Calamindar, numele platanului la tracii edoni.
E plauzibil ca terminația -dar să reflecte PIE *deru- “tree”; în acest caz rămâne de explicat prima parte, calamin-.
Posibil în legătură cu gr. kalamos ”reed”, din PIE *k’alam- ”stalk, reed”. Trunchiul platanilor este adesea gol pe dinăuntru, precum o trestie.
(imagine din Wikipedia)
Ar putea corespunde rom. carabă.
”carábă (carábe), s. f. – 1. Fluier. – 2. Tubul cimpoiului. – 3. Femur. Pare a fi vorba de un cuvînt balcanic, din fondul tracic. Coincide cu sb. karabe „fluier”, carabatak „partea de sus a pulpei de pasăre”; însă nu se poate explica prin sb. (cum susțin DAR și Scriban), deoarece este împrumut în sl. și datorită răspîndirii rom. a cuvîntului și a der. săi. În plus, este cuvînt care a proliferat și în gr., fără ca rădăcina să aparțină acestei limbi, cf. gr. ϰαραβίς „lăcustă”; ϰάραβος „gîndac” și, mai tîrziu, „navă”, care, după Boissacq 411, trebuie să fie cuvînt străin în gr.; ϰαρβατίνη „învelitoare de blană pentru picioare”, a cărui origine este necunoscută, tot după Boissacq 412; ϰαρβατιών „mașinărie de aruncat sulițe”. Toate aceste cuvinte s-ar putea explica pe baza unui cuvînt străin (probabil trac), cu sensul de „tulpină”, apoi devenit „picior”, și poate în legătură cu gr. ϰάλαμος. lat. calamus. ” (DER; dexonline.ro)
O altă posibilă (?) conexiune ar fi utilizarea cojii, ca și a stufului, pentru fabricarea funiilor.
Însă traca era o limbă satem, transformarea *k’alam- > kalam- putând fi admisă doar ca excepție.
Așa încât e mai plauzibil ca tracul kalam- să provină din PIE *kel- ”maple” -specie înrudită cu platanul-, cf. galez celyn ”ilice”.
Înrudit ar putea fi și lituanianul kélmas ”trunchi, buturugă”, din PIE *(s)kelǝm- ”handle of an oar” , cf. starling.rinet.ru.
O posibilitate interesantă este originea în PIE *k’el- ”to cover” (v.irl. celim ”a ascunde”, lat. calim ”secret”), dat fiind faptul că e un copac foarte umbros, motivul pentru care a fost încă din antichitate cultivat în orașe. Calamin-dar ar însemna ”copacul umbros”; î.a.c. ar fi însă, din nou, în afara specificului ”satem” al limbii trace.
PIE *kelǝ- ”to lift”, *kolǝm- ”top” (lat. columen , columna) sunt alte posibilități.
La fel, cu o mai mare probabilitate, PIE *k(ʷ)Al- ”snowball-tree, elder” (din care avem călin , via slavă; germ. Holunder). Poate că nu e exclus (?) ca această rădăcină să fie de fapt și la originea platanului , gr. platanistos.
Istoriile lui Roderick 
La ce autor apare acest calamindar? Eu n-am auzit de el.
Popular și corect e paltin su palten, platan fiind neologism. Nu-mi plac aceste neologisme care concurează lexicul nostru moștenit.
Numele edon respectiv poate conține un cuv.grecesc (kalamos) foarte ușor. Nu era nimeni imun la influențe grecești, mai ales tracii. Slavii au toți coradicalul satemic al gr.kalamos, dar nici unul nu se depărtează de sensul principal de pai.
Cred că albaneza ar putea sugera cum vedeau tracii acest copac. „Rrap” vine de la un verb rjep- I peel, tear off; I strip off skin or bark.
Deci să presupunem că „dar” vine din IE *derǝ- „to tear, to tear apart”. Rămâne calamin care s-ar traduce „scoarță”.
kélmas ”trunchi, buturugă” (hit.kalmi) e un indiciu bun. http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/piet&text_number=++1056&root=config
Sensurile din lb.germane s-ar potrivi cel mai bine pentru numele paltinului acesta: „thin strips of wood slats”
Comment by Sorin5780 — June 27, 2013 @ 7:28 am |
Nu știu ce să zic. La prima vedere, nu cred că rrap vine de la rjep.
