisate pe rani.”
http://atc-membrii-activi.blogspot.ro/2012/06/cultul-matragunei.html
Comment by Sorin5780 — February 5, 2016 @ 7:31 pm |
Referitor la acest priadila, poate dacii foloseau articolul hotărât mai mult decât era nevoie. Văd că și hidronime considerate dacice îl folosesc probabil: Mara, Nera, Iza, Tisa, ..Crissia, Marresia.
Comment by Sorin5780 — January 30, 2017 @ 8:22 am |
propedila, prodiorna
Click to access Bogdan_Petriceicu_Hasdeu_-_Fragmente_pentru_istoria_limbei_rom%C3%A2ne_-_Elemente_dacice._Volumul_1_-_ghiuj.pdf
Dacă n-am fi ștut nimic de acest zârnă sau adj.zarnă (negru), cum am tălmăci cele două fitonime de mai sus?
Ar trebui să ne stabilim o metodă cât de cât rațională și științifică. Să punem întrebările ce se cer!
Unde găsim termenii grecești ca să vedem unde cade accentul și astfel înțelegem ce avem, o temă sufixată sau un termen bitematic.
Ce rol are prefixul pro- dacă tema este un participiu substantivat? Ceea ce cred că este, altfel care este rolul afixului în aceste cazuri?
În vechime, prefixul pro- indica repetarea acțiunii verbului (temei): prolega, prorecui. În latină se traduce “pentru“ (eng.for) și avea o formă arhaică por- : https://en.wiktionary.org/wiki/pro#Latin
S-a mai spus, corect de altfel, că verbul a se zârni ar trebui conectat cu alb.dredh și reg. dornă printr-un morfem *dʰer- ”revolve, twist, turn”. (articolul Dierna, Diernais).
Eu cred că aș reproduce fitonimul de mai sus drept *prodjarna și o variabilă *prodjorna (labializarea lui a), unde j este același cu alb. j.
*djarna trebuie să fie acel diftong *ja care apare de câteva ori în greacă și probabil exista și-n dacică. alb.zjarr < proto-alb. *gʷʰjara< IE *gʷʰer- (“hot, warm”)
La fel și adjectivul zarnă trebuie să cuprindă o diftongare dintr-un original *dʰer-, *dʰerw- (“cloudiness, dirt; to dim, darken, tarnish, dull”, eng.dark, ir.derg, roșu) cu sufixul -na, la fel ca dacicul stână (stână; munte, pajiște montană) scos din doi radicali distincți.
Comment by Sorin5780 — June 6, 2017 @ 8:06 am |
Ultima intrare dă mai multe cazuri ale prefixului pro (probabil din graiul almăjan):
https://www.prostemcell.ro/5-timp-liber/28077-regionalisme-si-expresii-romanesti.html?start=15
Aș fi curios să aflu ce făcea prefixul dacic pro- și cât era de întins..dar nu voi afla niciodată.
Comment by Sorin5780 — November 30, 2017 @ 11:53 pm |
Prodiorna/prodiarna (προδιάρνα)
Cumva cred că s-a propagat o confuzie între α (alfa) și ο (omicron), la fel ca între β (beta) și κ (kappa) privind Probedila/Prokedila.
E posibil să avem o temă *diarna/*diorna și un prefix pro- (înainte de) similar gr. πρό-, însă, în acest caz n-am avea accentul pe acest prefix? Probabil nu, vezi exemplul dat de promocior mai jos.
Hașdeu: „păstorii mocani numesc oile negre zárne”.
Poate nu-i chiar atât de sigură scoaterea acestui adjectiv din *diarna/diorna. E posibil să fie coradical cu Lat.rāvus (roșiatic, cenușiu), grāvāstellus (“bătrân”) și Eng. gray (cenușiu, Proto-germ.*grēwaz), deși vocalele lungi ar indica o laringială în radicalul lor, deci *g’hreh₁w-, *g’heh₁rw- devin *g(‘)hrēw-, *g’hērw.
