”mosór (mosoáre), s. n. – Bobină, canetă. Tc. masur < arab. ma’șūra (Eguilaz 449; Loebel 65; Șeineanu, II, 264; Lokotsch 1442), cf. ngr. μασούρι, alb., bg., sb. masur.”
(Al. Ciorănescu, cf. dexonline.ro)
”mosor sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~oare / E: srb mosur, ngr μαύou] 1 Piesă de lemn, de metal, de material plastic etc. de forma unui cilindru, cu discuri la capete, pe care se înfășoară fire de ață, de lână, de sârmă etc. 2 (Pex) Mosor (1) împreună cu firele înfășurate pe el Vz bobină. 3 Piesă la dispozitivul de tragere al tunului. 4 (Reg) Piesă la potângul plugului, pe care se înfășoară lațul. 5 (Reg) Mâner al coarbei de dulgher. 6 (Reg) Vas, butoi făcut prin scobirea unui buștean, folosit pentru păstrarea cheagului. 7 (Reg) Stup primitiv făcut dintr-un trunchi de copac scobit. 8 (Reg) Ghemotoc de semințe format pe firele de papură. 9 (Reg) Umflătură rotundă și tare pe corpul omului. 10 (Reg; spc) Piele îngroșată pe talpa piciorului Vz bătătură. 11 (Reg) Urmă proeminentă rămasă pe locul unei fracturi la braț sau la picior. 12 (Atm; reg) Omușor. 13 (Reg) Lemn noduros, greu de crăpat. 14 Turn cu cupolă. 15 (Fig; reg) Bărbat tăcut, închis și mofturos.”
(”Micul dicționar academic” (2002), cf. dexonline.ro)
Doar sensurile 1-3 și eventual 4 din ”Micul Dicționar Academic” corespund cu cel din româna actuală, explicat prin tc. masur, sb. mosur. În rest, e vorba, cred, de omonime care ar fi putut avea în trecut o formă ușor diferită de cea de azi, care ar putea fi datorată contaminării.
Germ. Maser ”knot (bright excrescence on the trunk of a tree)” ar putea explica sensul 13 ”lemn noduros, greu de crăpat”. Provine -cf. starling.rinet.ru- din proto-germ. *, coradical cu engl. measels. La origine ar fi -cf. aceleiași surse- PIE *mos- ”sore (on skin)”. Aici ar putea să se încadreze și sensurile 9 ”umflătură rotundă și tare pe corpul omului”, 10 ”piele îngroșată pe talpa piciorului”; însă, dacă sunt un împrumut germanic, provin din altă limbă decât germana.
PIE meuk̂- ”to scratch, tear” (Pokorny) ar putea fi cumva la originea sensurilor 6 ”vas, butoi făcut prin scobirea unui buștean” și 7 ”stup primitiv făcut dintr-un trunchi de copac scobit”.
P.d.a.p., în timpuri străvechi, pentru scobirea unui trunchi de arbore era întrebuințat și focul; aceasta ne-ar trimite tot către proto-germ. más ”burned wood; scar, sore” (MLG māser ”flamed wood”.
”Micul Dicționar Academic” menționează și
”mozur, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Reg; d. coama cailor) Ros din cauza râiei.” (dexonline.ro), care ar putea fi un reflex al PIE meuk̂- ”to scratch, tear”.
Un sens aparent de ”umflătură” (8, 9, 12) ar putea indica PIE med-2 ”to swell” (Pokorny) și un eventual împrumut celtic (?), cf. mir. mess, galez mes, bret. mez ”ghindă”.
Nu e exclus ca sensul 12 de ”omușor (uvulă)” să ascundă -cf. semantismului lui ”omușor” -care este același în albaneză (njerith < njeri ”om”) și bulgară (мъжец < мъж ”om”)- un cuvânt însemnând om (??), cf. cu lat. mās ”om, bărbat”, cu origine neelucidată, ori cu sl. mǭ̀žь.