Ar putea fi din PIE *(a)leip- ”a k. of leaf-bearing tree” (lit. leip – tei ). Compusul pe care îl propui mi se pare neplauzibil.
Paltin în loc de platan nu e corect, prima e o specie autohtonă, în timp ce platanul îl vezi doar prin orașe, cultivat; în schimb e specie autohtonă în zona edonilor.
Comment by Roderick — June 27, 2013 @ 10:56 am |
Albanezii n-au rotacizarea lui „l”.
Vladimir Orel spune astfel: „rrap m. pl.rrapa, rrape – un denominativ derivat din rjep, probabil un decalc după gr.platanos. Tomashek propune OCS repina și Meyer îl secondează; Weigan propune împrumutul din slavă, alături de (un anume) Selișcev, adică din *grabь- hornbeam; Jokl propune radicalul slav pentru brusture, *repьjь (cr.repuh) și Cabej îl aprobă.” pag 378 Albanian Etymological Dictionary
Văd că ai dat și tu mai jos ideea lui Jokl.
Comment by Sorin5780 — June 27, 2013 @ 12:06 pm |
http://www.plantpedia.ro/platanul/ E clar că acest copac „se exfoliază în plăci mari”, deci termenul alb.are sens. Nu înțeleg comparația cu brusturele și radicalul slav respectiv. Se referă la frunzele foarte mari ale brusturelui comparabile cu ale platanului sau la inflorescența țepoasă comparat cu…platanul are așa ceva?
proto-sl.*repьjь se referă la frunze sau la țepi?
Mai e și termenii paltin (var.palten) comparabili cu cel moștenit în alb. http://en.wiktionary.org/wiki/panj%C3%AB
De ce avem această metateză din lat.(vulgară) *plātinus? Tracii nu aveau în mod regulat ”pl” sau „pla”? Oare apropiau termenul ăsta de unul local mai vechi?
Comment by Sorin5780 — June 27, 2013 @ 12:43 pm |
P.S. la Demiraj,
”rrap {1} [m] (tg)‘plane-tree’
PAlb. *rap-< QIE *rh1p-, rap-(AE 349)
PIE *r(e)h1p-?‘pale, pole?’_−_ (Pok. 866)
OCS rěpьje ‘τρίβολος’
Notes: {1} Pl. rrep(e) from Alb. *rrapi̅̆.”
Comment by Roderick — June 27, 2013 @ 10:58 am |
Carabă poate fi o formă rotacizată, dar e curios cum de se identifică cu gr.kalamos și lat.calamus (alb.kallam). Probabil că forma mai veche era *calamb (ex. fiind carâmb) ri auadăugat dacii un sufix de-al lor.
Pe linie IE toate dialecte slave aveau și au câte o formă satemizată. Nu cred că avem vreo excepție de la regulă în cazuri atît de clare. Pe baza a ceea ce știm despre albaneză excepțiile sînt atunci cînd palatalele IE se învecinau cu consoanele l, r.
Deși n-am nici un indiciu clar, bănuiesc că anticul Salmydessus conține o referire la stuful (tracic), conform acestui IE * k’alam- straw. Poate chiar Salmuris din Dobrogea antică conține aceeași indicație.
Comment by Sorin5780 — June 27, 2013 @ 1:16 pm |
carábă² sf [At: ALEXANDRIA, 160/21 / V: ~áibă, că~, ~ávă, (înv) ~ádă / Pl: ~be, ~răbi / E: srb karabe]
Considerând pentru un moment că acest termen este autohton, ce concluzii putem scoate din acest cărábă²? Cred că prima chestiune care sare-n ochi este accentul pe sufix, care poate fi, ciudat aș spune, ~áibă, ~ávă sau (înv) ~ádă. De ce atât de multe?