Am ajustat puțin radicalii ăștia ca să includ și adjectivul nostru alături de termenul ossetin de mai jos.
După cum se vede în link-ul urm. Eng.grass și adj.gray, grey (v. grǣġ) ar fi coradicale. Poate de asta am dat și acel osset. zær(æ) (iarbă) săptămâna trecută. Este clar coradical cu lat.herba, dar ce păcat că nu avem și corespondentul dacic ( tr.Zraika ?).
Mă gândeam totuși că ar putea fi inclus în der. ”a se zărui” (d. oi, a se strica; Dorin Ștef), dacă *zărul ăsta nu-i cumva o iarbă anume. O dată ce primim iarbă din latină, termenul dacic trebuia să se specializeze cumva ca să supraviețuiască. Posibil să fi avut un anume sens încă din dacică, căci parcă n-aș renunța la un coradical pentru acel bar (iarbă) albanez, având bărăganul râurilor sud-estice și ”barul” unde se ascund unele lighioane de aici: https://hroderic.wordpress.com/2014/07/21/bar/
Interesant și sensul lui zer, zară (=Lichid verzui care se scurge din iaurt sau din laptele de vacă prins). Sensul de lichid primează, dar .. Lit.žalias (=verde), žolė (=iarbă), top. Zalău, v. Zălau(?)
https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Germanic/grēwaz
Prefixul pro- (înainte de) ar putea fi surprins în următorul exemplu, iar tema, mucior (*mugior) ar trebui să însemne ”asfințit”, conform Alb.mugët (amurg).
promuciór s.n. sg. (reg.) cerul înnorat la asfințit.
https://dexonline.ro/definitie/pro
https://en.wiktionary.org/wiki/mug#Etymology
IE *(s)meugh- (Pokorny): http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=1798&root=config
Comment by Sorin5780 — June 11, 2018 @ 12:23 pm |
Dacă nu s-a greșit prin copiști și avem prodiórna/prodiárna, nu cumva este înregistrată etapa când vocalele lungi se închid? Ar trebui în acest caz să avem *prodiārna sau *prădiārna și nu știu dacă e vreun prefix pro- în dacică la acea dată.
Gr. πρό- (IE *pro-) cred că ar fi dat un dac. *pra- sub accent și *pră- fără accent. Nici nu mai rețin dacă mi-a rămas în minte următorul citat sau am presupus mereu că alb. për- era de fapt IE *pro-
Citez din V.Orel: The preffix për- is ocasionally used for adverbs: adv. përpjetë rising, uphill; rise, slope < EPA *pra-peta. Gr.προπετης (accent pe η) „prominent”, προπετομαι „to fly forwards”, πετομαι „to fly”, sanscr. patati „to fly, to soar”
Mă gândesc și la ipoteza unui dac. *prādis/-us (strâmb), *prādja „a strâmba, întortura” cu derivatul *prādiārna. Vezi IE prā- ”to bend” (lat. prāvus ”strâmb”) din articol.
*-ārna (m.*-ārnis) este sufixul care s-ar potrivi fonetismului presupus pentru alb. -orre (augm.) Nu mă gândesc la prefixul adjectival lat. -rnus pentru că acolo se suspectează o rotacizare a unui /s/, dar în albaneză au -or, suf.adjectival, și -n- , dar la ce bun două sufixe adjectivale?
PS: e posibil ca multe dintre prefixele dacice să fi avut formele așteptate (pra-/pră- din *pro-, pa-/pă- din *po-, etc.), iar prin specificul graiurilor, poate influențate și de limbile slavice, să avem azi forme pro-, po-, exact cum ar fi arătat în PIE.
Comment by Sorin5780 — June 26, 2019 @ 7:08 am |
Mă întreb dacă Dacii și Albanezii aveau un tabuu privind focul. De ce-l numesc zjarr, și nu *h₁n̥gʷnís sau *péh₂wr̥, cele două denumiri generale la indo-europeni. Știm că păstorii aveau niște credințe și superstiții privind focul în general și focul viu în special. La fel și cu soarele (alb.diell), numit sfânt în cultura populară. Posibil să nu fi avut denumirea generală, ci un atribut, o caracteristică.