Sensul 14 ”turn cu cupolă” ar putea fi recent, bazat pe o comparație (glumeață) cu cilindrul mosorului, care are un disc la capăt.
Sensul 15 ”bărbat tăcut, închis și mofturos” ar putea avea la origine o încrucișare între ”mohorât” și ”posomorât”.
Istoriile lui Roderick 
mosor ”mflătură rotundă și tare pe corpul omului” – mozoáră s.f. (reg.) grămadă, dâlmă.
Mosor (”bărbat tăcut, închis și mofturos”) ar trebui conectat cu reg.mozóc, mosóc Fig. Copil tăcut (mozac). Mold. Prichindel.
https://dexonline.ro/definitie/mozoc
Poate nu-i așa de figurativ, ci o paralelă contaminată, iar originalul ar fi posac/mosac. https://dexonline.ro/definitie/mozac
Comment by Sorin5780 — May 3, 2020 @ 4:49 pm |
Asta ar trimite, după Scriban, la ”mozoc”.
”mozoc1 sm [At: ȚICHINDEAL, F. 331/2 / Pl: ~oci / E: nct] (Pop) 1 Câine mare ciobănesc. 2 (Olt) Epitet dat unui om care are gura asemănătoare cu un bot de câine.” (MDA, dexonline.ro)
Deci mozac = ”botos” ?
Fr. museau, engl. muzzle ar avea la bază galo-romanul *musa ”snout”.
Comment by Roderick — May 3, 2020 @ 4:54 pm |
Ar fi interesant de văzut dacă posác/mosác și mosóc/mozóc se suprapun în teritoriu sau se confundă mai târziu, după secolul 16!
Ca sufixe sunt diferite. Unul e adjectival (-ac), poate a fost și de agent ca-n albaneză, iar al doilea este augmentativ când se alipește adjectivelor, alteori formează loc.-colective (bodoc, dârmoc¹,~mác ‘rariță’, dâmbóc, drâmbocă, therokë ”sweepings”), dar uneori nu-i clar ce era la origine? O fi daco-sarmatic? http://www.iranicaonline.org/articles/ossetic
Vezi bârdóc (berbec), cârmóc, Timoc (antic Timacus sau *Timācus), *stârfoc (a stârfoci ‘a strivi’), bulboácă, alb.therokë ”passerina hirsuta” (=haggy sparrow-wort), poate din vb.ther, poate din *k’er(s)- ”bristle, stiff hair ” + *-ākā.
https://sq.wiktionary.org/wiki/therok%C3%AB
http://www.flowersinisrael.com/Thymelaeahirsute_page.htm
https://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=+943&root=config
Cred că *-ākā are un corespondent în ossetul -ag (*-āk-), iar celălalt în oss. -æg (-ak) și diferă dpdv al transformările fonetice, pe lângă funcția lor.
Comment by Sorin5780 — May 3, 2020 @ 6:14 pm |
ucr.мозо́ль ”callus, corn”
https://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fvasmer&text_number=++8223&root=config
Nu știu dacă malorușii au asemenea sufix, -оль, dar rad.*mos- ”sore (on skin)” are și sensul de ”arsură” în unele limbi, iar dacă noi am fi împrumutat termenul dintr-o lb.slavică, oare am fi rotacizat sufixul lor sau am fi rotacizat sufixul dacic *-ol-/*-ul-, *-el (Oroles)?
Nu pare a fi sufix de agent (lat.-ulus, poate și alb.-ull), iar lat. -olus (diminutival) nu știu de unde provine.
https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/-l%C3%B3s
Altă nedumerire am privind păstrarea unui IE *o atonic în lb.slave și tracice. O fi posibil ca lipsa accentului pe temă să determine păstrarea sa nealterată sau prin mosór avem alt fonetism mai vechi *măsor din *mas ā?
Comment by Sorin5780 — May 4, 2020 @ 9:02 am |