Nu pare să fie diminutivale, dar menționez unul grecesc (atonic) -αφος, cu var. -ιφος, care ar fi putut avea un corespondent tracic, dacă cele două grupuri lingvistice au fost înrudite și învecinate în leagănul PIE-ean, dar și-n Balcani. (pag.435)
(http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/dacoromania/pdf/BCUCLUJ_FP_279430_1924-1926_004_partea1.pdf)
Un exemplu, dpdv al autorului, ar fi arom.cărapă ”țeastă (de pește, de om)” cu var.cărăfete (căpățână), dar eu cred că poate fi coradical cu alb.krye/krie (*krōna) + -ábă/-ápă, suffix care nu-i accentuat în greacă, după cum am mai spus. Reamintesc faptul că aromânii au păstrat și crână (craniu) din lat.crānium sau din gr.krāníon, cu fonetism curios, care putea fi acel derivat prin tr. *krena. Dacă cârapă era grecesc, dincolo de poziția iregulară a accentului, transformarea gr.ph în p este specifică perioadei arhaice, când gr.ph era aspirat (eng.pot) și ar însemna că aromânii au fost romanizați ”in situ” în sudul Dunării, spre centrul Balcanilor, dar având legături ancestrale cu malurile Adriaticei. Sunt destui daci care fonda colonii în tot centrul peninsulei, dar și la Adriatica.
Apare și în împrumuturile italice cele mai vechi tot sub forma unui /p/.
Exemplul următor apare în legătura de mai sus, dar nu-i cunosc etimologia: κίραφος ”vulpecula” din κίρα ”vulpe”. Foarte probabil este doric atât cuvântul, cât și sufixul, și ar fi perfect logic cât timp multe triburi traco-ilire iau contact cu aceștia încă din perioada foarte arhaică, atât pe țărmurile Adriaticei, cât și ale Mării Negre. Cele mai vechi împrumuturi albaneze sunt dorice. L-am găsit în lista următoare: (https://en.wikipedia.org/wiki/Doric_Greek)
ἀφραττίας aphrattias strong (Abrozelmis)
Al doilea lucru este tema *cal(am-) rotacizată, poate chiar coradical cu alb.kall, aor. kalla ‘to insert, to thrust, to place, to incite, to set on fire’ și kalli, kallëz ”ear of corn”, deși cea mai adecvată opțiune rămâne kallm ”reed, straw”, din lat.calamus, la fel cum ar fi trebuit să fie în română (carâmb ”băț crestat pentru măsurarea laptelui”) o țevușcă din acest latinism, înainte să vină slavii cu țeavă.
Alb.kërrabë (hook, staff) pare să aibă un sufix omonim accentuat similar, despre care am mai discutat când m-am referit la adj.cărábă¹ (babă uscată și gârbovită de bătrânețe) cu sin.cătărambă (*cătărabă).
alb.karabush ”știulete”.
Comment by Sorin — April 11, 2021 @ 10:19 am |
http://en.wikipedia.org/wiki/Calamander_wood O coincidență de nume în sinhaleză (calamander- „dark chamber”) , ceea ce se potrivește cu descrierea platanului.
În original „kalu-medhiriya”; primul termen e ușor de identificat, IE *kāl- dark, black, al doilea mai greu.
E interesant că am găsit un verb alb. care s-ar potrivi în „calamindar”:
ndarje – division, partition, separation, split, segregation, chamber. S-ar traduce (with) „chamber in the trunk”. :)
Comment by Sorin5780 — June 27, 2013 @ 1:44 pm |
Acest calamander s-ar putea să fie o chestie; kalu-medhiriya e destul de probabil o etimologie populară.
Dicționarele engleze îl leagă de Coromandel (coasta):
”the hard black-and-brown striped wood of several trees of the genus Diospyros, esp D. quaesita of India and Sri Lanka, used in making furniture: family Ebenaceae See also ebony [2]
[metathetic variant of coromandel in Coromandel Coast]” (Collins English Dictionary)
Comment by Roderick — June 28, 2013 @ 5:10 am |
”Calamindar¹¹ → mentă neagră (Mentha piperita L.) „izmă“, plantă erbacee, perenă, din familia labiatelor, cu frunze opuse, cu flori mici, roșu-violet, care crește prin locuri cu umezeală. Se folosesc frunzele, care au un ulei eteric (menthol), în infuzii pentru dureri de stomac, ca dezinfectant și întăritor. I se mai spune: mintă sură, mintă neagră, gnintă și izmă bună.” Nume dacice de plante medicinale atestate, Ion Mocioi (LITUA, Studii și Cercetări, 2013, XV)
¹¹ Nume dacic de plantă descoperit de I.I. Russu, neprecizat corect.