Comment by Sorin — April 22, 2023 @ 7:09 pm |
Oare *priad- din *priadila se poate reconstrui *préd- ca un verb (sau adjectiv dacic) cu sens necunoscut, derivat cu sufixul dacic *-ila, care poate fi evoluția unei geminate *ll sau un *l nerotacizat. Am discutat în trecut despre posibilitatea de a avea un sufix dacic -ilă, comparabil cu alb. -ellë, și nu o temă separată *dila/zila. În următorul link este citat Dioscuride cum că pegrina (Πεγρίνα) și priadela (Πριαδήλα / priadēla) ar fi sinonime pentru mutătoare cu boabe negre. https://www.enciclopedia-dacica.ro/?operatie=subiect&locatie=stiinta&fisier=Plantele_medicinale_dacice
Uit mereu că istoricii nu au idee de fonetica grecească antică. Deci nu-i *priadila, așa cum s-ar citi Πριαδήλα azi, ci priadēla sau chiar *priadāla, dacă grecii substituiau *ā tracic cu grecescul ē, așa cum fac în Balcani sau în lumea grecească prin dialectul de prestigiu attico-ionic. Un caz aparte este fundamentat prin analiza anticului toponim tracic Mesāmbríā (*Mețāmbríā), notat cu vechiul sampi/țampi (ϡ, Ͳ) pe cele mai vechi monede locale, prefăcut în Mesēmbríā ulterior. Azi cred că-i spune Nesebăr.
Inițil m-am gândit că *priad- poate cuprinde un *e tonic (vezi piatră din lat.petra) sau cade un *ṷ între *pri- și *-ad-. În primul caz nu știu dacă un *ō tonic ar fi dat un *e tonic care se diftonghează sub accent (vezi groapă și alb.gropë, reconstruite *grāpā sau *grābā) încă din perioada târzie a bilingvismului daco-romanic (sec.II-VI d.Hr.) pe teritoriul României de azi. În Balcani, între Dunăre și munții Haemus, bilingvismul începe și mai devreme cu două secole, dar supoziția mea este că numai acele triburi din munții pentru care romanii nu aveau un interes economic de a-i exploata cu coloniști romanofoni (cum au fost Apusenii) păstrează limba și cultura tracică mai mult timp. Restul adoptă mai curând limba și cultura dominantă.
Comment by Sorin — July 8, 2023 @ 5:48 am |
Pentru adj.zarnă avem un derivat semantic identic ca dezvoltare cu adj.meriu (întunecat) și mărat/mărac (corad. Alb. i mjerë, Rus.мара́ть (marátʹ):
zárnă [At: CV 1949, nr. 9, 33 / Pl: ~ne / E: nct] (Reg) 1 s.f. Persoană invidioasă și răutăcioasă. 2 av Haihui (3). 3 s.f. Săracă.
https://dexonline.ro/intrare/zarnă/226636
https://en.wiktionary.org/wiki/mjerë
mieriu, pag.33: https://www.slideshare.net/gruianul/constantin-c-giurescu-istoria-pdurii-romneti-din-cele-mai-vechi-timpuri-pn-astzi-1976
https://en.wiktionary.org/wiki/марать#Russian
E ceva de pe partea mai senină a vieții moștenit de la dacii ăștia? Am dat acel adj.bucur (frumos) din Banat, dar mai are nevoie de o atestare, iar zarnă ăsta .. e cumva din Covasna, com.Brețcu. Nu pricep codul ăla ”nazist”.
Dacă corespondentul său cules de Hașdeu de prin mocănimea Sibiului, oare nu atestă faptul că acest cuvânt era probabil viu pe toată linia mocănimii? Posibil să mai găsim.. niscai chestii!