Caută pe Google ”LITUA XV.indd – cIMeC.ro”
mendër f, pl. mendra ‘mint’. A suffixal derivative based on *mendë borrowed from Lat menta id. (MlKLOSlCH Rom. Elemente 41; MEYER
Alb. St. I 55). 0 MEYER Wb. 272 (from Ital menta id.); MEYER-LÜBKE Gr. Grundriß 2 I 1044; JOKL LKUBA 232; ÇABEJ St. I 340 (from Gk μίνθη id.); LANDI Lat. 55, 135. Vladimir Orel – Albanian Etymological Dictionary
Nu greșesc dacă afirm că s-au strecurat câteva fitonime cu fonetism albanoid (tribale?) ori la sud de Dunăre sunt alte transformări fonetice (tracice?) decât la nord de Haemus sau de Dunăre. Pentru edonicul calamindar e posibil ca subiectul să fie coradical cu Lit.mēdis ‘tree, wood’, Let. mežs ‘wood’ și, posibil, alb.mjedhër (pl.mjedhra ‘mulberry; tares’. var. mjetërr, mitër, mjedër) și rom.smidă.
https://en.wiktionary.org/wiki/mjed%C3%ABr
Etimologia este luată tot din cartea lui Orel, unde apare și asta, ”Also used in a phrase mane mjedhëra id.”, unde apare var.femină a toscului man (gheg mand ”dud, frăgar”) coradical cu Dac.μαντία, μαντεία ‘blackberry’ (mure). Comparația cu calamindarul edonic îmi aparține.
https://en.wiktionary.org/wiki/man#Etymology_3
Despre gr. μίνθη (mínthē) am mai spus că prezintă o transformare fonetică specifică albanezei ca unică moștenitoare a unui dialect illiric. Transformarea*-nt- → -nth- apare foarte clar în idiomurile illire din Italia, dar numai în Balcani se duce până la capăt spre -nd-.
Posibil ca limbile illire să se fi întins până la râul Στρῡμών, prin tribali până în inima Moessiei, iar prin Dardani până în Peloponez și Asia Mică (N-V). Ceea ce consideră grecii pre-grecesc ar putea fi proto-illyroid, tyrrhenian (Lemnos, părți din Achaia și Thessalia) sau hittito-luwian.
Comment by Sorin5780 — September 23, 2020 @ 3:14 pm |
În principiu, e posibilă și ar putea chiar să pară mai naturală separarea cala-mindar. Pdap, terminația ar putea să fie doar un sufix.
Comment by Roderick — June 28, 2013 @ 5:15 am |
Dacă numele edonilor vine din IE *widh-u „wood, fire-wood forest” atunci și verbul nostru poate fi coradical: vindecá (-c, át), vb. – 1. (Înv.) A reface, a repara. – 2. A tămădui, a însănătoși.
zviduĭésc v. tr. (sîrb. izvidati, a vindeca). Vest. Vindec, lecuĭesc. – Și zvinduĭ (Serbia). ??
Sensul e cel luat precum zdravăn dintr-un radical al lemnului în atîtea limbi.
Comment by Sorin5780 — August 16, 2013 @ 12:51 pm |
Platanii erau importanți la aromâni: https://www.youtube.com/watch?v=NkNHo3dq6dQ
S-ar putea să-l fi adoptat în partea sudică a Balcanilor, în chiar zona unde crește în mod natural.
Comment by Sorin5780 — January 11, 2018 @ 11:21 pm |
πόθεση*: ίσως η αρχαία περιοχή Άλτις στην Ηλεία, μεταξύ των ποταμών Αλφειού και Κλαδέου, για την οποία οι αρχαίοι ανέφεραν ότι ήταν γεμάτη με πλατάνια, λεύκες κλπ να συγγενεύει με το θρακ. Άλτος
= position *: perhaps the ancient site of Altis in Ilia, between the rivers Alfeiu and Cladeu, which the ancients said was full of plane trees, poplars (=platan, plop), etc. is related to Thrac. Altos
La plop în grecește îi zice λεύκα (léfka), deci e posibil ca Alfeus să fie o denumire greacă dialectală pentru plop. La fel și pentru al doilea hidronim, Kladeos, se poate imagina ceva similar, un fitonim, ținând cont că acei copaci puteau denumi râurile.
Mă gândesc că unele denumiri trebuie să fi fost comune grecilor și tracilor prin sursa lor comună, IE, dar cu evoluții diferite ale radicalilor. De exemplu, Alfeus din *albʰ-yos conform acelui gr.λεύκα, deși nu-i înțeleg sensul. Plopul are scoarța cenușie, iar platanul vine din gr. πλατύς (platús, “broad” larg, lat).
https://el.wikipedia.org/wiki/%CE%91%CE%BB%CF%86%CE%B5%CE%B9%CF%8C%CF%82
*albʰ-yos
Pentru plop nu mă gândesc numai la culoare (alb, cf. gr.λεύκα), dar și la înălțimea plopului, posibil coradical cu oronimul Alpilor sau celt. Alba (=munte), Alba/Albain (Scoția), Albion, derivate în parte din radicalul *al- ”înalt” (vezi Lat.altus) și mai puțin ca derivat semantic din adjectivul IE *albhos(-yos) conform cu Proto-Celticul *albiyū (“the upper world”).
https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Celtic/albiy%C5%AB
Comment by Sorin5780 — August 11, 2019 @ 9:15 am |
*kalam- ‘aspen; plane’: Arm. kałamax(i) ‘white poplar, aspen’; Gr. καλαμίν-δαρ· πλάτανος ἡδονιεῖς ‘plane’, obviously with *dar ‘tree’ (Hesychius); in neighbouring non-IndoEuropean languages: Salmast Turk. k‘äläm-bär ‘aspen’, T‘avriz Turk. qälämä ‘poplar’; in Daghestan languages: Lak kalaxi, Rutul kalax ‘aspen’. For the semantic relationship, cf. Arm. čandar ‘poplar’ and ‘plane’; op‘i ‘poplar, aspen’ and Łarabał *hop‘i ‘plane’. The ending -ax in Armenian may be a suffix, possibly seen also in meł-ex ‘the handle of an axe’ (if related with Gr. μελία ‘manna ash, ashen spear’) and taws-ax ‘box-tree’. Sursa: https://www.degruyter.com/document/doi/10.31826/jlr-2013-100107/html?lang=en
Sunt mai multe chestiuni interesante în Armeană care ar putea explica câte ceva din traco-iliră. Am vorbit despre RUKI pentru *-rs-, despre cum apare uneori odată cu -rs- (*-rș-), alteori cu -ss- (*-șș-): Aniarsexe sau Aniassexie. În armeană aveau atât -rš-, cât și asimilarea spre -rr- (ṙ): Arm. t‘aṙamim / t‘aršamim ‘to wither’ – Gr.τέρσομαι ‘to become dry’, OHG derren ‘to make dry’, Hitt. tarš- ‘to make or become dry’ (Alb.ter ”I dry off”, shter/shterr ”to dry up, run dry; to exhaust” – *tarsja).
– Δασσαρῆται /Dassarẽtai/ daș ”miel”, dash ”berbec”, NP Dassius, Dasius Verzonis, Dasio Verzonis Pirusta, Dasas Liccai Del(mata), ”region of Dassaretis, which was named after its inhabitants the Dexari, a tribe of Epirus belonging to the Chaonian group of northwestern ancient Greeks.” (Wikipedia)
– Daorson (Ancient Greek: Δαορσών) was the capital of the Illyrian tribe of the Daorsi (Ancient Greek Δαόριζοι, Δαούρσιοι; Latin Daorsei).