Comment by Sorin5780 — June 11, 2018 @ 1:00 pm |
BREȚ 1. BreȚu, A., act. 2. Brițu, Gay.(Sur III). 3. -cu : Brețc s., ard., cf. dac. Briccius < Brictius (etim. DR VI) ; Brețco din Brețculești (16 B II 126). 4. Brițcu (C Ștef); Brițcani s. (17 A III 81), și cu metateză Birțcu (16 A 1 25). 5. Cont. cu Brat. Brațcu mold., 1575 (Hurm XI 197) din Brițcani. (N.A.Constantinescu, Dicționar onomastic)
https://en.wikipedia.org/wiki/Briccius_B%C3%A1thory
https://en.wiktionary.org/wiki/Bryce
https://www.name-doctor.com/name-brictius-meaning-of-brictius-35988.html
Nu asta-i etimologia! *perḱ- (“motley, colored, spotted”): irl.breac /pɾʲɛxk/ https://en.wiktionary.org/wiki/breac#Irish / https://en.wiktionary.org/wiki/erch#Middle_Irish
Să fie un nume medieval sau antic? Un ”zero-grade” din *perḱ-, pr̥ḱ-, cred că ar da un dacic *priț-. Poate și acest Briț, cu o alternanță p/b, deși latinizarea aceia bricius este perfectă ca etimon romanic. Ba chiar cred că brictius este urmarea unei geminări medievale cc, iar /ti/ din -ctiu- se pronunța č. Poate fi o convenție fonetică timpurie, la fel ca š pentru -si- (ž pentru -zi-?). Vezi Datia la geograful Ravenat (sec.VII) sau Notietu (”Nucetu”) pe harta Josephină a Transilvaniei. Poate și Brețcu este o metateză din *brecțu (cf. *breccius < briccius).
O fi posibil ca în dacă să avem depalatalizarea lui *ḱ dacă e lipit lui *-n-? Vezi Alb.prënjkë ”freckle, sunspot”. Cred că alipirea de consoanele lichide (r, l) produce acest efect. Ce ar mai fi și acest n? https://en.wiktionary.org/wiki/pr%C3%ABnjk%C3%AB#Albanian
Omonim *perḱ- ”to open, rip up; to dig” ar putea da prăpaște dacă etimonul său este *pra-párčtai care să devină *pra-páršte și să cadă r, prima din trei consoane consecutive, așa cum este în albaneză. Nu cred că are sens ca *č să devină [ʦ] în acest context. Îmi dau seama că-i un pic tras de păr, când sl.pro-pasti are sens, dar adâncul apelor, noian de ape și iad sunt sensuri interesante. Dacă am ști ce aveau dacii pentru noțiunile iad și rai poate ar avea sens. (https://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/refrigerium-mitologia-in-istoria-poporului-roman-68784.html)
(https://dexonline.ro/definitie/pr%C4%83pastie)
Cred că revin cu o teorie privind transformarea lui s în ș înainte de t în funcție de o terminație de plural sau fals plural. Vezi „a ști” cf. lat. sciō, scīre, deci un *pra-párk'-(i)sk- ar putea deveni *pră-párșk-, iar terminație care dă -e sau -ie ar forța transformarea unui *-čie în -tie.
Comment by Sorin — June 16, 2022 @ 6:35 am |
O fi posibil ca mutătoare să provină din lat.mōtus (“mișcare, deplasare, mutare”)? E participiul verbului moveō (inf. movēre).
Ca fitonim, mutătoare nu cred că are legătura cu vb.a se muta (lat.mūtō, mūtāre). Intuiesc o tălmăcire a unui verb cu înțelesul ”a (se) cățăra” sau ”a (se) târâ” (eng.creeping), dar nu există vreun verb romanic cu sensul și forma cerută de acest termen. Poate și a se undui (eng.wave, twist).
Subiectul acestui derivat romanic poate fi un verb dacic necunoscut, devenit cvazi omonim al unui verb romanic! Poate fonetismul acelui termen se asemăna doar parțial cu verbul romanic. Vezi sunătoare, care ar trebui să fie ”sănătoare”.
Comment by Sorin — July 8, 2023 @ 6:53 am |