M-am întrebat în trecut dacă Dassarẽtai și Daorsii/Daursii sunt denumiri cu aceeași temă *daurs-, unde diftongul se monoftonghează (specific albanezei), iar *-rs- devine cumva *-ss-, care nu-i /s/. Mă gândeam la alb.dash (berbec) și la rad. *dhers- ”to be adroit, daring”, deși nu se potrivește fonetic. https://starlingdb.org/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/piet&text_number=1950&root=config
Pe de altă parte, vezi în același link o ”forma mentis” cow-male, ceea ce ar face ca *da-ursi- să cuprindă tema *h₁r̥s-en- ‘male, male animal’ (Arm. aṙn ‘wild ram’) și *da(l)- ”oaie sau ovicaprină” (cf.alb.dele, delme ”oaie, miel” < *dʰh₁-l-wā/*-jā și *dʰh₁l-mə din*dal-mn̥).
„*gʷ(e)h₃u-ursēn ‘bull’, lit. ‘cow-male’ (Toc. A kayurṣ ‘bull’, B kaurṣe ‘bull’, OIc. kursi, later kussi ‘bull calf’, Skt. gó-vr̥ṣa- and gó-vr̥ṣabha- ‘bull’, ”
Nu-i clar încă dacă *ss indică o asimilare ca asta, pentru că avem consemnat carul illiric sarrācum , serrācum din *sarsa- (IE *k’r̥sā) și multiple exemple albaneze unde *rs (adică *rș) este asimilat în /rr/ (rareori apare ca /r/)
https://starlingdb.org/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2Fdata%2Fie%2Fpokorny&text_number=+944&root=config
Amintesc și acel ipotetic r infix: cojan – corjan, coajă (blană de capră) – coarjă, sarjă – sajă, arjun-ajun.
Comment by Sorin — March 27, 2023 @ 8:55 am |
În Getica (V.P]rvan) sunt enumerate câteva variante fonetice care nu cred că semnifică ”Dacii/Dai Albi” pentru acei Daorsi din Illyria. Citez: ”Ptolemaeus pomeneşte în Dalmaţia tribul Ααούρσιοι, la Plinius Daorizi, iar în inscripţii Daversi, prin părţile Saloniei (p. 38 cu 229): am încercat a demonstra că acest nume e compus din Δάοι-\-άορσοί (iran. «auruša» = alb) «Dacii albi», e deci o denumire iraniană a unui trib geto-scythic ajuns aici prin sec. VII-VI a. Chr. Nu departe la SE de Δαουρσιοι găsim pe Σαρδιώται evident thracici (p. 229) şi pe ΣχΙρτονες şi Scirtiana, cu care e de comparat Skirtos «dacul» din Torni (ibid.). Notăm odată pentru totdeauna că în vremea Imperiului toate aceste neamuri sunt illyrizate de multe secole;”
Este atractivă o denumire similară cu cea dată românilor din Bosnia, ”kara-vlahi”. https://ro.wikipedia.org/wiki/Caravlahi
Am vorbit despre denumirile astea legate de culori ale punctelor cardinale, iar dacă au exista niște Daci Albi, întrebarea este de unde vin mai exact din punctul lor de vedere.
Nu cumva ”Daversi” nota un *daṷersi, adică [ού] nota un vechi [ō]? PAlb. *ō dă ori [e] ori diftongul [ue]. Δαόριζοι (Daórizoi) ar sugera eliminarea unei vocale atone din Daorsi, iar [s] trebuie să fi fost un [ʣ], nu un [š]. Cred c-am mai întâlnit -iz- în etnonimele traco-dacice.
E posibil să avem un mai vechi *Daṷ-ersi, adică un sufix *-ersi sau *-erʣi, dar la fel de bine poate fi un prefix *da- + *wer(i)ʣi. Dacă considerăm o formă de plural, putem avea acea ”apofonie” specifică albanezei vechi: bradh – bredh (brad – breʣi), dash – desh (berbec – berbeci). Deci am avea un *Daṷar(i)ʣi.
Mă gândeam dacă nu cumva acest etnonim are vreo legătură cu Delmatai, adică un compus probabil tracic *dawja (a sugruma) + *war(i)za- conform acelui regional varzavoi (iezi). https://hroderic.wordpress.com/2012/09/10/sugu-si-tugu/#comment-12211
Ce prădător descrie acest compus (posibil tabuistic) dacă nu lupul sau acera/șchipoana sau zăganul (germ. Lämmergeier ”vulturul mieilor”, arm.գառան անգղ ”idem. cf. gaṙn ”miel” din *wr̥h₁ḗn și angł ”vultur”)
În albaneză, *wer-, *wr̥h₁ḗn (ram, lamb) ar fi trebuit să dea *warā́n (identic cu grecism dialectal antic), nu PAlb. *wrunjā → rrunë (miel, mială de un an; porcușor) cu var.rrunak, rrunëz, rrunëzak.
*daw- + *wers- ”taur sau vier” nu știu ce ar da ca nume de animal. *wers- putea numi țapul caprei negre sau ibex în Dacă și de aici un diminutiv varzavoi, deși eu despărțeam *warn- + *idja- diminutival (cf. alb.-az, -ëz, rom.az, -ăz) rezultând *wariʣ- cu asimilarea lui *rn, iar *-ṷa- s-ar transforma în -o-, de unde ”Daorizi”.
Altă ipoteză ar fi să avem o formă prefixată a răd. u̯erĝ-3, u̯orĝ- ”to abound, to be full of strength”. https://starlingdb.org/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=2179&root=config
Comment by Sorin — April 7, 2023 @ 1:42 pm |
Ar fi important de precizat aici că vocalele lungi *ā și *ō înainte de r, m, n, în poziție nefinală se comasează în *ō și ulterior dau niște diftongi: Tosk ua, Geg (vechi) uo, (nou) ue. Eu cred că de multe ori și în poziția inițială apărea un diftong dintr-o vocală lungă. Vezi verrë ‘hole’, reconstruit după capul meu prin *ōr(n)ā și coradical cu varr ~ vorr (mormânt) sau Lit.ùrvas (cave; burrow, hole) prin răd.*(o)rū-, *(o)rū-g-, etc.; *orw- ”to dig; ditch (incl. as a boundary)”. https://en.wiktionary.org/wiki/verr%C3%AB
Întrebarea este de ce se lungește uneori acest *o inițial! Toți diftongii inițiali din PAlb. provin din vocale lungi. Cei care erau moșteniți din PIE se monoftonghează. Nu are niciun rost să reconstruiești un *h₁wer- (“to be wide, spacious”) pentru verrë pentru că ar fi dat *urë sau *urrë. Lat. ūrna ‘cinerary urn’ s-ar fi transformat în *virrë sau *urrë; depinde de data la care ar intra în albaneză.
Dacă acei Daorsi sau Daversi erau Illyri și înrudiți cu proto-albanezii, trebuie să fi avut transformările fonetice specifice. Nu cred că triburile geto-dacice din Balcani s-au asimilat Illyrilor (sau Tracilor propriu-ziși), dar ar fi bizar dacă romanizarea lor ”in situ” s-ar asemăna cu cea din Dacia și cele două Moessii? Nu mă refer aici la dialectele aromânești, ci la acei Daci din Illyria (Bosnia, Croația, Albania) și Epirul Nou. Aromânii cred că provin din Moessia Superior și Inferior, adică de pe râurile Sava, Margus (Morava), Timoc (fărșeroți, Pindeni, Țințeri/Cinceri, Cipani) și munții Balcani (megleniți). Rămășița din pen.Istria provin din Ungaria actuală, unde aveam probabil cei mai rotacizanți români.
Comment by Sorin — April 7, 2023 @ 2:43 pm |
Mai au albanezii un vargër ~ vërgâ (m, pl. vërgenj) ‘uncastrated ram’ prefigurând un romanic *virgānus, cf. Lat virgō ‘fecioară’, zic unii, dar eu cred că e mai apropiat de MPers. varak ”berbec” (PIr. *varn-aka-). Avem și noi ceva asemănător? Nu cred că-i înrudit cu acel varzavoi sau cel imaginat de mine *warʣ-, dar mă întreb dacă virgō a fost etimologizat corect.
https://etymology_el_en.en-academic.com/734/%E1%BC%80%CF%81%CE%BD%E1%BD%B9%CF%82#sel=9:88,9:88
https://en.wiktionary.org/wiki/%D8%A8%D8%B1%D9%87#Persian
Çabej îl leagă de βάριχοι ”ἄρνης Λάκωνες”, cf. lui Hesychius. Era Ϝαριχος (warikos) în alte dialect antic, deci la Spartani era betacizat, și ar fi coradical cu v.Arm.գառն (gaṙn) ”lamb”. Deci Alb.*vargën ar putea avea un derivat din *wer-, *wr̥h₁ḗn (ram, lamb) – dacă nu-i un persianism primit ori prin intermediul otomanilor ori prin persanii din antichitate. Dial.zazaki este destul de aproape de albanezi, iar lexicul lor au câteva coradicale apropiate de cele dacice. Sunt curios totuși ce rol avea sufixul *-an sau *-ān în proto-albaneză; *-ān nu cred că ar fi rămas neschimbat în PAlb. și nu ar fi dat -ën decât dacă provenea din latină.
Nu știu ce ar fi dat u̯erĝ-3, u̯orĝ- ”to abound, to be full of strength” în acest sens sau dacă s-ar fi depalatalizat [ĝ] după [r]. Probabil ar fi căzut cu totul ori s-ar fi asimilat. Vezi mjel ~ mjelg ”a mulge”. (cf.gr.amélgō, “I milk”?). Un ex. ca bardhë (PAlb *bardza) provine în cele din urmă din *bʰorǝĝo-, deci era intervocalic.
*wers- ”taur; vier” s-ar fi asimilat spre *werr sau *warr și văd că a dat și Av. varšni- ‘berbec’, deci e posibil ca vargër să aibă sens prin această rădăcină.
Comment by Sorin — April 7, 2023 @ 4:37 pm |
vargër (var.vërgër) poate fi comparat cu lat.vervex și irl.ferb(b) [ā f] ‘cow, hind’ (Etymological Dictionary of Proto-Celtic) pe tiparul dat de daco-lituanianul *sargas cf. hidronimului Sargetia(s) ori Sargidava/Argidava, coradical cu lat.servus prin *serwos (“guardian”). Nu știu cât de comună era lărgirea asta, dar alb.vargër ar putea fi încă unul.
https://etimologija.baltnexus.lt/?w=sargas
Var.vërgër este considerată mai apropiată fonetic de *virgānus (sau chiar *vergā́n-), dar îl apropie mai mult de cele două coradicale, mai ales dacă accentul era pe penultima silabă (*-ën/-ër).
E posibil ca Ϝαριχος să se reconstruiască *wárigʰos, ceea ce ar recomanda un proto-albanez *wargas cu eliminarea vocalei tematice atone, dar [χ] mai notează și IE *ǵʰ. Vezi alb.varg (‘row, chain, ring’) comparat cu gr.ὄρχος (órkhos) ”row of vines or fruit trees” prin *werǵʰ- (“bind, wind together”). Deci mă întorc iar la varzavoi ca fiind un derivat satem, iar alb.vargër unul centum. E posibil ca albaneza să moștenească și un lexic centum Illyric, poate din substratul dialectelor Dalmaților romanizați, care au un fonetism ușor diferit de romanitate răsăriteană (daco-romanii): drejtë < *d(i)rehtus.
https://en.wiktionary.org/wiki/drejt%C3%AB
Presupun că exista și un sufix *-gʰos cu o vocală tematică schimbătoare, lungă sau scurtă, decât acestea: *-kos, *-ḱos, sonorizate. https://en.wiktionary.org/wiki/-%C4%ABgs#Latvian
Posibil ca acest sufix să ceară un ablaut de gradație-o sau zero (dacă considerăm și Ϝαριχος) în radicalul respectiv, . https://en.wikipedia.org/wiki/Indo-European_ablaut
Comment by Sorin — April 7, 2023 @ 8:16 pm |
vjerdh (“to instill desire; to bring close, affectionate”) cf. *wérǵʰ-e-ti, from *werǵʰ- (“to bind, squeeze”).
https://en.wiktionary.org/wiki/vjerdh
Comment by Sorin — April 7, 2023 @ 8:20 pm